Kostas. Powered by Blogger.

Sunday, February 22, 2009

Duminica Înfricoşatei Judecati (idei în predici)

Sfinţii Părinţi, au rânduit ca în această duminică sa ascultăm Evanghelia Judecăţii de Apoi, pentru a nu nesocoti milostivirea lui Dumnezeu,a nu o transforma în nepăsare şi a nu crede cumva că venind postul pocăinţa fără fapte bune, ar fi deplină.
Evanghelia, vorbeşte despre faptele vieţii izvorâte din iubire în care se află Hristos tainic,Hristos identificat cu fratele nostru.
“Fratele meu este viata mea”
Ce înteles are judecata lumii, a istoriei ei,dar a omului care-i conştiinţa istoriei ? Acela că vine un timp al dreptei socotinţe,al confirmării de existenţă şi al evaluarii libertăţii omeneşti.
Judecata, înainte de toate trebuie să ne spună că universul,viaţa,noi toţi suntem sub acest cer dumnezeiesc,că nu suntem la voia întâmplării, ci suntem la sânul Sfintei Treimi.Istoria are un sens şi acesta e luminat prin Iisus Hristos de la Tatăl şi de la Duhul Sfânt.Prin "Adam cel nou", noi devenim moştenitorii binecuvântării, sau ai blestemului.
Moştenirea lui Dumnezeu, reprezintă înrudirea noastră cu El.Cu fiecare dintre noi Dumnezeu creează.Despărţit de Dumnezeu, omul nu se mai poate zidi pe el însuşi.Omul are zidirea în el şi de aceea, răspunde la judecată.Cele şase stări,chipuri ale iubirii şi milostivirii (flamand,insetat,străin,gol,bolnav,întemniţat)sunt feţe ale existenţei în care se află omul,iar Mântuitorul le restituie pentru adevărata cunoaştere de sine.
În faţa Ta Doamne,noi parcă suntem pe nicăieri spunea o bătrânică la radio.Lumea are frică de moarte şi de judecată dar trăieste ca şi când zorile n-ar prevesti amurgul,noaptea-ziua,iarna-primavara,moartea-naşterea .Sunt realităţi de care nu îndrăznim a vorbi pentru că adevăratul suferind nu cere .Ori important este a căuta văzând măsura autorităţii Judecătorului"iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele"(Apoc.20,11)?
Ce vom face oare pentru toate câte nu apucăm să le împlinim ?
Din cuvantul IPS Andrei-Alba Iulia am ales...

Read more...

Saturday, February 21, 2009

Moşii de iarnă


Astăzi am pomenit şi ne-am rugat împreună cu bunii(moşii)noştri mutaţi pe celălalt tărm al existenţii : ţărmul vieţii veşnice. Acesta nu-i un moment oarecare,nu-i un lucru deloc uşor, ci este unul plin de incarcătură pe care-l înţeleg mai ales, cei care au pierdut pe cineva drag sufletului lor.
Dragostea faţă de părinte, frate, copil, îndeamnă la "pomenire de obşte" de la care nu trebuie să lipsim .
Pomenindu-i, îi întâmpinăm în Taina Liturghiei,în taina Cuvântului Evangheliei zilei, împreună a fi la Infricoşatul(numai păcatul înfricoşează) Judeţ, de unde nădăjduim ca Dumnezeu să Se îndure de ei şi de noi...
Împreuna noastra lucrare cu ei,rugandu-ne pentru ei, se răsplăteţte din partea Bunului Dumnezeu, cu binecuvântare şi ocrotire a vieţii.
Mila,face judecata.Cel care unge cu mir pe altul,el, mai intâi miroase frumos.
În vechile rânduieli bisericeşti, ca Aşezămintele Sfinţilor Apostoli (Cartea VIII, cap. 44), şi alte scrieri vechi creştine scrie: „Noi îi poftim pe săraci şi nevoiaşi la ospăţ, pentru că astfel serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasma bine plăcută lui Dumnezeu” (Tâlcuire la cartea Iov (atribuită lui Origen)).
Nu ştiu cum ar supraveţui celelalte rugăciuni ale mele dacă nu le-aş avea şi pe cele pentru cei morţi...
Cineva zicea că în tranşee nu există atei.Văd multe şanţuri şi multe gropi dar cîţi voiesc a mai gândi la moarte...
Din când in când să ascultăm şi Acatistul pentru cei adormiti...

Read more...

Thursday, February 12, 2009

O carte recomandată-"MEDITATIUNILE UNUI CĂLUGAR SURGHIUNIT"



partea 1 a dialogului cu Pr. Ioan Gherasim


Am ales pentru cititorii dragi dintre meditatiuni :

4.Cine pune condiţii credinţei, nu o cunoaşte sau nu o înţelege.
8.Credinţa este de esenţă divină, de aceea pentru izbândă credinţa sacrifică viaţa. Toţi martirii au fost profund credincioşi.
10.Omul profund credincios poate uşor deveni erou.

34. Clopotele de sărbătoare au multă treabă: sună, aleargă, cheamă – zi şi noapte – din casă în casă, peste dealuri, peste păduri; cele mici umbă mai pe aproape, cele mari mai pe departe, cele mici fuga, cele mai mari încet, mai greu, cele mici după copii, cele mari după oameni mari. Clopotele ştiu pe fiecare şi nu se duc decât unde trebuie, toate au ceas ( umblă după al bisericii). Când sună ceasul lor deşteaptă şi pe călugări, începe mişcare prin chilii, se aprind lumini, încep a se vedea umbre spre biserică. Şi ziua şi noaptea clopotele în Mânăstire mişcă – ai zice – tot umbre, suflete, visuri….

39. Cartea trece lumină, înţelepciune, sfat, prietenie, suflet. Când împrumuţi cartea, împrumuţi ceva din acestea. Câtă delicateţă trebuie celui ce împrumută o carte!…căci i-ai împrumutat o parte din sufletul tău. Când împrumuţi o carte unei femei, este poate o declaraţie.

46. Învăţătura luminează şi hrăneşte şi sufletul, însă mai târziu după ce s-a adunat multă în minte, revarsă asupra sufletului.

66. Şoarecii au suflet de hoţ, sunt cinici, intră, umblă în toate, mănâncă din toate, îţi dă grijă şi preocupări, te sustrage de la gânduri, fuge ca un hoţ când dai de dânsul. Venind, parcă zice: “vezi, nu eşti sărac, cum trebuie să fie un călugăr; dacă n-ai avea nimic şi dacă ai avea numai buruieni uscate, n-aş veni; ai mult, vin şi eu, mâncăm împreună.”

75. Când te închini pentru alţii, se închină sufletul şi pentru tine, chiar dacă nu o spune.

81. Deasupra mesei cu post pluteşte Sfântul Duh

94. Frumosul care intră în suflet şi alintă, dacă îl simţi, dacă îl înţelegi, dacă spui şi altora lumina ta…. eşti poet.

105 Când gândurile te fură spre păcat, te ţine de mână şi te conduce diavolul. Fă-ţi cruce. Când nu te închini s-alungi gândul, diavolul se teme şi te
alintă.

138. Omul vede pe Dumnezeu după puterile lui şi îl roagă după cum Îl înţelege.
160. Civilizaţia care este lângă biserică duce spre bine, linişte, ordine, spre belşug, spre Dumnezeu. Când civilizaţia se depărtează de biserică, duce la nebunia colectivă, patimă agresivitate. Conducător civilizaţiei în lipsa Bisericii devine diavolul. Diavolul umple de patimă, prăbuşeşte, însângerează. Martoră este Istoria.

168. Câteodată simţi plăcerea lucrurilor prea înalte cum simt orbii primăvara….Câteodată înţelegi frumosul cum înţelege un surd când priveşte cântând o privighetoare….Câteodată pricepi farmecul unei bucăţi literare cum o percepe orbul care ar citi-o cu vârful degetelor scrisă cu alfabetul pentru orbi....

Read more...

Wednesday, February 11, 2009

Parintelui Iustin la aniversarea a 90 de ani


1.Leru-i ler, a fost odată
Ţara asta minunată
Căci nici basmul n-o cuprinde
Ţara asta minunată.
Din adâncuri care pier
Veneau arhangheli din cer
Peste ţară să vegheze
Duşmanii să-i depărteze.

2. Într-o zi de sărbătoare
Se născu un suflet mare.
Dintr-o mamă credincioasă
Ana cea blândă, sfioasă.
Era sfântul Mucenic
Haralambie sfinţit.
Ce avea ca să-l păzească
Paşii să-i călăuzească.

3. Pruncu-acesta crescu mare
Şi cuvios la purtare.
Şi de dorul lui Hristos
A plecat el bucuros.
Într-o sfântă mănăstire
A Ceahlăului mărire
Să sfinţească viaţa sa
Domnului ca să i-o dea.

4. Da-ntr-o zi de 14 mai
O coroană din rai
Pentru el s-a gătit
Cu slavă de negrăit.
Căci duşmanii lui Hristos
Urau neamul credincios
Şi-l băgă la închisoare
Să se stingă, să-l omoare.

5. Plânge mama lângă vatră
Fiul ei de altădată
Plâng şi munţii şi suspină
C-a plecat a lor lumină.
Dar sufletu-acestui neam
Ştia că într-acest an
Aveau sfinţi ca să-i jertfească
Pentru legea creştinească.

6. Leru-i Doamne, ce vedere
Mucenicii stau în zeghe
Îngerii nu pot să vadă
Jertfa lor cea defăimată.
Prin celule şi prin mine
În lanţuri şi făr’ de nume
Erau sfinţii chinuiţi
Mai rău ca nişte bandiţi.

7. În temniţa-Aiudului
Mucenicii Domnului
Foame, frig, bătăi, ocară
Suferă ca să nu moară
Viaţa noastră creştinească
Din vatra cea strămoşească.
Şi din sângele lor
Neamul e nemuritor.

8. Ca o fiară-avea să fie
În Mina din Baia Sprie
Căci munceau de te uimeşti
Trântorilor comunişti.
El cu sufletul de aur
Se-ostenea la minereu
Dar lumina sa creştea
Sub pământ nu apunea.

9. Şi la Gherla osândit
Ca un mieluşel rănit
Se jelea că-n ţara sa
Comunismul stăpânea
Fiara roşie şi crudă
Ce voia ca să înghită
Neamurile credincioase
Şi sufletele gingaşe.

10. Delta Dunării secată
De suflarea cea curată
Te-a cerut să pătimeşti
Şi la dânsa să jertfeşti.
Viaţa voastră cea curată
Jertfa cea nevinovată
Adapă întreg pământul
Ţării s-alunge urâtul.

11. Tot în zi de 14 mai
O mână ruptă din rai
Liberarea ţi-a prescris
Din regimul comunist.
Tu aveai să dai viaţă
Neamului ce zace-n gheaţă
Gheaţa cea materialistă
Ce te stoarce de credinţă.

12. Pe mamă o ai aflat
Bolnavă şi stând la pat
Şi nu te-a mai cunoscut
De atâta dor zăcut.
Dar în loc de răsplătire
Ai zidit o mănăstire
Pe care mamei ziceai
Un alt Durău ai să-i dai.

13. Stareţ ai ajuns acum
Dar n-ai scăpat de surghiun
Că suflete neputincioase
Îţi cer să le porţi în spate.
’mbătrânit şi ostenit
Noi tot dureri ţi-am gătit
Dar prin ale tale rugi
Şi pe noi la cer ne duci.

Leru-i ler, să fim iertate
La mulţi ani cu sănătate!

Read more...

Saturday, February 7, 2009

Urcuş şi coborâş-vameşul şi fariseul (idei în predici)

"Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş...Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela."(Lc.XVIII,10-14).
Pe cărările vieţii, adesea două căi vorbesc despre starea noastră sufletească : rugăciunea îngâmfată şi rugăciunea smereniei. În ele găsim urcuş sau coborâş după voinţă.
Dar mai întâi pentru zilele noastre trebuie să recunoaştem altceva : oamenii se roagă puţin şi uneori nu în mod serios. Uită, că
bucuria sufletului este legată de rugăciunea neîncetată.
Rugăciunea,este susţinătoarea lumii(Sf.Ioan Scărarul).
Raportat asupra locului unde facem rugăciunea, în mod particular sau general, urcuşul este greu fiindcă a merge la biserică(templu)pentru foarte mulţi e chin,nepăsare,un "lasă-mă să te las", acel, unul din zece care s-a întors să mulţumească pentru vindecarea de lepră... iar a coborî seamănă a umilinţă. Noi umiliţi vieţii ?
Cam trist adevăr dar şi mai trist este că unii au ajuns la o "anumită vârstă", iar pilda vameşului şi a fariseului, nu le-a spus încă nimic.
În prea plinul vieţii,omul mulţumit de sine îl vrea pe Dumnezeu ocazional, în mod făţarnic de ochii lumii,ca şi cum n-are ce se face ...
Lui, nu-i este de rugăciune, ci de deşartăciune.
În fapt, fariseul nu se roagă ci simulează.Fariseismul, se întemeiază pe vârtuţi închipuite şi de aceea omului îi este foarte greu să-l scuture. Omul face caz de situaţie, poartă "mască",risipeşte energie, când cel mai uşor i-ar fi, a zice : "Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului"!Sunt păcătosul Tău ,Doamne pentru mine Te jertfeşti.
Omul smerit este realist,îşi cunoaşte inima şi ştie cât bine mai este de făcut,câtă căinţă şi îndreptare. Mândria omoară, smerenia dă viaţă .
Astăzi parcă vameşii sunt pe cale de dispariţie iar fariseii umplu pământul. Pe faţă, oare cine vrea să recunoască ce este ?
Răspuns..., după perioada Triodului.

Read more...

Wednesday, February 4, 2009

Read more...

Sunday, February 1, 2009

Instalarea noului Patriarh Kiril al Moscovei si intregii Rusii

Alegerea celui de al 16-lea Patriarh al Moscovei şi întregii Rusii ne-a arătat încă odată că fraţii noştri de credinţă chiar şi când nu se înţeleg cel mai bine au rapiditate în hotărâri şi duc mai departe unitatea pravoslavnică a celei mai mari biserici ortodoxe.
În cuvânt a mentionat în mod deosebit că Domnul a pus o Cruce grea pe umerii săi pentru slujba ce oare de îndeplinit...Sa ne traiască intru multi ani, cu toţi arhiereii Domnului nostru Iisus Hristos !



Orthodox Tubehttp://www.orthodoxtube.com/index.php?option=com_hwdvideoshare&task=viewvideo&Itemid=2&video_id=126

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP