Kostas. Powered by Blogger.

Sunday, June 14, 2015

DOI ANI DE CER A IUBITULUI NOSTRU PĂRINTE IUSTIN- VEŞNICĂ-I FIE POMENIREA !


Părintele, ne-a prilejuit o nouă întâlnire de taina,pace şi bucurie frăţească. A răsunat din nou văzduhul a cantare de Liturghie, pomenire şi de Înviere. O zi obişnuită a devenit pentru cei peste 4000 de pelerini şi nu numai, o zi de sărbătoare, o stare de simţire aleasă.

Adunatu-s-au, monahi,monahii, preoţi,rude,ucenici,prieteni, consăteni,credinciosi,cunoscuţii cei ce-l preţuiau şi toţi cei ce-n gand l-au avut, intr –o asemenea zi. Venit-au cete de cete,din sate şi oraşe,  îndemnaţi de dorinţa fierbinte să împlinească o fiască,creştinească şi românească dorinţă de cinstire a memoriei vrednicului slujitor al Domnului, iar pe de altă parte- adânc pătrunşi în suflete de adevărul cuvintelor :”recunoştinţa e o floare care creşte în inimile cel nobile”. Poate unii au venit din curiozitate, sau aduşi de alţii însă cu toţii am vărsat o lacrimă de durere,regret şi de preţuire pentru cel de care ne legasem multe speranţe.

Fiu de munteni, din aceste ţinuturi ce parcă le întipărise frumuseţea pe chip, Părintele Iustin a păstrat până la moarte în firea sa nu numai o consecvenţă curată a principiilor,hotărârilor,a convingerilor care l-au călăuzit în tinereţe ci şi tactul necesar acestor împliniri într-o lume atât de variată , cu atâtea evenimente(război,gulag,comunism) prin care a trecut şi pe care le-a depăşit prin credinţă,rugă,luptă,răbdare, slujire continuă.

Văzând de fiecare dată steagurile tării noastre în mâinile tinerilor lângă mormântul Părintelui mi-am adus aminte de timpul când a binecuvântat şi înălţat Steagul mare  la intrarea în mănăstire.Avea o bucurie de nedescris deoarece cred că trăia ridicarea de fiecare dată a 

„Stegului”:
-demnităţii sale celei duhovniceşti,
-steagul agerimii spiritului pătrunzator,
steagul- temeinicia şi bogăţia vieţii de împlinire,
-experienţei greutăţilor,necazurilor,ispitelor şi biruinţei lor,
- steagul ascezei,asprimii şi înţelepciunii vieţii duhovniceşti, al iubirii de oameni,
steagul caldului-înflăcărat patriotism şi mai presus de toate
 steagul pecetluirii suferinţelor îndurate în noaptea vieţii făcută de alţii ce i-a iertat.

 
Cine este Părintele Iustin, o spun ce- i păstrează scumpă pomenirea, cuvintele sale rămase în înregistrările  sufleteşti ale oamenilor,în cărţile dedicate şi cu acest prilej,amintim noua carte „CUVIOSUL IUSTIN PÂRVU ÎN PROPRIILE SALE CUVINTE”

Şi dacă Părintele, prin prezenţa arhiereului, PreaSfinţitul Calinic Botoşeneanul a binecuvântat pelerinajul pomenirii sale se va bucura pe deplin ca atunci când îl întâlneam: dacă am gustat rugăciunile acestor momente  înălţătoare, Cuvântul Evangheliei ce ne îndeamnă a rămâne nedespărţiţi de Cruce şi Înviere. Crucea de deasupra steagului nostru este mereu Jerfa care ne aduce Inviere ,învierea neamului nostru românesc. 
 Eroii unui neam sunt una cu sfinţii de care el s-a învrednicit. S-ar cuveni pentru dragostea Părintelui să avem şi noi ambiţia de a fi  pilde vii zilele noastre, pentru ca generaţiile viitoare confruntate cu aceleaşi crize şi presiuni să ne privească la fel cum îi privim şi noi pe eroii,sfinţii istoriei noastre.
Jerfa, pe care trebuie să o depunem fiecare este învierea persoanei ,a sinelui nostru, învierea familiei,a comuniunii, a tradiţiilor sfinte, a vorbelor frumoase,a faptelor bune pentru alţii.

Cuvintele sale, făceau să izvorască întodeauna în sufletele oamenilor puterea de minune a credinţei lor. Izvorau gândurile cele mai  înalte de întoarcere la Hristos, gânduri de despătimire, de schimbare, dorinţă de sfinţire a vieţii în familii întregi şi chiar la locul de muncă sau dorinţă de viaţă monastică.


 Cine se uita în ochii Părintelui Iustin,rămânea cu o bucăţică de cer. El a apartinut unei generatii de mari mărturisitori. Acestia s-au constituit într-o ploaie aleasă, sfântă si curată a neamului nostru. Si parcă Părintele Iustin a fost anume pregătit de Dumnezeu să se grijească pentru a nu se pierde credinta neamului nostru, care s-a curătit în închisorile comuniste, în acele prigoniri, în robie si acele chinuri grele.

Dacă aici au venit mii de oameni şi au văzut cerul senin, cerul Sfinţilor lui Dumnezeu dar şi minunea ploii binecuvântate din jurul orelor 16,  aceştia vor schimba cu duhul Părintelui alte mii…de mii, poate milioane încât să devenim o plămadă bună a sfinţeniei.
 Prin sfinţenie Dumnezeu  ridică Biserica cea vie.” Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului”(Părintele Rafail Noica).
Părintele Justin a fost un om al dragostei. Nimeni nu intra în mănăstirea pe care o conducea, fără a fi binecuvântat cu ceva din darurile pe care Dumnezeu i le dăruia. Părinţii de la Petru Vodă, alături de maicile de la Paltin şi de bunii credincioşi s-au străduit să fie la înălţimea aşteptărilor părintelui Justin. Evenimentul s-a desfăşurat în bună rânduială, după cum Părintele Justin a fost un om al liniştii, al păcii, al dragostei şi al bunei înţelegeri. Considerăm că prin Părintele Justin, avem un rugător în ceruri.

Doamne,Dumnezeul puterii,al milelor şi al îndurării care ne-ai dat atâtea izvoare de apă vie,fă apoi ca din această atmosferă curată şi virtuoasă să răsară cât mai mulţi bărbaţi aleşi şi cât mai multe caractere cu dor de desăvârşire şi sfinţenie ca şi Părintele nostru Iustin ,al cărui suflet,aşează-l în locaşurile măririi Tale!



Read more...

Thursday, February 26, 2015

Părintele Justin Pârvu - Mărturisitor al Temniţelor comuniste

Read more...

Wednesday, December 31, 2014

INTRU MULTI ANI NE TRAITI !

După  365 de răsărituri şi apusuri,urcuşuri sau coborâşuri,365 de lumini şi umbre adăugate cărţii vieţii noastre, iată-ne din nou la cumpăna dintre ani, primind  trecerea cu mulţumire şi recunoştinţă de tot ceea Bunul Dumnezeu a dat.
 Frumos zice poetul :gândind că timpul este măsura devenirii noastre. Oare se poate şi de această dată un început fără a începe nimic ? La cât convenţionalism există poate ar trebui să adăugăm viaţă anilor şi nu ani vieţii, deoarece ceea ce nu trăim la timp nu trăim niciodată.
Cu ocazia fiecărui început de an, noi obişnuim să ne urăm unii altora un an nou mai bun şi mai fericit, ba chiar ne urăm la mulţi ani cu sănătate şi fericire! Toţi ne dorim nouă înşine şi celor dragi un an nou mai bun. De cele mai multe ori considerăm că avem un an nou mai bun dacă suntem sănătoşi, dacă ne merg lucrurile daca avem salarii mai bune şi pensii mai mari, dacă nu avem multe griji,boli şi necazuri. Desigur, toate acesta sunt importante pentru o viaţă umană normală.Nu comentam.
 Dar, dacă privim viaţa şi din punct de vedere creştin, putem spune că avem un an nou mai bun dacă păstrăm în suflet harul sfinţitor, dacă creştem în cunoaşterea, iubirea, urmarea şi slujirea lui Hristos; dacă avem capacitatea de a suporta toate încercările vieţii cu încredere, curaj şi răbdare, conştienţi fiind că toate încercările vieţii se îndreaptă spre binele acelora care îl iubesc pe Dumnezeu. 
Avem un an cu adevărat bun când cu fiecare intenţie bună, gând bun şi faptă bună ne apropiem de sfinţenia la care Dumnezeu ne cheamă."Doamne, ce mulţi sunt cei care trăiesc zile şi ce puţini sunt cei ce trăiesc viaţa"  ( Nicolae Iorga).
De ce îi găseşte pe unii parcă sfârşitul anului într-o eternă suferinta?! Greu de răspuns acum când  sufletul este otrăvit de atâtea probleme în criză materială şi morală.Tirania financiară,educaţia-sănătatea pe masa de operaţie, interesele, compromisul, nepotismul,"şanse egale în Curtea europeană", cipuirea, frica, şocul beneficiilor, adrenalina urbană, nepăsarea,  isterizarea capitalismului mondial, sunt feţe ale trecutului ce ne urmăresc, rănesc pentru slăbiciunile noastre, deopotrivă cu vrăjmaşii ce le-au semănat.Si daca nu ar fi si vrajmasii nevazuti... Dilema rămâne până la înnoirea noastră.Înnoire nu a anului, ci a vieţii noastre. Va fi anul 2015, atât de incercat pe cât ne anunţa unii încât să ne "băgăm minţile în cap „spre a face ceea ce trebuie ?

“Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte “.
Îngerul l-a întrebat:   - Ce ai făcut în viaţă?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viaţă. Am păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu toată sfinţenia.   - Foarte bine. Ai un punct.
Altceva?   - Am dat mai mult decât zeciuiala de fiecare dată pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe săraci, pe văduve, pe orfani.   - Excepţional. Încă un punct.
- Am crescut o familie numeroasă de copii, dintre care am si in calugarie. Eu însumi am citit Sfanta Scriptura şi am ajutat la răspândirea cuvantului ei.   - Nemaipomenit! Aşa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Încă un punct.
Ai mai făcut ceva?   - Bietul om s-a pierdut cu totul. Dacă pentru tot ce spusese până acum valora numai 3 puncte, ce să mai adauge ?
A ridicat ochii spre uriaşa inscripţie şi, a citit din nou: “Cei ce vor să intre aici, au nevoie de 1000 de puncte!” A oftat adânc şi a exclamat:   - Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tău!   - Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!   ".
Nu ştiu ce v-aţi propus şi câte puncte vreţi să acumulaţi dar aveţi din toată inima, urarea " SĂ VĂ ŢINĂ DOMNUL ÎNTRU MULŢI ŞI FERICIŢI ANI IN HAR !

Read more...

Thursday, December 25, 2014

Bucuriile Nasterii Domnului 2014


Cu fiecare an ce trece, cu fiecare Crăciun, ne reamintim că adevărata bucurie a acestei sărbători stă în Iubirea noastră ! Iubire dăruită nouă înșine, impărtășită cu parohia,cu familia, cu prietenii, cu cei care au nevoie de noi...

Deschideti larg brațele si imbratisarea voastră caldă, vorba bună si gândul curat să fie cel mai de preț cadou pentru cei dragi!






















Dacă-aș putea
aș agata câte-o stea de pe cer
în toți brazii de pe pământ,
ca tu să ai lumina-n Crăciunul cel sfânt.




Dacă-aș putea
în fiecare fulg de nea
aș pune o alinare și-n iarna ce -ar veni,
te-aș troieni-n cuvinte și colinde sfinte.
















 Dar nu știu dacă va fi totdeauna senin
Și ninge din ce in ce mai puțin


Așa că nu-mi rămâne
decât căldura mea din suflet
și ruga mea de bine.




Crăciunul este sărbătoarea realităţii oamenilor, a realităţii existenţei umane. Sărbătorim astăzi propria noastră dependenţă dar simultan şi libertatea noastră, care poate fi dăruită doar prin adevăr. Doar adevărul te poate face liber. La Crăciun Dumnezeu ne-o spune foarte clar: Nu e nevoie să mă mai dezamăgiţi la nesfârşit. Nu încercaţi să mă mai duceţi de nas, să mă înşelaţi, să mă minţiţi. Nu vă mai minţiţi pe voi înşivă. Toate amăgirile, prefăcătoriile, iluziile trebuie să cadă o dată pentru totdeauna. Datorită Crăciunului, îl avem pe Dumnezeu mai aproape ca oricând şi deci trebuie să ne devenim noi unii altora, aproape.

 Crăciunul este sărbătoarea acelui „coming-out” al lui Dumnezeu. El ne arată cât de mult ne iubeşte. O face atât de mult încât devine un copilaş, un copilaş lipsit de apărare, un om, eu, tu…



Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va călauzeasca pasii .Voua și celor dragi vă doresc să aveți sărbători fericite cu bucurie, cu sănătate și împliniri!

Read more...

Adresa E-mail+situ l parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP