Kostas. Un produs Blogger.

luni, 10 noiembrie 2014

Al doilea hram al M-rii Petru Vodă fără Părintele Iustin Pârvu- Sărbătoarea Sf.Arhangheli Mihail si Gavriil-2014



Vineri 7 noiembrie 2014 spre seară  am urcat din nou spre Mănăstirea de taină și ctitorie  a Părintelui Iustin Pârvu spre a –i fi alături la slujire de prăznuire a ocrotitorilor acestui sfânt așezămănt, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil .
Am venit la Priveghere de noapte să ne întâlnim cu Voievozii Cereștilor Puteri ”să stăm bine și să luăm aminte!”...”să ne acoperim cu aripile mărirei celei netrupești”cum zice Acatistul Sfintilor dar și să-l întâlnim pe cel care a fost numit de popor ”voievodul munților”pentru descoperirea strigătului interior al omului zilelor noastre.
Sufletul Părintelui Iustin cred că a coborât peste sufletele noastre prin cântările îngerești ale cântăreților prin mirul și tămâia mirositoare a slujirii,prin liniștea interioară,prin tresărirea conștiințelor de neam și zidire românească ce a dat-o pomenirii martirilor din temnițele și închisorile comuniste.


E al doilea an de slujire fără Părintele dar am vărsat aceeași lacrimă din plânsul iubirii și prețuirii pe care i-o purtăm ca din todeauna.






Stiu și am înțeles de mult de ce  Părintele, când se ruga Sfintilor Arhangheli,  repeta : Bucură-te, înfrumusețătorul Bisericii creștine; Bucură-te, întărire puternică a cuvioșilor; Bucură-te, întăritorule al mănăstirilor;Bucură-te, îngrijitorule minunat al bisericii acesteia;





Bucură-te!...fiind bucuria îngerească cu care am plecat și ne vom reîntoarce mereu ...către viața de sfințenie.
























Read more...

luni, 27 octombrie 2014

Hramul bisericii 2014-Sf.Mare Muc.Dimitrie Izvorâtorul de Mir





Poate că în nimic altceva nu se cunoaște mai bine adevărata Ortodoxie, decât în
dragostea fata de sfinti. 
Viața lor este cu totul ascunsă în Domnul nostru Iisus Hristos, iar pentru acest motiv, viața lor este întru totul viața lui Hristos; gândirea lor este în întregime gândirea lui Hristos, iar felul lor de percepere este cel al lui Hristos.
 Ei au fost sfintiți în cea mai înaltă măsura prin nevoințele sfintei credințe în Domnul Hristos Cel înviat si pururea fiitor, iar moartea nu are nici o putere asupra lor. Copiii şi sfinţii sunt temelia lumii. Fără ei lumea ar dispărea!

Sfântul Dumitru,  prin viaţa sa,
 a fost :

- un păzitor al credinţei curate . I s-a spus sa stârpeasca credința întru Hristos, el a preamărit- o și a râspandit-o. Oare se mai poate păstra azi, credinţă curată? Deşi e greu, datorită vacarmului provocat de fel de fel de neajunsuri, ideologii, erezii, sectarisme se poate prin legătura constantă cu Biserica şi cu Sfintele Taine, prin participare la Sfânta Liturghie, prin fapte,  prin citirea cu umilinţă a Sfintei Scripturi care ne arată prin învăţătură  calea de urmat dar și prin citirea Sfinților Părinți ai Bisericii care sub lumina Duhului Sfânt, rămân cei mai competenți  în a ne da răspunsuri la problemele pe care le ridică lumea de astăzi. Biserica ne simplifică situaţia şi ne oferă un răspuns în viaţa Sfântului Dumitru, de felul în care lucrează harul binecuvântării în credință. In lupta cu Lie, Nestor a strigat: “Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!

-un bun strateg al adevărului mântuitor.Nu a discutat ci a executat.Nu pe creștini ci pe idolii acelor veacuri, ce până astăzi arată monstruozitatea sufletelor  malformate de păcat.








-un  ostaș al credinței  care a știut să spună NU : ademenirilor spre ucidere, spre trădare sau nedreptate ale oricărui stăpânitor – mai mare sau mai mic – știind ca, desi se poate “spăla pe mâini” prin indreptățiri omenesti, nici o apa nu-l poate spăla (afara de cea a lacrimilor de pocainta) de petele de sânge pe care le lasî pe constiinta răul săvârsit aproapelui său.



-un voievod al tinereții,al admirației creștinești arătand ca nu funcțiile foarte înalte, nici averea sa mare, nici bogătia orasului sau cinstea Impăratului celui mai puternic al lumii de atunci nu erau mostenirea primită de la părintii săi. Nu, mostenirea de pret pe care Sfântul a primit-o din familie a fost o credintă dreaptă  și cele doua icoane puse și-n suflet, cu Iisus Hristos  și cu Maica Sa.

-un mărturisitor
A mărturisit nu doar cu vorba, dar şi cu fapta, şi chiar cu viaţa credinţa primită. Viaţa pe pământ este proba focului, a purificării prin care dovedim că, în ciuda tuturor obstacolelor, voim să-l adorăm şi să-l cinstim pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră. Aşa cum sportivii, pentru a cuceri medalia trebuie să treacă prin focul pregătirilor şi al antrenamentelor celor mai diverse şi mai grele, îndrumaţi de antrenorul lor, tot astfel şi creştinul trebuie să accepte să sufere, mai mult sau mai puţin, îndrumat de Hristos care este cu el în toate zilele vieţii lui, după cum ne spune Domnul în Evanghelie. Privind mereu jertfa Mucenicilor poate am avea mai multa bărbătie pentru a ne înfrunta proprii balauri, cei nevăzuti din noi.


-un mare Mucenic .
 Mucenicii au fost cei care au arat pustiul cel neroditor al omului căzut cu înseși trupurile și cu sângele lor. Mărturiile despre ei sunt ca si minunile – incredibile. Și la fel ca minunile, ajung greu la inimile noastre. Le percepem exterior, le pomenim formal, ne raportam la ele ca la oarecare fapte de vitejie si eroism. Nu le întelegem, pentru că nu pot fi ințelese decât in duh. Nu ajung să ne scuture de praful deșertăciunilor cu care ne-am imbâcsit sufletele.
 Dacă am sta cu mintea la ele, dacă ne-am aduce aminte de ele, neincetat privind la Mucenicii lui Hristos, poate am începe și noi sa fim mai puțin slăbănogiti de asaltul ne încetat al ispitelor din afara și din lăuntrurile noastre.Astăzi , spune Fericitul Augustin: “A trăi creştineşte şi a observa preceptele evanghelice este tot una cu a suferi martiriul”. 


- "Izvoratorul de mir". Multi credincioși au fost vindecati de boli incurabile si grele de acest minunat mir si multi au fost ajutati să iasă din necazurile lor rugandu-se la Sfântul Dumitru.
Mirul credinței are parfumul înălțării sufletelor la Dumnezeu!












































Read more...

miercuri, 18 iunie 2014

Predica IPS Mitropolit Teofan - Duminica Tuturor Sfintilor 15 06 2014

Read more...

duminică, 15 iunie 2014

IPS Teodosie cuvant la un an de la trecerea la Domnul a Părintelui Iusti...

Read more...

vineri, 25 aprilie 2014

Priveghere la Izvorul Tămăduirii Mănăstirea Bistrița

Biserica Ortodoxă prăznuieşte vineri în săptămâna Luminată, Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi care datează din secolul al V-lea al primului mileniu creştin.


Praznicul face referire la vindecarea unui orb care şi-a recăpătat vederea după ce glasul Maicii Domnului i-a spus împăratului Leon cel Mare să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor din apropierea Constantinopolului. Ulterior, pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică. Aceasta a primit hramul "Izvorul Tămăduirii". Vinerea Izvorului Tămăduirii simbolizează, prin Maica Domnului, harul vindecător al lui Hristos.

În ţara noastră, sărbătoarea capătă semnificaţii deosebite în locuri în care tradiţia creştină interferează cu informaţia istorică conferind astfel evenimentului valenţe spirituale cu totul speciale. Un asemenea loc este și Mănăstirea Bistrița-Neamt unde slujba praznicului a început de joi h.18 cu slujba de Priveghere iar în ziua pranicului , vineri Sfanta Liturghie ,Sfințirea Apei celei Mici și Maslu.

Hristos Cel  Înviat, Izvor nesecat de daruri pentru noi, să fie pururi în mijlocul nostru !

Read more...

marți, 22 aprilie 2014

Mărturii despre Înviere, la Mănăstirea Petru Vodă

Read more...

duminică, 20 aprilie 2014

Invierea Domnului 2014


În această noapte suntem invitați cu toții să ne ospătăm la ospățul credinței. Într-adevăr tot ceea ce  trăim în timpul sfintei privegheri şi în timpul Dumnezeieşti Liturghii a Învierii e un ospăţ al credinţei. Îndrumătorul acestui ospăţ a fost Însuşi Domnul cel Înviat. Membrii ospăţului sunt Biserica lui Dumnezeu, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfinţii Îngeri, Sfinţii credinţei noastre, precum şi noi smeriţii creştini, care trăim acum.

Credem că această  Învierea este un fapt neîndoielnic, fiindcă acesteia îi premerge arvuna, care este învierea cea duhovnicească. Deci, câţi încă din această viaţă ajung să fie, prin harul lui Dumnezeu, beneficiari şi participanţi la prima înviere, la cea duhovnicească, au dobândit nu numai nădejdea, ci şi certitudinea celei de a doua învieri, adică a învierii trupului.


Read more...

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Prohodul Domnului-2014

”Astăzi, în Sfânta şi Marea Vineri, în toate bisericile ortodoxe se săvârşeşte Denia Prohodului Domnului, care este de fapt slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari. Prohodul sau slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos „este cea mai frumoasă creaţie liturgică bisericească sau geniul creaţiei liturgice ortodoxe“, spune marele teolog ortodox Serghei Bulgakov. Când cântăm Prohodul Domnului, „nu ştim exact dacă plângem sau dacă ne bucurăm. Acesta este sentimentul dominant când participi la această slujbă. Se pare că toţi oameni aceia care cântă cu lumânări aprinse în mâini se bucură de noaptea Prohodului... şi e normal să fie aşa pentru că totul este proiectat în perspectiva Învierii.“ „Prohodul, deşi este o cântare foarte populară, pentru că o cunoaşte toată lumea, ea este, totodată, o cântare reprezentativă pentru cultul ortodox, deoarece în textul ei se găsesc aproape toate învăţăturile dogmatice ale Bisericii.“

Read more...

IPS Teofan: Predica la Denia celor 12 Evanghelii, JOIA MARE

Read more...

marți, 15 aprilie 2014

Iuda









În Miercurea cea Mare și Sfântă vorbim în cumpăna celor două prăznuiri ale zilei : păcătoasa - ucenicul Iuda, este răsturnată de pocăință. Păcătoasa se află în starea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda, în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea, pocăința o ridică și o face mironosiță; pe acesta, lipsa ei, îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător și-l duce la spânzurătoare. Această răsturnare ne umple de teamă și îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată și de mare încredere și nădejde, pentru puterea cea mare a pocăinței, ce ne stă la îndemână.

”Pentru fapta atât de josnică a ucenicului și a poporului iudeu, care s-a lepădat de Mesia Cel atât de mult așteptat, Biserica se va îndolia în toate miercurile din curgerea anului cu post și cu întristare. Căci păcatul vânzării și lepădării de Stăpânul nu s-a consumat cu moartea lui Iuda, ci se continuă peste veacuri și apasă cu aceeași greutate și asupra creștinilor. Fiindcă și aceștia, ca și poporul evreiesc, după ce s-au învrednicit de darurile cele mari ale Stăpânului: răscumpărarea, înfierea, cinstea de ucenic, târguiesc pe Domnul pe bani și pe un preț de nimic, adică pe grijile cele zadarnice ale veacului de acum” (Părintele Petroniu Tănase).

Dar oare cât de vinovat este Iuda? Cât de nevinovat? Avem dreptul să-l judecăm pe Iuda? Care au fost motivele pentru care a ales sã facã ceea ce a fãcut? La asemenea întrebãri au cugetat, de multã vreme,preoții, savantii, poetii, dramaturgii si romancierii.
Mulți recunosc că după căsătorie și –au trădat soțiile fără nici o justificare de care le este rușine toată viața.Dar spre deosebire de Iuda câți s-au spânzurat.
Unii din bunii mei prieteni în timpul studiilor, deveniseră turnători la Securitate și am aflat asta mai ales după 1990.Omul cu care  împărțeam bucatele,gândurile,micile bucurii,glumele și de care eram nedespărțit se ducea și informa despre tot ce făceam sau vorbeam.Și nu erau aleși dintre cei slabi sau proști.
Nu știu câți arginți a primit pentru asta însă niciunul nu s-a spânzurat ba... chiar au fost promovați.Dacă uneori  le-am dat de înțeles că știu...o tăcere amară a căzut peste prietenia noastră.Nimeni la noi nu a răspuns vreodată în fața trădărilor de acest fel.

Câți Iuda trăiesc lângă noi neștiuți și neaflați? Pe câți arginți a fost vândută România și câți de Iuda au împărțit banii între ei? Nu știm. Fiindcă nici unul nu s-a dus să dea banii înapoi și să spună: ”Am păcătuit!”.
Sunt apoi dintre cei care vor să controleze financiar, politic, religios Biserica prin a manipula lucrurile şi a oferi celor din jur gâdilături şi nu adevărul mântuitor.Ori sunt din  cei care au o pretinsă morală, dar care în inima lor au pumnale, bârfesc, produc proorocii şi mârşăvii pentru a-şi exprima dezgustul faţă de alte persoane pe care mai apoi nu doar că le trădează, dar le şi urăsc, le spânzură şi le conferă o lumină de diavoli.
 Și nici unul dintre ei nu s-a spânzurat până acum... 

Vedem că în tradiţia omenirii s- a adunat oroare peste oroare cu privire la moartea omului pe care îl vedea trădător suprem.Chiar spălat pe picioare la Cina cea de Taină,Iuda cu prețul luat se tăinuiește  până și în fața smereniei și a iubirii Domnului Iisus Hristos.
Să ne mai întrebăm atunci fariseic cât preţuieşte Domnul Iisus în ochii noștri?Domnul a preţuit totul în ochii Lui şi pentru noi El şi-a dat viaţa. Dar pentru mulţi, aşa cum a fost şi Iuda, Iisus nu înseamnă mai mult de 30 de arginţi.
Cred că de aceea mai târziu, Dante, în Divina comedie, l-a plasat în locul cel mai adânc al iadului.
Iuda, a folosit lumina artificială a importanţei de sine pentru a trăda pe Cel care a venit să mântuiască lumea. Sinuciderea lui Iuda este şi consecinţa conştientizării rolului său ca unealtă politică folosită de farisei şi cărturari pentru eliminarea Domnului Iisus, care prin predicile sale zguduia din temelii fundamentele religiei mozaice din Ţara Sfântă.

 Descoperind cum s-au născut relatările din Noul Testament, vedem că Biblia nu a voit să se năpustească asupra lui, nici nu a insistat asupra disperării sale, cu atât mai puţin, nu a scos în evidenţă condamnarea sa. Iuda a fost un om care a greşit, ca atâţia alţii în istorie. Noul Testament trage cortina cu privire la el atunci când Petru, în discursul menţionat, spune că Iuda a dezertat, “ca să meargă la locul care i se cuvenea” (Fap 1,25).
Nu ne revine nouă sarcina să spunem care este acest loc. Nu este misiunea Bisericii de a condamna pe cineva, ci de a mântui. Atunci când suntem tentaţi să condamnăm fără milă vreo persoană care a greşit, să ne amintim ce a făcut Noul Testament cu Iuda. În loc să-l condamne, a folosit istoria sa pentru a scoate în evidenţă două aspecte pozitive; în versiunea din Faptele Apostolilor, faptul că Dumnezeu triumfă întotdeauna; şi în cea a Evanghelistului Matei, faptul că Iisus Domnul este adevăratul Mesia, în pofida imperfecțiunilor celor care îl înconjurau. Mîine vom privi mai departe viaţa lui Iuda, şi vom vedea ce alte calităţi de caracter a avut acest om, pe care noi nu trebuie să le avem niciodată.

Să luăm în considerare și că Iuda a fost prea din cale-afara... fața de noi, care doar ”greșim”... când ne “rușinam” (si nu de putine ori) cu Domnul…?!

Pr.Constantin Lupu

Read more...

Adresa E-mail+situ l parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP