"D-l Anonim si D-na Anonimă"

Au fost suficiente câteva întâmplări neplăcute în viaţa Bisericii Ortodoxe şi cei doi fraţi de "titlu" s-au şi înfăţişat la datul cu părerea, ca la fotbal în foarte multe privinţe. Agitaţia "anonimilor"aş numi-o, când începe devine molipsitoare la scara natională şi se consumă pe sub rânjetul prezentatorilor Tv.,a ziaristilor,rănind ceea ce ne este mai sfânt : "maica noastră, Biserica"(Mihai Eminescu). Noi toţi şi cler şi popor, formăm Biserica,Trupul lui Hristos.Nu poţi să ai o vorbire stricată şi apoi să ai pretenţia că aparţii Bisericii.În numele apărării adevărului iată se aruncă cu noroi în toţi şi prea de multe ori..."Omul fără nume", ne dă lecţii aspre de viaţă şi aşa apar noi neânţelegeri,dezbinări,certuri,invective.Vorbind de "război" mai aprindem un război iar agresivitatea manifestată in mass-media pe bază de "anonimat" lasă loc interpretărilor,complicităţilor,manipularii,tăcerilor complete in viata reală, de multe ori.Indicatorul inimii tale, este limba ta,cuvintele tale, despre care Sf.Apostol Pavel spune că "trebuie să fie spre zidire!". Ne pornim pentru că avem dreptul la opinie însă uităm hotarul de oprire şi suntem pe partea unde nu se cade a fi, căci trecem peste cuvintele Sfintei Scripturi,Iacob III,2-18 ? Dacă ai curajul să iti aperi opinia, cum de nu ai curajul să spui cine esti? Ti-e frica de X sau S dar de Dumezeu nu...?"Adame, unde eşti ?"Dumnezeu a dat numme primilor oameni. Ti-e frică de ce ar spune lumea despre tine si opiniile tale? Asta inseamnă că nu esti convins că pozitia aparată de tine este corectă...F. Sathre, R. Olson şi C. Whitney, autorii cărţii intitulate "Să conversăm"afirma: "Se zice că auzim jumătate din ceea ce se spune, ascultăm cu atenţie jumătate din ce am auzit şi ne amintim jumătate din ce am ascultat". Cu alte cuvinte, avem tendinţa să auzim ceea ce vrem să auzim şi să vedem ceea ce vrem să vedem.Şi asta faţă de cine ? Faţă de fraţii nostri de neam şi de credinţă .Mulţi uită că o scânteie aprinde o pădure şi poate că duminică au cerut binecuvântare iar luni,marti...o leapădă,o vând.Vorbele le putem lua din Cuvântul vieţii şi de la "prietenii"care-i numim sau nu,depinde ce raspundere ne asumăm...
Anonimatul oricum loveşte.Strică liniştea,pacea interioară,schimbă destine,induce anormalitatea,alterează valoarea,etc.Cei cu funcţii de conducere pot avea "probleme de conştiinţă" în faţa anonimilor.. Pentru a ajunge la un răspuns,trebuie să ne punem întrebari,multe întrebări: "Ce simte interlocutorul?", "Ce mesaj încearcă să ne transmită?Cum de a ales acest moment?". Faptul că nu le criticăm gândurile şi sentimentele îi face să se simtă bine şi să se destăinuie mai profund în legătură cu mai multe probleme decât se aştepta şi el a exprima ideea(problema).Nenea Iancule, atunci cind ai scris despre români, ai scris despre Romanul Etern. Si azi, si miine, noi,românii,vom semna plini de curaj scrisorile anonim...?
Dar pentru cei ce se gândesc la judecata lui Dumnezeu lucrurile ar sta mai bine ca în această pildă:Povestea lupilor
O bătrână îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o bătălie între doi lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
“Şi cine va câştiga această bătălie?”
Bătrâna i-a răspuns :
“Cel pe care îl hrănesc”.

Read more...

Demonizaţii din Gadara

Adevăraţii demonizaţi nu erau numai cei doi în care sălăşluia "legiunea"la care Mântuitorul merge ci adevăraţii demonizaţi erau cei care l-au refuzat pe Domnul ba chiar L-au rugat să plece de acolo ."Diavolul"însemnă şi cel care se împotriveşte.Demonul este cel care goleşte omul de conţinutul intim,adânc,el nu mai are capacitatea deplinătăţii aşa cum un om îşi pierde simţul vederii,putin câte puţin sau de tot, la fel se pierde lumina vederii lui Dumnezeu şi inundă întunerecul.Cînd omul pierde simţul auzirii cuvântului lui Dumnezeu,deşi se citeşte şi Dumnezeu îi vorbeşte el nu aude.Mântuitorul pe lângă vindecare vrea să ne spună ce poate fac demonul din noi cum ne goleşte,ne face nepăsători,răi faţă de ceilalţi.De asemenea vrea să ne spună şi unde ajunge omul fără Dumnezeu,omul care-L invită pe Dumnezeu să plece din tinutul său fiindcă-i strică afacerile.Oamenii care se simt stingheri,de prezenţa lucrării lui Dumnezeu în lume,de Sfintele Taine,cei preocupaţi numai de ei aceştia aduc falimentul culturii,trăirii moderne : posesiunea.Noi cerem nu doar eliberarea sau vindecarea celor posedaţi, ci şi ocrotirea de toată răutatea, viclenia şi lucrarea chinuitoare a duhurilor necurate.
Spre a putea combate cu rezultat acţiunea distructivă a diavolului, este necesar să vedem:
1. Care sunt armele de luptă şi tactica întrebuinţată de el.
2. Care sunt armele noastre de luptă contra lui.

Care sunt demonizatii epocii moderne ?http://www.ziaruldemures.ro/fullnews.php?ID=3636
http://www.bookblog.ro/altele/demonii/

Read more...

România este ţara ortodoxă cu practica religioasă cea mai crescută din Europa

Într-o analiză realizată de „Grupul românesc pentru studiul valorilor sociale“ se arată că, indiferent de anul de referinţă, Biserica şi Armata sunt instituţiile care se bucură de cel mai mare nivel de încredere în rândul populaţiei. Datele pentru 2008 arată că 85% dintre români au încredere mare sau foarte mare în Biserică, în timp ce 76% au încredere mare sau foarte mare în Armată.
In 2008, aproape jumătate dintre români declară ca merg la biserică cel puţin o dată pe lună. Procentul este unul foarte ridicat dacă ne raportăm la media europeană. Conform datelor culese în 2005 în cadrul studiului World Values Survey, 25% dintre cetăţenii statelor europene declarau, în medie, că asistă la serviciile religioase lunar.În România, practica religioasă a înregistrat o creştere constantă în ultimii 15 ani, procentul celor care merg la biserică lunar crescând de la 30% în 1993 la 48% în 2008. Datele de sondaj relevă un „salt“ al practicii religioase în prima parte a tranziţiei postcomuniste, când ponderea celor care declară că merg la biserică lunar creşte cu 16% în decurs de 6 ani. În ultimii 9 ani, practica religioasă înregistrează un platou, ponderea celor care asistă la serviciile religioase lunar fiind constantă.

Spre deosebire însă de studiile anterioare, care indicau o incidenţă mai crescută a practicii religioase în rândul populaţiei rurale, datele culese în 2008 arată o egalizare a frecventării bisericii în cele două medii rezidenţiale. În timp ce, în 1999, 53% dintre rezidenţii din mediul rural afirmau că participă la serviciile religioase lunar, în 2008 ponderea acestora se reduce cu 5%. În schimb, orăşenii devin mai „bisericoşi“ în aceeaşi perioadă, procentul înregistrat în 2008 fiind cu 7% mai ridicat decât cel din 1999...
sursa : http://www.ziarullumina.ro/articole;954;1;25590;0;Romania-este-tara-ortodoxa-cu-practica-religioasa-cea-mai-crescuta-din-Europa.html

Read more...

Botezul unei "japoneze"

Astăzi după terminarea Sfintei Liturghii a avut loc botezul fetiţei Ema Ana-Maria Koice.Îl menţionăm ca un moment important în viaţa familiei Manole şi a parohiei noastre întrucât fiica noastră duhovnicească, Maria Manole s-a reântors după nouă ani acasă, împreună cu soţul C.Koice din "Ţara Soarelui Răsare" şi primul lucru care l-a făcut, a fost încreştinarea fetiţei lor. Intr-o lume in care globalizarea este o tendinta generală iată că românii rămân statornici în credinţă,deşi apar familii mixte,iar primirea Sfintelor Taine este dorinţă vie şi legătură sfântă de neam şi casa părintească.

Read more...

Prima Liturghie în Cetatea Neamţului, după secole lungi de tăcere

După câteva secole de întrerupere a vieţii liturgice, sus, la Cetatea Neamţului, clopotele au răsunat din nou, chemând nemţenii la rugăciune şi meditaţie în vechea cetate a domnilor moldoveni, bastion militar al Moldovei şi al întregii creştinătăţi. După doi ani de muncă grea, în care fiecare piatră a fost aleasă şi spălată cu grijă pentru a fi apoi reaşezată în zid, vechea cetate a renăscut din propria cenuşă şi, alături de ea, a renăscut şi vechiul paraclis al cetăţii, unde ascultau Liturghia şi se spovedeau odinioară vechii domni ai Moldovei.
sursa :http://www.ziarullumina.ro/articole;949;1;25379;0;Prima-Liturghie-in-Cetatea-Neamtului-dupa-secole-lungi-de-tacere.html

Read more...

Vindecarea slugii sutaşului

Sutaşul din Capernaum, vine în faţa Mântuitorului cu credinţă tare,rugăminte fierbinte şi dragoste milostivă iar în faţa noastră cu multe învăţături de suflet.Un păgân cu vârtuţi naturale ce se încrede în Domnul, devine pilda vie celor care doresc lucrătoare, minunea.Mulţi de atunci dintre evrei nu credeau în minunile Domnului nostru Iisus Hristos aşa cum şi astăzi se mai întâmplă cu unii credincioşi ce merg la biserică dar îndoindu-se de puterea vindecătoare(mântuitoare)a Lui,harul nu lucrează şi venind un necredincios,ce este pătruns de harul lui Dumnezeu uşor se converteşte,primeşte răspunsul credinţei vii,o credinţă care să ne aplece în rugăciuni şi să trezească în noi dragostea şi smerenia.
Astăzi, venim la Mântuitorul cu atâtea boli sufleteşti şi trupeşti,cu atâtea necazuri şi bucurii,dureri,lipsuri,păsuri,dorinţe...Oare avem puterea să îngenunchiem şi să spunem "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu”? Am pângărit fiinţa şi tot ce-o înconjură prin mândria fărădelegii.Noi toţi avem un bolnav de care trebuie să ne îngrijim.E sufletul nostru, în casa trecătoare a trupului iar boala este păcatul şi patimile cele rele în care am căzut...El nu poate fi vindecat decât de acelaş doctor care l-a lăudat pe sutaş "Adevăr vă grăiesc, nici în Israel n-am aflat atâta credinţă!” Aşadar,ne-am întâlnit cu un om de care s-a minunat Domnul Hristos."Sutaşul ne arată că, dincolo de ranguri diferite, de funcţii diferite, în societate, ceea ce contează, în primul rând, este demnitatea umană, valoarea fiecărui om în faţa Lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, chiar şi atunci când nu mai poate fi eficientă, nu mai poate fi productivă, când nu mai poate fi activă"(P.F.Daniel,predica 2008).
Despre credinta sfinta Scriptura ne invată, ca:
- fara credinta nu se poate ajunge la cunoastere;
- daca nu ai credinta, nu ai nimic;
- credinta alunga pacatul si face faptele bune;
- credinta ne cere sa vedem in aproapele nostru, prieten sau dusman, in omul de langa noi creatia si măretia lui Dumnezeu;
- credinta ne cere sa ne rugam atat pentru noi cat si pentru aproapele nostru aflat la necaz;
- credinta este izvorul dragostei, al iubirii si al smereniei.
+++ +++
(Idei)Virtuţile sutaşului - virtuţile noastre.
stăpâni şi supuşi-aprecierea vieţii;
Cine ne sunt bolnavii ?

Read more...

Părintele Arhidiacon Ioan Ivan a trecut la cele veşnice

Părintele Arhidiacon Ioan Ivan,a trecut la cele veşnice, astăzi dimineaţă, 29 iunie, în ziua praznicului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Recent Părintele profesor,a fost omagiat (7 mai 2009),la Mănăstirea Neamţ cu ocazia împlinirii a 94 ani de viaţă,Am postat la vremea aceea cuvântul ţinut în biserica Mănăstirii Neamţului dar şi o fotografie de la sfârţitul evenimentului când fiecare am mers să-i sărutăm mâna şi drept mulţumire să-i dăm o floare profesorului atâtor generaţii de seminarişti.Nu ştiam că aveam să-i aducem ultima floare de mai... şi că-l voi vedea pentru ultima dată cum îşi aşeza crucea înainte de a mă îmbrăţişa părinteşte.Îi fusesem de zeci de ori în preajmă şi mi-a scris de multe ori mai ales pe perioada secretariatului de redacţie, la revista "Credinţa neamului".Iată câteva rânduri, care mi le adresa în dec.1991,din multele scrisori ce le păstrez ."În exprimarea teologică trebuie cât mai multă acurateţe şi mai ales prudenţă pentru cei care caută să submineze conservatorismul Ortodoxiei care a păstrat peste secole adevărul în puritatea lui".
Articolele sale, sunt pe măsura omului trăitor şi mărturisitor:"Lumea de astăzi este flămândă de pâinea spirituală;însetată de paharul vieţii divine;golită de tot ceea ce constituie esenţa vieţii spirituale;străină în pământul în care ea însăşi l-a desfigurat şi l-a umplut cu tot ceea ce este potrivnic vieţii;bolnavă de toate bolile şi trupeşti şi sufleteşti;în închisoarea pe care singură şi-a pregătit-o şi continuă să şi-o întărească prin : disensiuni de credinţă,de omenie,de uitare a sensului de frate a omului cu omul,de frate al Mântuitorului,de fiu al lui Dumnezeu"(Foamea"...!).
Pentru a spune mult mai mult împreună, vă invităm a citi volumele de-abia lansate "Părintele arhidiacon Ioan Ivan - Comoara de sub tâmpla Mănăstirii Neamţ“şi "Parintele Ioan Ivan de la Neamt - Un arhidiacon erudit si un profesor evlavios"(2 vol).


Repere biografice :
Arhid. prof. Ioan Ivan s-a nascut la 7 mai 1915, in localitatea Tiganasi, judetul Iasi. A urmat studii de teologie la Seminarul Teologic “Sf. Gheorghe” din Roman (1928 - 1936), apoi la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1936 - 1941), la Seminarul pedagogic universitar din Bucuresti (1941 - 1942). A fost diacon la Episcopia Romanului (1943) si profesor la Seminarul Teologic din Roman (1945 - 1948), apoi la Scolile de cântareti din Iasi (1949 - 1950) si Suceava (1950 - 1952), la Seminarul Teologic de la Manastirea Neamt (1952 - 1975) si director al Seminarului de la Neamt (1952 - 1961, 1971 - 1975). Retras la pensie, a rămas in Mănastirea Neamt . In anul 1991, la hramul Manastirii Sihastria, parintele arhimandrit Cleopa Ilie l-a numit “patriarhul diaconilor”. La 7 mai 2006, dupa Sf. Liturghie, in biserica Stefaniana de la Manastirea Neamt, IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, i-a acordat cea mai inalta distinctie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei - Crucea Moldava pentru clerici - pentru bogata si indelungata sa activitate pedagogică si misionară in slujba Bisericii lui Hristos din Moldova.
7mai 2009-primeste Crucea Patriarhala - clasa I.


http://www.ziarullumina.ro/articole;946;1;25290;0;Sa-preluati-ceva-din-chipul-smerit-dar-maiestuos-al-parintelui-Ivan.html

Read more...

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

I.P.S.Bartolomeu Anania-Cuvant la Sf.Apostoli Petru si Pavel-M-rea Putna
Asculta mai multe audio Blog

idei in predici :Simon-Petru ca om ;- Petru-Sfântul
-Saul ca om ;Pavel-Sfântul.
Omul este fiinta care se naste, creste, se înmulteste, traieste pentru sine si moare.
Sfântul este omul care se îmbraca în Hristos, devenind o făptura nouă (2 Cor 5,17),împlinind voia lui Dumnezeu, trăieste si moare pentru altii.Ambii apostoli, Petru si Pavel, sunt recunoscuti drept cei mai mari învatatori ai omenirii, nu numai ai adevarurilor de credintă, dar si ai marilor fapte de pocaintă publică, care constituie temelia păcii şi comuniunii.
Sfintii Petru si Paul, pe care azi îi sarbatorim cu mare bucurie, au avut în viata lor câte un moment de referinta care i-a marcat pentru toata viata si din care si-au scos motivul bucuriei zilnice. Pentru Petru momentul cel mai important al vietii îl constituie Rusaliile, când se umple de Duhul Sfânt, de iubirea divina, care îl face om nou, fara frica de suferinta si moarte, traind numai pentru un singur tel: Hristos sa fie cunoscut de toti oamenii, ca să ajunga la mântuire si sa fie preamarit în veci numele Domnului (cf. 1Pt 4,11). Pavel are si el un moment de referinta care ne interesează, tot un fel de Rusalii: drumul Damascului cu lumina, zgomotul, trântirea la pamânt, orbirea si glasul venit din cer. Acesta este momentul în care Saul îl primeste pe Duhul Sfânt, fiindcă într-o clipa întelege ceea ce Petru învatase timp de trei ani la scoala Mântuitorului: Evanghelia. Iisus însusi si-l rânduieste vas ales, ca sa-i duca numele la popoarele păgâne. Din acest moment Pavel nu mai are decât un singur tel în viata: Hristos sa fie totul în toti (Col 3,11).
Indirect astăzi primim o invitatie a ne întreba care este momentul Rusaliilor din viaţa noastră şi dacă am devenit un om nou prin ce moarte mă pregătesc să-l preamăresc pe Dumnezeu?
Sărbatoarea lor comună este o chemare la slujire.

Read more...

Hotărârile luate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 18-19 iunie 2009

- Proclamarea anului 2010 în Patriarhia Română drept Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti în contextul aniversării anul viitor a 1685 de ani de la Sinod I Ecumenic de la Niceea (325-2010) şi a 125 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885 - 2010).

- Canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.

- Aprobarea criteriilor pentru ridicarea unor episcopii la rangul de arhiepiscopii şi pentru acordarea rangului de arhiepiscop onorific unor episcopi. În consecinţă, Sfântul Sinod a aprobat ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a Episcopiei Râmnicului, Epsicopiei Romanului, Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Episcopiei Argeşului şi Muscelului, Episcopiei Dunării de Jos şi a Episcopiei Aradului.
Pentru activitate ierarhică pilduitoare şi slujire chiriahală deosebită şi îndelungată a Bisericii, au fost ridicaţi la rangul de Arhiepiscopi onorifici Preasfinţitul Părinte Iustinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, şi Preasfinţitul Părinte Ioan Selejean, Episcopul Covasnei şi Harghitei.
În urma ridicării Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie cu titulatura nouă de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul a fost ridicat la rangul de Episcop vicar.

-Aprobarea înfiinţării Episcopiei Devei şi Hunedoarei, cu reşedinţa în municipiul Deva şi cu jurisdicţia în judeţul Hunedoara.

- Aprobarea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Episcopiei Ortodoxe a Italiei, adoptat de Adunarea eparhială a acestei eparhii şi avizat de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale.

- Aprobarea derulării de către Patriarhia Română a proiectului social-educaţional Alege şcoala cu scopul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar.

- Aprobarea unor măsuri concrete privind disciplina administrativ-financiară în Biserică la toate nivelele - parohie, mănăstire, protopopiat, eparhie, mitropolie şi patriarhie -, în conformitate cu Legiuirile bisericeşti şi legislaţia în vigoare.

- În urma alegerii Preasfinţitului Părinte Vincenţiu în postul de episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, la propunerea statutară a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod a aprobat desemnarea Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, ca secretar al Sfântului Sinod şi Sinodului Permanent, începând cu 1 iulie 2009.(preluare dupa Biroul de Presă al Patriarhiei Române).

Read more...

Postul Cincizecimii

Postul Sfintilor Apostoli(popular-postul Sâmpetrului),care preceda sărbatoarea comună a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel(29 iunie)este rânduit de Biserică in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (vezi Fapte 13,2 si 14,23). Totodată, prin ţinerea acestui post se cinstesc darurile Sfântului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli la Cincizecime;de aceea, in vechime,acest post se numea Postul Cincizecimii.


"Un bătran oarecare, pustnic, se infrâna să nu bea apa patruzeci de zile, si când era căldura mare, isi spăla paharul cel de băut apa si umplându-l cu apa il punea inaintea sa. Odatâ l-au intrebat fratii, zicând : de ce faci asta părinte, ca de apa posteşti si nu bei, iar paharul îl umpli cu apa şi-l pui inaintea ta ? Bătranul le-a raspuns : pentru ca văzând paharul plin cu apa inaintea mea mai multa sete si pofta sa-mi fie, si sa mă silesc să pătimesc si sa rabd, ca mai multă plată sa iau de la Dumnezeu".(Pateric-Capitolul V, Pentru Post si Infranare,nu numai de bucate ,ci si de alte patimi vătamatoare de suflet ).

Read more...