Blog Widget by LinkWithin

marți, 7 septembrie 2010

"BISERICA-SPATIUL LIBERTĂTII SI AL BUCURIEI TINERILOR"

Aceasta a fost tema Conferinţei semestriale misionar -pastorală, a preotilor din Protopopiatului Roznov,Jud.Neamt,sustinută de Pr.Frasilă,care s-a ţinut după oficierea Sfintei Liturghii în Parohia Podoleni II,fiind prezidată de I.P.Mitropolit Dr.Teofan ,al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
O temă cu mari implicaţii în spaţiul trăirii libertăţii dar şi în cel al bucuriei interioare.Tinerii sunt cei care suferă cel mai mult datorită nepăsării factorilor de educaţie(Familie,Scoală,Biserică) şi a societăţii noastre în plin curs de secularizare şi globalizare.
"Războiul tinerilor", de zi cu zi este uneori inimaginabil de către adulti.Aşa se ajunge de multe ori şi la conflictul între generaţii.Dificultăţile crearii unui spaţiu al libertăţii şi bucuriei sunt destule însă important este a lucra în "via pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu".Tinereţea este vârsta Învierii şi numai dacă gândim pe cine a înviat Domnul nostru Iisus Hristos ...A-i aduce pe tineri în Biserica este a avea viitor,,renaştere,viată de comuniune.
Orice zi este o mica viata - orice desteptare si sculare o mica nastere, orice dimineata o mica tinerete, orice culcare si adormire o mica moarte. (Arthur Schopenhauer).

Read more...

duminică, 5 septembrie 2010

Duminica a XV a dupa Rusalii-porunca cea mai mare


Prima duminică după inceputul noului an bisericesc, ne învaţă şi ne arată care este cea mai mare poruncă: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta,cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău"(Mt.22,37)... şi care este cea mai bineplăcută poruncă a lui Dumnezeu-iubirea aproapelui, ca pe tine insuţi.
În aceste porunci, este toată esenţa Scripturii ce cuprinde Legea şi Proorocii.Domnul, formulează diferit aceste porunci fiindcă"dragostea este un adânc al iluminarii" – Sfantul Ioan Scararul .
Aiubi cu toată inima, este ati sfinţi inima pentru ca să nu devină pătimaşă.
A iubi cu tot sufletul, e a avea voinţă de fapte reale mântuitoare, căci "Suflet desavârsit e acela a carui putere patimitoare inclina cu totul spre Dumnezeu "..."Pentru aceste cinci pricini se opreste sufletul de la păcate: sau pentru frica oamenilor, sau pentru frica judecătii, sau pentru rasplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau in sfarsit pentru mustrarea constiintei" – Sfantul Maxim Marturisitorul.
A iubi cu tot cugetul - "cel ce are mintea pironita in dragostea de Dumnezeu dispretuieste toate cele vazute si insusi trupul sau, ca pe ceva strain"(Sfantul Maxim Marturisitorul)şi gândurile,cugetele nu pot ajunge necurate, rele, ci sfinţătoare pe deplin.

Desavarsirea iubirii se cuprinde in unirea cu Dumnezeu; sporirea in iubire este impreunata cu o negraita mângaiere, desfatare si luminare duhovniceasca. La inceputul nevointei, insa, ucenicul iubirii trebuie să poarte o lupta crancena cu sine insusi, cu firea sa adanc vatamata: raul care a intrat prin cadere in firea noastra s-a facut pentru ea lege, care lupta si se razvrateste impotriva Legii lui Dumnezeu, impotriva legii sfintei iubiri.
Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu in omul care s-a pregatit prin curatia inimii, a mintii si a trupului pentru primirea acestui dar. Pe masura treptei pregatirii este si treapta darului, pentru ca Dumnezeu este Drept-Judecator si in milostivirea Sa.
Iubirea de Dumnezeu este pe de-a-ntregul duhovniceasca: “ce este nascut din Duh, duh este”(In.3,6).

Iubirea se cultivă prin rugăciune,viată curată şi smerenie.Azi în lume pentru că a slăbit rugăciunnea, a slăbit şi focul iubirii.“Să slujim lui Dumnezeu dupa buna plăcerea Lui, cu evlavie si cu sfială: căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor“. (Evr. 12, 28, 29).
Dumnezeu a iubit mai întâi şi a lăsat omului libertatea de alegere, pentru că numai ceea ce face omul în mod liber capătă valoare morală, este meritoriu sau nemeritoriu în faţa lui Dumnezeu.În înţelepciunea Iubirii Sale nemărginite, Dumnezeu, prin Fiul Său, a aşezat pe pământ Împărăţia milei şi răbdării Sale, rezervându-Şi pentru Ziua Judecăţii exercitarea prerogativei de Judecător preadrept pentru faptul de a fi refuzat să iubească, Iubirea.
Nicolae Cabasilas spune foarte frumos: „Dumnezeu se arată, dezvăluindu-Şi iubirea… Respins, el aşteaptă la uşă… Pentru tot binele pe care ni l-a făcut, El nu ne cere, în schimbul ştergerii datoriei, decît iubirea”.
Sfântul Isaac spune că „păcătoşii din iad nu sunt lipsiţi de dragostea dumnezeiască”, dar aceeaşi iubire “devine suferinţă în cei condamnaţi şi bucurie în cei aleşi”.Să luam aminte!

Read more...

miercuri, 1 septembrie 2010

1 septembrie-începutul anului bisericesc


Putini credinciosi stiu ca la 1 septembrie, crestinii ortodocsi sarbatoresc inceputul anului bisericesc.Diferenta de trei luni intre inceputul anului bisericesc si anul nou civil are o explicatie simbolica si administrativa.
Semnificatia simbolica, este legată de creatia lumii asa cum e relatată în cartea Facerii şi ţinută în Legea veche iudaică - ziua intai din septembrie era ziua curatirii si poporul postea; din aceasta luna incepeau să se numere anii poruncilor Vechiului Testament.Mai existau si alte motive pentru care evreii serbau in mod deosebit luna septembrie. In aceasta luna, apele potopului au scazut si corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat; Moise a coborat de pe Sinai cu tablele Legii; s-a inceput construirea cortului Domnului.Evreii si astazi incep calendarul cu luna Tisri, adica septembrie.

Dar începutul lui septembrie este şi începutul toamnei simbolizat ca anotimpul socotelilor lumesti si duhovnicesti, pentru a putea pune "un inceput bun" pentru perioada urmatoare.La fiecare inceput de an bisericesc, crestinii ar trebui să-şi facă o recapitulare,un bilant sufletesc.Asa cum acum se strâng roadele pamantului, tot asa acum incepe un nou "ciclu al mântuirii".Timpul a fost creat odată cu lumea ca un interval între darul iubirii lui Dumnezeu şi răspunsul omului la această iubire. Astfel timpul măsoară efortul nostru de creştere în dragostea lui Dumnezeu, întrucât fiinţele create nu pot răspunde darului iubirii lui Dumnezeu decât treptat, în timp.( Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Bucureşti, 2003, p. 190) .
Explicatia administrativa arată ca in Biserica din vechime, dupa incheierea verii avea loc intrunirea sinodului local, in cadrul caruia se facea un bilant si, firesc, se stabileau perspectivele pentru anul urmator.

Tot in aceasta zi, Hristos si-a inceput activitatea publică, prin citirea in sinagoga a profetiei lui Isaia: "Duhul Domnului peste Mine, ca El m-a uns sa le binevestesc saracilor, m-a trimis sa-i vindec pe cei cu inima zdrobita, robilor sa le propovaduiesc dezrobirea si orbilor vederea, pe cei asupriti sa-i eliberez si sa vestesc anul bineprimit al Domnului". Anul liturgic marcheaza etape duhovnicesti ale cresterii noastre in Dumnezeu. Deci scopul lui este formarea noastra, cresterea lui Iisus Hristos in noi.

Anul bisericesc ortodox are un ciclu fix de date care comemoreaza sfintii pomeniti in fiecare zi, incepand de azi pana la sfarsitul lunii august a anului viitor, si un ciclu mobil, concentrat in jurul datei fluctuante a Pastilor.Anul bisericesc nu este identic cu anul liturgic. Acest ultim mobil, care are in centru comemorarea vietii si activitatii mântuitoare a lui Hristos este impartit in: perioada Triodului (calendarul prepascal, care cuprinde 10 saptamani dinaintea Pastilor), perioada Penticostarului (calendarul pascal propriu-zis, care cuprinde 8 saptamani, de la Inviere pana la Pogorarea Sfantului Duh) si perioada Octoihului, din restul anului, care variaza intre 40 si 26 de săptămani, in functie de fluctuatia datei pascale. Toate aceste perioade nu incep si nu se sfarsesc la date calendaristice fixe, ci variaza de la an la an, in functie de ziua Invierii.Prin urmare, in cursul fiecarui an bisericesc, ni se reprezinta si se reinnoieste (comemoreaza) intreaga viata si activitate a Domnului, in toate cele trei laturi sau aspecte ale misiunii Sale : cea de invatator (profet), cea de arhiereu (mare preot) si cea de imparat sau biruitor al pacatului si al mortii.

Credincioşilor ortodocşi anul bisericesc le oferă posibilitatea trăirii trecutului, prezentului şi viitorului în prezentul continuu al Sfintei Liturghii săvârşite în fiecare zi. Astfel, viaţa pământească a lui Hristos şi cea a sfinţilor nu este pentru Ortodoxie o temă de speculaţie teologic-istorică abstractă, ci este o experienţă vie, o anamneză retrăită a lucrărilor mântuitoare a lui Hristos, comunicată credincioşilor prin energiile Lui necreate. Anul bisericesc este modul şi mediul în care omul trăieşte în comuniune cu Dumnezeu încă din lumea aceasta a timpului şi a materiei trecătoare.
Fiecare an, să fie un timp al mântuirii în Hristos,un timp de sfinţire a vieţii noastre!

Read more...

duminică, 8 august 2010

Datornicul nemilostiv


Evanghelia iertării este un punct important în viaţa creştină. Fără iertare am avea mult mai multă amărăciune,înverşunare şi răzbunare. Dar iertarea face să-L imităm pe Dumnezeu şi să ne asemănăm cel mai mult Lui.
Parabola datornicului nerecunoscător ne oferă o perspectivă înfricoşătoare astăzi: iertarea oferită deja de Dumnezeu poate fi revocată. Stăpânul care i-a iertat servitorului său datoria,a fost sincer. Dar când servitorul, mergând în lume, nu a reuşit să ierte servitorul asemenea lui de datoria pe care o avea, stăpânul a revocat iertarea. Prin gestul său, datornicul a arătat că nu a apreciat iertarea primită, şi deci nu este demn de ea.
Există oare o analogie cu modul în care Dumnezeu interacţionează cu noi? Aşa se pare, şi aceasta pare a fi cheia parabolei. Cu alte cuvinte, când Dumnezeu ne acordă iertarea, problema nu s-a încheiat. Iertarea este cu adevărat primită, “consumată”, atunci când noi le iertăm celor care ne greşesc. Darul gratuit al iertării lui Dumnezeu are nevoie de răspunsul nostru de iertare a semenilor pentru a fi ratificat pentru totdeauna.

Iertarea, dupa cum spune Isus Sirah, duce şi la dobandirea intelepciuni prin care omul ajunge sa cunoasca uraciunea pacatului si detestarea lui. Iertând aproapelui iti cunosti mai bine si propria-ti vinovatie in fata semenilor si in fata lui Dumnezeu. Apoi, iertand aproapelui, mai dobandesti puterea de a cere si tu iertarea si mai presus puterea de a te smeri, care este temelia sfinteniei, precum si pacea si fericirea sufletului.
A ierta nu inseamna ca esti un erou, din contra, inseamna ca esti un crestin care a reusit sa invete alfabetul credintei. Iertarea este floarea iubirii care rodeşte, credinţa.
Când iertarea devine rugăciune, ca aceea a lui Iisus de pe cruce: Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac! (Lc 23,34), atunci poţi fi sigur că ai în împărăţia lui Dumnezeu, bucuria iertării, şi cea a învierii din morţi.
Orice iertare este o înviere, aşa cum spune tatăl din parabolă fiului mai mare: Acest frate al tău era mort şi a înviat (Lc 15,32). A înviat fiindcă a ştiut să-şi ceară iertare; a înviat pentru că tatăl a ştiut să ierte.
Până şi participarea noastră la Liturghie e legată de iertarea noastră. De aceea, Hristos, ne atenţionează prin cuvintele: «Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău» (Matei 5, 23-24).
Sfântul Apostol Ioan în prima sa epistolă scrie: «Cine nu iubeşte, acela petrece în moarte» (1 Ioan 3, 14). Dacă am iertat aproapelui nostru, ne-am iertat şi pe noi restaurând echilibrul dintre gânduri şi sinele nostru, începem cu adevărat o viaţă nouă. «Fie, ca soarele să nu apună peste mânia voastră» – ne îndeamnă apostolul Pavel (Ef. 4, 26).
Iertarea este o bună oportunitate pentru a-l încuraja pe fratele meu să se convertească, pentru că-i dă încredere, arătându-i că eu am ales binele şi am refuzat răul. Spre Dumnezeu pornim prin aproapele.În calitate de creştini, trebuie să iertăm slăbiciunile confraţilor noştri care ne aduc suferinţe, nu pentru că ei au dreptul la iertare, ci din consideraţie faţă de Împăratul care ne-a iertat şi ne iartă fiecăruia toate, din necesitatea de a-l birui pe satana, din preţuirea faţă de chipul lui Dumnezeu care este, de fapt, fiecare om, din dorinţa de a face ca organismul Bisericii să aibă cât mai puţine organe bolnave, neutralizând formele de manifestare a răului în Biserică.

Read more...

duminică, 18 iulie 2010

Cinci pâini şi doi peşti


Evanghelia de astăzi ne relatează, că Iisus, prin intermediul a cinci pâini şi a doi peşti a săturat cinci mii de bărbaţi afară de femei şi de copii. Această minune a fost consemnată de către toţi cei patru evanghelişti fiind singura minune povestită de toţi evangheliştii,ceea ce înseamnă că este vorba de un moment cu totul important pentru întreaga umanitate. Oare de ce a făcut Mântuitorul această minune?.
1.In primul rând pentru ca oamenii să creadă în dumnezeirea Sa şi să-L slujească pe Tatăl care L-a trimis.
2.Ca să înveţe oamenii din această minune a cunoaşte mila şi dăruirea lui Dumnezeu pentru firea şi nevoia omenească.Domnul nu numai vorbeşte despre suferinţă ci o şi alină.Când a zis Domnul Iisus“Milă mi-e de popor”, El trăia în clipa aceea întreaga strâmtorare a mulţimii flămânde trupeşte şi sufleteşte. Astăzi aceeaşi mulţime de oameni bolnavi, flămânzi de pâine şi mai ales de dreptate şi pace sufletească, rătăcesc prin pustiul vieţii omeneşti, fără să-i poată sătura nici averea, nici filosofia şi nici civilizaţia sfârşitului de veac 21. Şi câţi nu încearcă să se apropie şi astăzi de aceeaşi mulţime de oameni, sub diferite forme şi în numele ridicării fericirii şi săturării lor! Dar toate sunt încercări zadarnice pentru că nu au în ele singura putere de atracţie şi de îndestulare: iubirea lui Hristos. .Remarcăm cum îl urmau pe Hristos pe jos în căldura zilei, în pustietate şi fără hrană,mulţimile.
Ce credinţă şi dorintă de urmare vedem aici,faţă de astăzi când există creştini care spun că nu pot să vină la biserică duminica, cu maşina, pentru că biserica e prea departe de paturile lor,sau că sunt prea obositi de zilele săptămânii,ori alte motive!
3.Iisus nu doreşte să facă El totul, ci invită ucenicii să dea de mâncare, adică să colaboreze cu El, să simtă ca şi El.Dăruind din ceea ce este al lor, ucenicii învaţă să formeze comuniunea: “gustul” Împărăţiei este dat de grija noastră faţă de alţii “şi de punerea în comun a bunurilor”. Cei care fac aceste lucruri arată că au o inimă deschisă şi iubitoare pentru oameni, precum Iisus şi Tatăl.O societate de oameni fără comuniune, e o societate bolnavă.
4.Evanghelia ne spune că Domnul nu face magie, ci are nevoie de “puţinul nostru”: să punem hrana noastră la dispoziţia altora. De fapt, minunea constă în a şti să împarţi cu alţii. Pâinea frântă şi împărţită nu se termină, ci în mâinile lui Iisus se multiplică, săturând mulţimea întreagă. Minunea nu evidenţiază înmulţirea,sau rugăciunea care este făcută ci frângerea şi împărţirea ei.Alinând foamea trupească, prin înmulţirea miraculoasă a pâinilor, Iisus voia ca peste câtva timp, când le va promite o altă pâine, pâinea cerească, adică însuşi Trupul şi Sângele Său, în Sfânta Taină a Împărtăşaniei la Cina cea de Taină, ei să creadă în aceast taină şi să se împărtăşească spre a-şi hrăni sufletul şi a-l mântui.Aceasta este minunea minunilor! Dumnezeul Cel nevăzut, infinit şi etern, devine prezent la fiecare Sfântă Liturghie sub chipul pâinii şi vinului şi ni se oferă ca hrană pentru luminarea şi sfinţirea sufletelor noastre. Nu numai cinci mii de oameni, ci milioane şi milioane de credincioşi îşi hrănesc de acum sufletele lor cu Trupul Domnului. Este un mare privilegiu şi fericire să-L primeşti în suflet pe Hristos, care se află în Sfânta Împărtăşanie. Nici măcar îngerii din cer nu au această fericire, acest privilegiu dumnezeiesc. După Sfânta Cuminecare, sufletul nostru devine o locuinţă a Fiului lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, Cerul însuşi.
5.Prin minunea făcută, Iisus urmăreşte să consolideze comuniunea dintre oameni. El nu doreşte ca lumea să se împrăştie, aşa cum sugerau ucenicii, ci să rămână unită. Săvârşind minunea, Iisus se arată a fi păstorul acestei “turme”… Păstorul care adună “oile risipite”, le hrăneşte, le oferă un ospăţ, unde fiecare are libertate, fără discriminări sociale, bucurându-se de faptul că sunt împreună, în armonie cu Dumnezeu şi cu aproapele…
De ce cinci pâini? Numărul cinci, după cum citim în Psalmi şi în rugăciunile de mulţumire după Împărtăşanie, reprezintă cele cinci simţuri ale noastre, care sunt hrănite de Hristos, Pâinea vieţii.
De ce doi peşti? Ei reprezintă cele două părţi ale Noului Testament, Evangheliile şi Epistolele, care au fost scrise de pescari care au devenit pescari de oameni, noi fiind hrăniţi de logos-ul, din scrierile lor. De ce douăsprezece coşuri de resturi? Ele reprezintă pe cei doisprezece apostoli, care predică până la sfârşitul veacurilor, fragmentele care ne hrănesc sufletele cu cuvintele Domnului prin lucrarea Duhului Sfânt. Să ne deschidem minţile şi sufletele lui Hristos Dumnezeul nostru cel adevărat, pentru ca şi noi să putem fi hrăniţi şi săturaţi cu Pâinea Vieţii!

Read more...

joi, 17 iunie 2010

Câteva cuvinte cu Părintele Cleopa Ilie-ianuarie1992


-Părinte arhimandrit Cleopa, am început parcurgerea anului mântuirii 1992.Am dori pentru călătorii acestei vieţi,pentru cititorii noştri un sfat...

R.Măi frate,Mântuitorul ne-a dat un sfat de folos pentru toate veacurile,când a zis :"Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua nici ceasul"...(Mt.24,13).Nu ne interesează pe noi sfârşitul lumii sau ce are să fie că zice Evanghelia, de ziua şi ceasul acela nici îngeri nu ştiu.Pe noi trebuie să ne intereseze clipa când ne ajunge plecarea de aici şi cum suntem pregătiţi pentru aceasta.Marele Vasilie a fost întrebat de filosoful Eumoniu : O, Vasile care-i cea mai mare înţelepciune de sub cer ? Şi a zis, Sfântul Vasile :"O, filosofule cea mai mare înţelepciune de sub cer este ca întodeauna să vezi moartea înaintea ta "!
Dumnzeu a înarmat cu această armă pe Adam în rai şi dacă ţineţi minte nu greşiţi.Dacă ştim că "plata păcatului este moartea", nu murim pentru că moartea, nu reprezintă nimic ci prin aceasta ne păzim de păcat.

-Pentru sfinţia voastră vedenia Sfântului Calinic în legătură cu acest an ce vă spune ?
R.Aşa cum a spus şi Sf.Nil Athonitul aici este vorba de mijlocul veacului al optălea în care vor fi semne apocaliptice despre înrăirea lumii.Se înrăieşte lumea dar şi peirea ei vine mai repede.Dumezeu ne-a dat viaţă ,ne-a dat minte,ne-a dat voie de sine stătătoare,ne-a dat cuvânt,ne-a dat tot ce a ştiut că ne trebuie ca un Prea Înţelept şi Atotbun, iar noi le punem pe acestea în slujba diavolilor.Dacă nu facem voia Domnului, facem voia celui rău.Şi atunci cu câtă dreptate vine bătaia lui Dumnezeu peste oameni.Sunt atâtea şi atâtea răutăţi şi noi închidem ochii şi nu recunoaştem.Să ne păzească mila Domnului !Nu ştim azi ,mâine plecăm.Să ne ajungă mila Sa şi să ne găsească sfârşitul cel bun în gândirea de Dumnezeu!Şi todeauna să zicem aşa :AZI PLEC!Fie,mila Domnului să ne pregătim şi să nu deznădăjduim!

-Aveţi ani mulţi de mănăstire .Ce reprezintă pentru Părintele Cleopa mănăstirea ?
R. Mănăstirile ştii ce sunt ? Spitale duhovniceşti.Toţi cei răniţi şi necăjiţi dacă vin în mănăstire şi vieţuiesc după rânduiala sfintelor canoane se vindecă pentru că aici sunt doctorii cei duhovniceşti,sunt preoţii,învăţăturile sfinte.Mai multe citiţi în predicile mele "Către monahi".

-Spuneţi-ne câteva nume de părinţi duhovniceşti cu viaţă deosebită pe care i-aţi cunoscut.
R.Îţi voi spune (pentru context) câţiva, care au spus ziua când au să moară.Cel dintâi a fost stareţul Ioanichie Moroi care într-o sâmbătă fiind cu epitrahilul pe gât de faţă cu părintele Chiric şi Ioil zice :frate dragă ,marţi mă duc la tata !Marţi mă duc la Tata! Mă întreb ce-o fi asta însă marţi pe la ora 10, îi spune Părintelui Ioil,mă duc să mă odihnesc şi culcându-se cu epitrahilul,a adormit în Domnul.Un altul Hrisostom Postolache căruia i-am fost duhonic mi-a spus cu 8 zile înainte.Apoi Mina Prodan de la M-rea Neamt tot aşa mi-a vorbit de o vedeia de asupra mănăstirii Neamţ în care un arhimandrit care-l cunoştea din tinereţe i-a zis : nu te teme Părinte ,mâine la ora 12 venim să te luăm lângă noi şi s-a împlinit acest lucru.Şi câţi alţii...dar mai vorbim altă dată.

-Ce să le spunem oamenilor potrivnici Bisericii ?
R.Uite ce frate ! Cei care sunt împotriva Bisericii, trebuie să ştie că Biserica este Trupul lui Hristos(Ef.1,23)şi toţi care se despart de Biserică şi toţi care urăsc Biserica s-au despărţit de Hristos şi urăsc pe Dumnezeu.Soarta lor este aceea despre care se spune :"Eu sunt buciumul,voi ramurile.Toată viţa care rămâne întru Mine aduce roadă,iar cealaltă se taie şi se aruncă.(In.15,5).

P.S.Luam acest interviu Părintelui în ian.1992 şi-l publicam în Credinţa neamului Anul III nr.33,p.2, cu aceeaşi dorinta de meditatie zilnică mai ales când mai trece câte un prag al vieţii.

Read more...

joi, 3 iunie 2010

Sfinţii cinstiţi în luna iunie


"Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei."(Ps.15,3).
Noi îi cinstim pe sfinţi lună de lună şi zi de zi, pentru că ei sunt roada lucrătoare a Duhului Sfânt şi prin ei ştim cât de minunat Îşi arată Domnul, voile Sale.
O Biserică ,o viaţă creştină fără sfinţi este ca o fântână fără apă, ca o grădină fără flori.Chemarea la sfintenie este adresată tuturor deoarece Dumnezeu se ascunde cu înfăţişarea în creaturi şi doreşte să fie descoperit în chip minunat de fiecare,cu sfinţenia sa.Fericitul Augustin,observând mulţimea sfinţilor ce proveneau din toate paturile sociale;ţarani, muncitori, sclavi, soldati, femei usoare, regi sau cersetori, a spus: “daca acestea si acestea au putut, eu de ce să nu pot?!” .
Din luna iunie numită după tradiţie şi "cireşar"am ales "florile darurilor" pe sfinţii români sau străromâni:
2 iunie -Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, care, alături de Sfânta Cuvioasă Parascheva, este ocrotitor al Moldovei şi Bucovinei.

Asculta mai multe audio Diverse
Vineri, pe 4 iunie, sunt pomeniţi Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel, ale căror cinstite moaşte se află la Mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea.
Duminică 6 iunie-Duminica a II-a după Rusalii-chemarea la apostolie- este trecută ca Duminica Sfinţilor români,cinstirea tuturor celor care din neamul nostru ne-au răspândit parfumul credinţei, al purităţii,al iubirii,mărturisirii adevărate.
În a doua parte a lunii, pe 22 iunie, ortodocşii români îl cinstesc pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 2006.

Pe 24 iunie este Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Drăgaica sau Sânzienele, sărbătoare foarte dragă credincioşilor, mulţi dintre ei purtând numele Înaintemergătorului Domnului. Tot în această zi este pomenit şi Sfântul Niceta de Remesiana.
În penultima zi a lunii, pe 29 iunie, sunt pomeniţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar a doua zi, pe 30 iunie, Calendarul nostru îl consemnează pe Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, cinstit prin manifestări deosebite în special de credincioşii din Ardeal. Vedeţi si http://www.sfant.ro/

Read more...

joi, 27 mai 2010

Sfântul Ioan Rusul

Sfantul Ioan Rusul, Prokopion , Grecia pe video.crestinortodox.ro



Sfantul Ioan Rusul pe video.crestinortodox.ro

Read more...

Twitter Updates

    follow me on Twitter

    Subscribe Now:

    BlogCatalog

      © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

    Back to TOP