Evanghelia de astăzi ne relatează, că Iisus, prin intermediul a cinci pâini şi a doi peşti a săturat cinci mii de bărbaţi afară de femei şi de copii. Această minune a fost consemnată de către toţi cei patru evanghelişti fiind singura minune povestită de toţi evangheliştii,ceea ce înseamnă că este vorba de un moment cu totul important pentru întreaga umanitate. Oare de ce a făcut Mântuitorul această minune?.
1.In primul rând pentru ca oamenii să creadă în dumnezeirea Sa şi să-L slujească pe Tatăl care L-a trimis.
2.Ca să înveţe oamenii din această minune a cunoaşte mila şi dăruirea lui Dumnezeu pentru firea şi nevoia omenească.Domnul nu numai vorbeşte despre suferinţă ci o şi alină.Când a zis Domnul Iisus“Milă mi-e de popor”, El trăia în clipa aceea întreaga strâmtorare a mulţimii flămânde trupeşte şi sufleteşte. Astăzi aceeaşi mulţime de oameni bolnavi, flămânzi de pâine şi mai ales de dreptate şi pace sufletească, rătăcesc prin pustiul vieţii omeneşti, fără să-i poată sătura nici averea, nici filosofia şi nici civilizaţia sfârşitului de veac 21. Şi câţi nu încearcă să se apropie şi astăzi de aceeaşi mulţime de oameni, sub diferite forme şi în numele ridicării fericirii şi săturării lor! Dar toate sunt încercări zadarnice pentru că nu au în ele singura putere de atracţie şi de îndestulare: iubirea lui Hristos. .Remarcăm cum îl urmau pe Hristos pe jos în căldura zilei, în pustietate şi fără hrană,mulţimile.
Ce credinţă şi dorintă de urmare vedem aici,faţă de astăzi când există creştini care spun că nu pot să vină la biserică duminica, cu maşina, pentru că biserica e prea departe de paturile lor,sau că sunt prea obositi de zilele săptămânii,ori alte motive!
3.Iisus nu doreşte să facă El totul, ci invită ucenicii să dea de mâncare, adică să colaboreze cu El, să simtă ca şi El.Dăruind din ceea ce este al lor, ucenicii învaţă să formeze comuniunea: “gustul” Împărăţiei este dat de grija noastră faţă de alţii “şi de punerea în comun a bunurilor”. Cei care fac aceste lucruri arată că au o inimă deschisă şi iubitoare pentru oameni, precum Iisus şi Tatăl.O societate de oameni fără comuniune, e o societate bolnavă.
4.Evanghelia ne spune că Domnul nu face magie, ci are nevoie de “puţinul nostru”: să punem hrana noastră la dispoziţia altora. De fapt, minunea constă în a şti să împarţi cu alţii. Pâinea frântă şi împărţită nu se termină, ci în mâinile lui Iisus se multiplică, săturând mulţimea întreagă. Minunea nu evidenţiază înmulţirea,sau rugăciunea care este făcută ci frângerea şi împărţirea ei.Alinând foamea trupească, prin înmulţirea miraculoasă a pâinilor, Iisus voia ca peste câtva timp, când le va promite o altă pâine, pâinea cerească, adică însuşi Trupul şi Sângele Său, în Sfânta Taină a Împărtăşaniei la Cina cea de Taină, ei să creadă în aceast taină şi să se împărtăşească spre a-şi hrăni sufletul şi a-l mântui.Aceasta este minunea minunilor! Dumnezeul Cel nevăzut, infinit şi etern, devine prezent la fiecare Sfântă Liturghie sub chipul pâinii şi vinului şi ni se oferă ca hrană pentru luminarea şi sfinţirea sufletelor noastre. Nu numai cinci mii de oameni, ci milioane şi milioane de credincioşi îşi hrănesc de acum sufletele lor cu Trupul Domnului. Este un mare privilegiu şi fericire să-L primeşti în suflet pe Hristos, care se află în Sfânta Împărtăşanie. Nici măcar îngerii din cer nu au această fericire, acest privilegiu dumnezeiesc. După Sfânta Cuminecare, sufletul nostru devine o locuinţă a Fiului lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, Cerul însuşi.
5.Prin minunea făcută, Iisus urmăreşte să consolideze comuniunea dintre oameni. El nu doreşte ca lumea să se împrăştie, aşa cum sugerau ucenicii, ci să rămână unită. Săvârşind minunea, Iisus se arată a fi păstorul acestei “turme”… Păstorul care adună “oile risipite”, le hrăneşte, le oferă un ospăţ, unde fiecare are libertate, fără discriminări sociale, bucurându-se de faptul că sunt împreună, în armonie cu Dumnezeu şi cu aproapele…
De ce cinci pâini? Numărul cinci, după cum citim în Psalmi şi în rugăciunile de mulţumire după Împărtăşanie, reprezintă cele cinci simţuri ale noastre, care sunt hrănite de Hristos, Pâinea vieţii.
De ce doi peşti? Ei reprezintă cele două părţi ale Noului Testament, Evangheliile şi Epistolele, care au fost scrise de pescari care au devenit pescari de oameni, noi fiind hrăniţi de logos-ul, din scrierile lor. De ce douăsprezece coşuri de resturi? Ele reprezintă pe cei doisprezece apostoli, care predică până la sfârşitul veacurilor, fragmentele care ne hrănesc sufletele cu cuvintele Domnului prin lucrarea Duhului Sfânt. Să ne deschidem minţile şi sufletele lui Hristos Dumnezeul nostru cel adevărat, pentru ca şi noi să putem fi hrăniţi şi săturaţi cu Pâinea Vieţii!
Read more...
