Kostas. Powered by Blogger.

Monday, April 27, 2009

Întristare luminată !



"Inima este biserica in care fiecare isi slujeste propria Liturghie".

Doi arhierei ai Bisericii noastre ortodoxe au ajuns la limanul vieţii în săptămâna Luminată.Următori prin durere şi moarte lui Hristos Cel răstignit şi îngropat, vlădica Ioachim Mareş- Episcopul Huşilor şi Episcopul Damaschin Coravu al Sloboziei şi Călăraşilor, s-au facut următori Aceluiaşi Hristos - Biruitor asupra morţii.Ei s-au născut în cer, cum spuneau creştinii din vechime în acel cer, spre care din străfunduri tânjeşte sufletul omului însetat de veşnicie, înfometat de Înviere.Slujitorii şi credincioşii pe care i-au păstorit îi vor purta veşnic în suflete... până ce valea plângerii acestei lumi va slobozi pe fiecare.Veşnică lor pomenire din neam în neam!

Read more...

Sunday, April 26, 2009

Toma-procuratorul lumii noastre

Stăm în faţa unui fapt de netăgăduit:Învierea Domnului,e purtată pe aripi de cânt şi cuvânt căci duhul o vesteşte ! La Înviere, nu se poate ajunge decât printr-o singură cale:credinţa.Ea ne dă dovezile.Apostolul Toma,ucenic practic,având spirit realist vrea argumente.Certitudinile lui morale erau foarte restrânse.Ceilalţi apostoli îi vestesc cu bucurie mare, că "am văzut pe Domnul",Hristos a înviat, dar el rămâne rece şi cere dovezi materiale,vrea să cunoască lucrurile prin sine,direct.A vedea şi a auzi nu-i sunt de ajuns,vrea pipăit."Să văd pe Hristos:dar să văd şi semnul cuielor,apoi să pun degetul în semnul cuielor şi mâna în coastă".Cât de nepriceput este omul! Oare raţiunea, mintea nu-i superioară simţurilor trupeşti? Sunt mai preţioase ochiul, degetul sau palma decât mintea? Este mult mai demn pentru om să creadă cu mintea decât să vadă sau să perceapă cu alte simţuri trupeşti.Mântuitorul apare.Toma e invitat să facă experienţa.acum cât de îndurător este Domnul,cu câtă iubire îl îndeamnă pe Toma să-şi regăsească credinţa!Rezultatul,este cel mai frumos strigăt,"Domnul meu şi Dumnezeul Meu "!Recunosc.Ti-am străpuns din nou mâinile prin păcat şi ti-am împuns inima, cu îndoiala.În coasta ta am citit numele meu.În preţul răscumpărării,înţeleg Patima Ta dar şi iubirea dumnezeiască,"calea ,adevărul şi viaţa".Rugăciunea de iertare, de pe Cruce m-a ajuns,Doamne după opt zile. Nu ţi-a putut saluta biruinta,necredinţa mea.Norii deznădejdii s-au risipit şi acum prin degetul şi mâna mea, toată lumea îndoielnicilor până la sfârşitul veacurilor trebuie să se încredinţeze că Tu eşti Învierea şi Viaţa...Lumea noastră pare a tăgădui încă procura dată lui Toma,pentru că nu vrea să primească consecinţele ei.Ba, mai mult se teme să nu fie cucerită de adevăr,să nu ajungă prea repede de la îndoială, la certitudine.De atâtea ori vezi şi tot nu crezi- de aceea ,mostenitorilor lui Toma :"Fericiţi cei cee n-au văzut şi au crezut" !Azi Tomo,mostenitorii sistemului tău sunt mai putini decât umătorii traficului lui Iuda.Priviţi fraţilor, la corifeii spirituali ai scepticismului religios.Sunt atâţea care îşi revendică patronatul în lumea noastră dar şi a multiplele eclipse ale credinţei chiar când îi constrânge evidenţa.
Cazul apostolului Toma este important pentru noi din cel puţin 3 motive: mai întâi, pentru că ne mângâie în incertitudinile noastre; apoi pentru că ne arată că orice îndoială poate să conducă la un răspuns luminos, dincolo de orice incertitudine; şi, în fine, pentru că cuvintele adresate lui de Iisus ne amintesc sensul adevărat al credinţei mature şi ne încurajează să continuăm, în ciuda dificultăţilor, să mergem pe drumul încredinţării noastre în El. Ne întrebăm: oare câţi „Toma necredinciosul“ există în întreaga lume, sau, restrângând cercul, în întreaga creştinătate? Fiecare dintre noi a experimentat, poate, la un moment dat, îndoiala şi necredinţa lui Toma. De aceea, chiar dacă îl osândim, pe de o parte ne asemănăm lui. Momente de îndoială, de neîncredere, de ezitare şi de scepticism: cu toţii am fost cuprinşi de ele. Vina noastră, a celor de azi, este însă mai mare decât vina lui Toma, deoarece noi deţinem certitudinea Învierii, demonstrată şi experimentată de atâtea persoane alese ale lui Dumnezeu, pe când el nu o avea.Dumnezeu “vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului”, adică la credinţă. Deci El îi dă fiecăruia ajutorul necesar în acest scop. Prin urmare, dacă unii ajung la credinţă, iar alţii nu, dacă unii se mântuiesc, iar alţii se osândesc, vina o poartă omul, pentru că nu colaborează cu harul şi nu înlătură piedicile din calea credinţei.

Read more...

Friday, April 24, 2009

IZVORUL TĂMĂDUIRII


Astazi am luat parte cu multă bucurie la hramul sfintei Mănăstiri Bistriţa Neamt-Izvorul Tămăduirii, de care mă leagă anii studenţiei şi încă trei după terminarea studiilor,alături de obştea mănăstirii din care făcea parte şi actualul Stareţ Luca Diaconu.Întodeauna am venit aici spre a mă închina la Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana ca la Izvorul cel de Viaţă purtător,la Izvorul luminării minţii şi al dăruirii de înţelepciune.De Bistriţa mă leagă şi un secretariat de redacţie al revistei "CREDINŢA NEAMULUI"(1990-2005)care din motive binecuvântate şi-a întrerupt apariţia .
Soborul de preoţi a fost încununat cu participarea Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Teofan ,Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi a Prea Sfintitului Calinic Botoşeneanul,epicop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor.
Vă aducem în duhul sărbătorii de azi, prin Cuvântul Inalt Prea Sfintitului Teofan :


Cateva Imagini

Read more...

Thursday, April 23, 2009

Sfantul M.Muc.Gheorghe,Purtătorul de biruinţă

Pentru ca un crestin sa ajungă purtător de biruinţă trebuie să lupte cum spunea Sf.Ap.Pavel " întrarmat cu armele luminii"(Rom.13,12)... să fie"mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu(Ef.6,13-17).Fiecare dintre noi este chemat sa fie un bun ostaş a lui Hristos numai că biruinţele vin cu ajutorul lui Dumnezeu pe măsura credinţei.
-Invatatură Proloagele-Vieţile Sfinţilor si cuvinte de invatatura, 23 aprilie-minunile sfantului după moartea sa http://www.credo.ro/proloage.php?data=2304&i=2

Read more...

Monday, April 20, 2009

HRISTOS A ÎNVIAT !



Lumina sfântă este în inimile noastre acum!"Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele dedesubpt"...lumina lui Hristos, plină de bucurie si iubire.Învierea Mântuitorului reprezintă izvorul plin de lumină si de bucurie pentru viata noastră.Cine trăieste legătura aceasta cu Hristos Cel Înviat face experienta tăriei creştine.Anul acesta, este primul an în care din mila lui Dumnezeu, am primit cum atâtea parohii au primit, lumină de la Ierusalim( h 23, 55').Să nu uităm că Dumnezeu ne oferă la fel ca şi iubirea,Lumină în orice clipă !Şi... îmi mai rămâne o dorinţă:Să sărut mormântul din care a Înviat Hristos, Domnul !

mai multe la pg.http://bisericasavinesti.com/galerie_foto/main.php

Read more...

Saturday, April 18, 2009

Spicuiri din Pastorala de Inviere -2009


Invierea Domnului nostru Iisus Hristos praznuita in Sfanta si Marea Sarbatoare a Sfintelor Pasti ne arata bogatia iubirii milostive a lui Dumnezeu si a slavei ceresti daruite noua, oamenilor, in Iisus Hristos, ca noi sa fim partasi ai vietii si bucuriei vesnice a Preasfintei Treimi. Bogatia iubirii si slavei dumnezeiesti impartasita oamenilor in Hristos Cel Rastignit si Inviat se arata mai ales in darul sfintirii si al infierii dumnezeiesti a omului prin har, precum si in darul invierii trupului omenesc din moarte si stricaciune, pentru a participa la viata, slava si fericirea vesnica din Imparatia cerurilor, dupa ce am primit rascumpararea si iertarea pacatelor, prin jertfa Crucii. […]
Traim astazi intr-o lume in care oamenii cauta mai mult bogatia materiala trecatoare decat bogatia spirituala a credintei si a vietii vesnice, iar pe langa saracia materiala tot mai aspra, se arata si o saracire spirituala a oamenilor, ca slabire a credintei, o racire a dragostei fratesti si o diminuare a faptelor bune. In aceasta situatie, este nevoie ca in lumina Invierii lui Hristos care lumineaza viata crestinului in Biserica si in societate sa vedem ce ne invata Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ai Bisericii despre bogatie si saracie.[…] "Sa nu ne pierdem curajul daca suntem saraci, ci cealalta bogatie sa o cautam, bogatia in fapte bune".[…]Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care se arata slava si bogatia nesfarsita a iubirii lui Dumnezeu catre oameni, ne indeamna sa ne imbogatim mai intai in credinta statornica, in rugaciune, in vietuire curata si sfanta, in impartasirea mai deasa cu Sfintele Taine, dupa o pregatire mai intensa, asa cum a fost perioada Postului Mare al Sfintelor Pasti, si totodata sa ne imbogatim in fapte bune care aduc lumina si pace, bucurie si fericire oamenilor pe care-i ajutam.
Criza financiara si economica in care se afla lumea de azi este in mare parte rezultatul lacomiei, al castigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Cand goana dupa profitul material obtinut cu orice pret, fara masura si fara morala, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine "salbatic" si se manifesta ca o patima a lacomiei, "stiintific" organizata.
Consecintele negative ale acestei crize pentru populatia saraca sunt greu de descris, deoarece saracia impusa altora creeaza multa suferinta si nesiguranta, dezorientare si disperare. In aceasta situatie de politica economica fara etica, cand totul devine nesigur si imprevizibil, schimbator si inselator, este necesar sa sporim rugaciunea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic si netrecator, drept si milostiv, dar si sa sporim vigilenta si prudenta. Desi criza financiara si economica este in mare parte o judecata aspra pentru prea multa lacomie de lucruri materiale adunate pe nedrept si prea multa risipa de bani, ea poate fi totusi inteleasa si folosita ca un nou inceput in viata persoanelor si a popoarelor. Astfel, criza ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi, mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi.
Chiar daca suntem mai saraci din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante.

I.P.S.TEOFAN MITROPOLITUL MOLDOVEI SI BUCOVINEI


+PIMEN
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Bucuria Învierii ne stăpâneşte sufletele în măsura în care „am murit” faţă de păcat şi „am înviat” din moartea păcatului în Sfânta Taină a Spovedaniei.
Bucuria din noaptea de Paşti este sporită şi de dărnicia noastră îndreptată către „fraţii prea mici” ai Mântuitorului aflaţi în suferinţă şi lipsuri pentru ca şi ei să întâmpine marea sărbătoare a Învierii cu bucuria mângâierii dată de puţinul nostru ajutor pentru traiul lor zilnic.
Bucuria noastră în noaptea de Paşti trebuie să aprindă şi să sporescă lumina conştiinţei noastre faţa de tot ce înseamnă valoarea morală, spirituală, culturală care contribuie la „plinirea” demnităţii omului - chip al lui Dumnezeu. În acest scop datori suntem ca părinţi trupeşti sau duhovniceşti, învăţători şi profesori, să îndrumăm „cu timp şi fără timp”, cu dăruire şi dragoste creştinească pe tinerii noştri elevi şi studenţi să-şi aplece tot mai mult privirile, minţile şi inimile asupra cuvintelor Sfintei Scripturi, „Cartea Cărţilor”, ale Sfinţilor Părinţi „purtători de Dumnezeu” şi chiar pe paginile literaturii clasice, laice care au un conţinut moral, aşa cum îndeamnă şi Sfântul Vasile cel Mare în lucrarea sa Cuvânt către tineri. Să pună la inimă valoarea muncii, a cinstei şi respectarea legilor ziditoare de suflet şi a tuturor îndatoririlor cetăţeneşti pentru ca viaţa oamenilor din vremea noastră să nu ajungă să fie stăpânită în comportarea lor de legile „junglei” şi ale haosului moral, social şi economic.
Cu toţii să ne îndreptăm cât mai des paşii spre sfânta biserică, aşa cum făceau înaintaşii noştri; să îngenunchem cu trupul şi cu sufletul în faţa sfintelor icoane străjuite de candela aprinsă din casele noastre; gurile noastre să rostească cu toată luarea aminte, în şoaptă sau în taină, rugăciunile din cărţile noastre bisericeşti; să citim scrierile Sfinţilor Părinţi.

+TEODOSIE,
ARHIEPISCOPUL TOMISULUI

…Degeaba am crede în Învierea lui Hristos dacă nu credem şi în învierea noastră, dacă nu gândim şi la viaţa noastră. Noi trebuie să trăim pentru înviere, că cine trăieşte pentru Înviere se pregăteşte de viaţa veşnică. Şi noi ne-am pregătit de Înviere, căci am plecat genunchii, am postit şi ne-am rugat şi am făcut milostenie, iar acum ne simţim liberi.
Bucuria Învierii nu e nici trecătoare, nici nedeplină. E bucuria prin excelenţă, eternă şi deplină. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie să plângă. Căci toate motivele de întristare par acum fără însemnătate faţă de biruinţa asupra morţii. De ce să ne întristăm din pricini mărunte, când ştim acum că prin moarte trecem la viaţa veşnică. Biserica ne îndeamnă în noaptea Învierii: „Cu bucurie unul pre altul să ne îmbrăţişăm: O, Paştile! Izbăvirea de întristare".

† Irineu
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI ŞI MITROPOLIT AL OLTENIEI

Noi, care ne împărtăşim de acest har şi de această bucurie a Învierii, participăm în mod activ la transfigurarea lumii întregi. Astfel, din biruinţa Mântuitorului asupra morţii, ne luăm puterea şi, în dinamismul nostru moral, contribuim efectiv la transformarea permanentă a lumii. Din acest punct de vedere, Ortodoxia este păstrătoarea luminii şi a vieţii pe care Hristos Domnul le-a adus în lume prin Învierea Sa. Totodată, ea propovăduieşte prezenţa lui Dumnezeu în însăşi existenţa umană.
[…]Prin Învierea Sa, Domnul Se înalţă peste limitele omenescului şi, fiind prezent în mod cu totul deosebit pe pământ, în Sfânta Sa Biserică, este însuşi locul celor ce se mântuiesc.
[…]Învierea Lui ne deschide porţile nemuririi, fiind o realitate nouă, realizată de iubirea Lui divină.
...cu toţii este necesar să ne străduim să prăznuim Paştele, simţind sărbătoarea vie în interiorul nostru sufletesc, ca făcând parte din fiinţa noastră lăuntrică.
Deci, fără răstignirea trupului şi omorârea omului celui vechi, puterile Învierii, de care ne-am împărtăşit prin Sfintele Taine, nu vor fi activate în noi, iar păcatul, care „grabnic ne împresoară“, va pune din nou stăpânire pe noi, ajungând iarăşi „robi ai păcatului“. În sensul celor arătate, Awa Dorotei spunea că „Paştile Domnului“ devin „Paştile noastre“, „când sufletul omului trece cu adevărat de la păcat la virtute“, curăţindu-şi simţurile şi strămutându-se de pe pământul patimilor şi păcatului la viaţa şi cerul dumnezeiesc al virtuţilor şi desăvârşirii în Hristos.


† SERAFIM
Arhiepiscop şi Mitropolit Al Germaniei,Europei centrale si de Nord

[...]Este adevărat că aici pe pământ, Învierea Domnului este umbrită de forţele întunericului, de lipsa de credinţă şi de veşnica alergare după bani şi după lucrurile lumii acesteia, prin împlinirea poftelor şi plăcerilor, adeseori vinovate. Din pricina păcatelor şi a patimilor în care petrecem mulţi dintre noi, nu ne putem bucura din plin de darurile Învierii. Între acestea aşi aminti aici pe cele de care avem cea mai mare nevoie: curajul în lupta cu păcatul şi cu greutăţile vieţii, echilibrul sufletesc şi pacea inimii.[...]Trăim într-o societate în care bolile de tot felul, dar mai ales cele psihice care sunt boli sufleteşti: depresiile, neîncrederea şi suspiciunea faţă de semeni, lipsa de curaj, frica zilei de mâine şi altele asemenea se înmulţesc tot mai mult, atingând o mare parte a oamenilor de astăzi. Ele reflectă de fapt starea morală a unei societăţi care l-a exclus pe Dumnezeu din viaţa ei pentru a fi, chipurile, liberă. Ca şi cum Dumnezeu ne-ar îngrădi libertatea! Experienţa tristă de toate zilele ne arată însă că libertatea fără Dumnezeu înseamnă mai degrabă sclavie, iar o societate fără legi morale degenerează până la dispariţie[...]Criza economică actuală, generatoare de şomaj şi de nesiguranţă a locului de muncă, criza familiei cu atâtea drame care conduc adesea la divorţ, problemele de sănătate şi alte numeroase încercări îi fac pe mulţi semeni ai noştri să-şi piardă optimismul şi curajul de a lupta până la capăt şi să-şi caute refugiul în alcool, în droguri sau în alte patimi care distrug, încetul cu încetul, atât sufletul cât şi trupul. Aceştia uită că singura scăpare adevărată este în Dumnezeu, în Mântuitorul Iisus Hristos înviat, biruitorul morţii sub toate formele ei. Căci toate încercările vieţii, toate pătimirile noastre sunt manifestări ale morţii din care ne-a izbăvit Domnul şi ne izbăveşte de fiecare dată când strigăm din inimă după ajutorul Lui.

† Mitropolitul Iosif
Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

De mici copii, prin gesturi simple şi pline de fiorul nopţii Învierii, niciodată uitat după aceea, primim în inimi abecedarul credinţei învierii – credinţa creştină – atunci când în zorii zilei Învierii, îndemnaţi de părinţii noştri, mergem la uşile vecinilor şi rudelor noastre să spunem « Hristos a înviat » şi să auzim « Adevărat a înviat », primind oul roşu atât de mult aşteptat de noi. Cum spune un părinte contemporan şi drag nouă : cu asta ne începem credinţa noastră în Înviere, dar abia mai târziu ajungem să ne dăm seama ce înseamnă. Simţim doar, în simplitatea inimii noastre de copil, minunea acelei nopţi plină doar de lumina primită la lumânarea noastră de la preot în Biserică şi trecută ca prin minune în inimă. Abia mai târziu pricepem că atunci, în acea noapte, în tainicul mormânt din apropierea Golgotei, Dumnezeu-Omul se scula din morţi şi cu El se ridicau zorii altei vieţi, ai unei alte naşteri, nu spre moarte, ci spre viaţă. Abia mai târziu înţelegem că dorul omului după veşnicie se împlineşte acum, la lumina lumânării aprinse de preotul care ne vesteşte Învierea în locul îngerului de altă dată, prezent şi acum în chip tainic, că moartea a fost uzurpată, că dragostea lui Dumnezeu a biruit, că iadul a fost stricat, că eu şi tu şi celălalt de lângă mine devenim fraţi pentru veşnicie cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a pregătit hrana cea tare a împărăţiei, pe care de acum înainte o vom lua spre nemurirea sufletului şi a trupului din mâna lui Hristos Însuşi.

PS Casian,
Episcop al Dunarii de Jos
[...]
Firea pascala a vietii noastre nu este doar o expresie teologica de neinteles pentru cei mai multi dintre noi, ci este starea de fericire maxima, de bucurie netrecatoare si nestearsa din inimile noastre, asemenea celui mai inaltator moment pe care l vede mama cand aduce pe lume om, prunc, viata!
Pastile inseamna, mai intai, iesirea noastra de sub "lespedea grea“, care este piatra de pe "mormantul“ sufletesc, la lumina zilei si la intampinarea fratilor nostri, toti oamenii, pe care Dumnezeu ni i arata astazi luminosi, infrumusetati, plini de bucuria iubirii, izbaviti de frica urii si de teama raului, de pacatul dezbinarii fratilor de frati, caci cu toti formam o singura familie, un singur neam crestin si ospitalier, generos si harnic.[...]Efectul crizelor dintre oameni se depaseste prin comuniunea tuturor celor ce fac parte din aceeasi familie umana, iar firea noastra, pervertita prin prea marea iubire de sine, o vindeca tot Domnul, prin filantropie, adica prin dumnezeiasca iubire fata de tot omul.[...]Viata traita prin faptele filantropiei este inceputul invierii sperantei si exercitiul lucrarii iubirii dumnezeiesti, in cadrele careia nu mai au loc faptele rele, atitudinile egoiste ori patimase. Viata inteleasa prin filantropie inseamna apropierea de semenul nostru, ca de Hristos cel Inviat din morti! Inseamna vindecarea prin credinta si redresarea noastra prin harnicie si milostenie, inseamna viata inviata la rosturile ei vesnice, inseamna bucurie din bucuria Mantuitorului Care vazandu le pe curajoasele mironosite cautandu L dis de dimineata, in ziua Invierii Sale din morti, le a binevestit bucuria: "Bucurati va!“ (Matei 28, 9).


† Eftimie,
Episcopul Romanului

[...]Din mormântul gol, lumina invierii se rasfrânge peste intreaga natura psiho-somatica a omului, precum si peste firea fiintelor si lucrurilor fara constiinta de sine, pregatindu-le pentru ziua cea mare a transfigurarii lor, când vor primi atribute ca cele ale lui Hristos inviat din morti.
Daca invierea este un eveniment mereu actual, in care si prin care noi ne orientam in istorie, aceasta ne da posibilitatea sa ne bucuram pentru ca stim si cunoastem sensul vietii noastre pamântene. Prin inviere stim sa ne definim in contextul acestei lumi trecatoare, iar aceasta ne da o imensa liniste.[...]Actualmente, societatea umana se confrunta cu cea mai crunta criza economico-sociala, care genereaza alte crize, - iar daca nu suntem vigilenti -, chiar si pe cea spirituala. Deocamdata nu se intrevede o normalizare a lucrurilor. De aceea, acum este timpul sa ne reorientam catre Hristos pentru ca El ne va inspira cum sa abordam lucrurile. El nu intervine concret in istorie pentru ca ne-ar ingradi libertatea, dar, prin puterea Duhului Sfânt, ne inspira sa iesim din orice criza. Sa-i cerem ajutorul!

† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

Hristos a înviat acum două mii de ani din mormânt, biruind pe cel mai mare duşman al vieţii - moartea - arătând astfel că El este Stăpân nu numai peste viaţă, ci şi peste moarte[…]
Hristos a înviat din morţi, prădând şi pe cel mai mare duşman al libertăţii noastre - iadul[…]
Hristos a înviat din morţi, sfidând şi pe cel mai mare duşman al virtuţilor noastre - păcatul - arătând astfel nu numai că acesta poate fi biruit, ci şi că, prin viaţa bineplăcută lui Dumnezeu, noi putem moşteni viaţa de dincolo, pentru a împărăţi împreună cu Hristos Cel Înviat.[…] la acest praznic măreţ şi, totodată, răscolitor pentru întreaga noastră fiinţă, aş dori să ne întrebăm cu toţii: Hristos a înviat, iar noi murim? Putea-vom noi, oare - urmând exemplul Său - să înfruntăm păcatul, pentru a lucra virtutea? Putea-vom să prefacem moartea în Înviere şi să sfidăm iadul, pentru a ne sălăşlui în Împărăţia cea veşnică? Înţelegem noi de ce a murit şi a înviat Hristos? Am pătruns cu toţii semnificaţia acestui praznic, sau luăm de la el doar ceea ce ne convine şi ne place? Căci dincolo de bucuria mesei bogate de Paşti şi a revederii celor dragi, Învierea lui Hristos se vrea şi „Învierea” noastră, iar în Hristos nu vom învia până ce nu ne vom deprinde mai întâi a trăi potrivit învăţăturilor Sale şi a aborda creştineşte moartea, până nu vom râvni cu toată fiinţa noastră raiul în locul iadului şi până când nu vom prefera virtutea în locul păcatului.

Read more...

Friday, April 17, 2009

Vinerea Mare

În această zi a Cinstitelor şi Înfricoşătoarelor Patimi, simţim cel mai puternic vinovăţia păcatelor."Oricine săvârşeşte păcatul" scrie Sf.Ap.Pavel,"îl răstigneşte din nou pe Fiul lui Dumnezeu în el însuşi".Şi noi ştim ce facem din moment ce putem atinge culmea ipocriziei...
Azi,ne întristăm şi ne mâhnim de toată fărădelegea şi răutatea omenească.Nimeni nu se poate dezvinovăţi de cele petrecute căci Hristos a pătimit şi s-a rugat pentru toţi.El a murit în momentul în care la templu se sacrificau mieii pentru sărbătoarea Paştelui.El, Mielul lui Dumnezeu se sacrifică pentru Paştele nostru: trecerea de la moartea păcatului la viaţa harului .
Din Vinerea Sfântă şi noi putem cuceri moartea, păcatul şi slăbiciunea proprie, şi putem spune în fiecare zi:"Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi,în toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi;
prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.” (II,Cor IV,7-10).


Starea a II a

Starea a III a fragm.

Judecata de pe Cruce
http://prgherasim.blogspot.com/2009/04/judecata-de-pe-cruce.html

Read more...

Wednesday, April 15, 2009

Sfanta si Marea Miercuri

Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei:păcătoasa-ucenicul Iuda, este răsturnată de pocăinţă. A fi lângă Domnul,în stare de smerenie,de ucenicie este minunat însă totul ţine de alegerea pe care o facem.O cântare bisericească spune că Iuda,"a suflat împotriva harului"şi atunci viaţa lui de chemare, devine o viaţă ratată,o tragedie pentru ocaziile respinse şi un avertisment, celor ce vor să-i fie ciraci.Ultimul în lista apostolilor,oamenii exprimă milă faţă de el ca victimă a predestinaţiei însă orice om are un preţ.Dacă viaţa i-a fost irosită, moartea i-a fost la fel de tragică.
Vânzarea lui Iuda va îndolia toate miercurile din cursul anului bisericesc cu post şi întristare, fiindcă păcatul vânzării,al lepădării de Stăpânul, nu s-a consumat cu moartea lui,ci se continuă peste veacuri şi apasă cu aceeaşi greutate şi asupra creştinilor.Mulţi îşi vând credinţa şi pe Hristos pe lucruri de nimic:avantaje materiale,servicii,promovări,aventuri,etc.Îndepărtarea de Hristos nu este o decizie de o clipă, ci o alunecare treptată.Atenţie,la târguieli diavolul lucrează foarte uşor şi învăţătura acestei zile nu trebuie uitată niciodată.

Read more...

Sunday, April 12, 2009

Sfânta şi Marea Luni

Conform Sinaxarului citit la slujba deniei din această seară, „în Sfânta şi Marea Luni" se face pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos şi a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului”.
Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Şi Hristos a fost invidiat de fraţii cei de acelaşi neam cu el, a fost vândut de ucenicul lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-se de acolo prin El Însuşi împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de Taină, dându-se pe El Însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu Trupul Lui cel purtător de viaţă.
Sinagoga iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat şi legea de la ei şi i-a făcut cu totul netrebnici.
După cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ strămoşii noştri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceaţa plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea şi iuţimea conştiinţei.
Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozeşte pe cei care nu fac rod potrivit de virtute.



Cuvantul Preasfintitului Ciprian,epicop vicar patriarhal-Denia de la Florii-12.04.2009
Asculta mai multe audio Blog »

Read more...

Thursday, April 9, 2009

Nu-i nimic, facem noi istoria, par a spune tinerii moldoveni !

De câteva zile ascultăm şi vedem evenimentele ce li întâmplă în prag de Florii, fraţilor noştri de peste Prut.O Sfântă Ortodoxie,oare când flamura stindardului tău va flutura pacea în sufletele tuturor ? Mă doare în mod deosebit "diplomaţia" în acestă perioadă şi de Post Mare, cum ar zice cărturarul, "de la vlădică până la opincă" în a nu-i supăra pe altii şi mai ales pe "aleşii noştri,mai marii marilor"...
Conştiinţa creştină şi naţională e suferindă fraţilor, poate fiindcă omenirea, este încă în Vinerea Mare şi nu a pus lumina Învierii în suflet odată cu anii vieţii.Noroc de sufletele tinere, Lazării cei mereu tineri-mesagerii învierii,prietenii pentru care Domnul lăcrămează mereu până azi...dacă în noi, suspine-s puţine.

Read more...

Sunday, April 5, 2009

Duminica a V-a din Post

În urcuşul nostru spre Înviere,Biserica ne cheamă la adâncirea vieţii duhovniceşti săptămână de săptămână, învăţând astăzi de la femeia din Evanghelie(Mc.X,32-45)şi de la Sf.Maria Egipteanca, ce înseamnă o pocăinţă întru smerenie şi ascultare,o pocăinţă care primeşte "Credinţa ta te-a mântuit"!...Cele două chipuri, reprezintă natura umană care are nevoie de urcuş duhovnicesc, de ridicare,de înviere.Acestea au răbdat toată umilinţa, pentru a primi putere de la Mântuitorul care recuperează pe cei pierduţi şi-i iartă,iertarea fiind expresia iubirii lui Dumnezeu.Drept aceea nu se aminteste trecutul, ci limpezimea lacrimilor în care a lucrat harul lui Dumnezeu şi "mirul" cel de mare preţ.Lacrimile sunt cele ce vorbesc despre aşezarea minţii(Sf.Isac Sirul)iar mirul e preţul faptelor vieţii.Prezenţa sfântă, răscoleşte conştiinţa şi trezeşte la convertire spre lumea sfinţeniei care apropie de Dumnezeu în timp ce lumea păcatului, depărtează.Omul singur alege calea şi atunci când nu o face poartă în el zilnic chinul părăsirii şi al întâmplării.În cele din urmă toate sunt spre binele omului hotărât.Dar oare cine poate avea hotărârea şi voinţa Mariei Egipteanca ? Într-adevăr când gândim la viaţa ei,la luptele şi la răbdarea ei nu văd pe nimeni întrecându-o...Otrava păcatului nu se poate tăia cu apă de flori ci trebuiesc leacuri puternice, nu jumătăţi de măsură cum ne place nouă a trăi.Dai voinţă iei putere :să lupţi cu tine,să rabzi necazurile,să te împotriveşti vrăjmaşului,să te jertfesti fiindcă dând picătura ostenelii,a martiriului primeşti duh.Darul întăreşte puterea slăbănogită dar ceea ce am stricat prin voia noastră singuri trebuie să îndreptăm prin spovedanie curată prin căinţă sinceră prin fapte bune,post şi rugăciune .Dacă ne-a plăcut dulceaţa păcatului atunci trebuie să ne placă şi amărăciunea dulce a leacului.Ne vindecăm prin medicamente dar uneori este nevoie şi de operaţie pentru a scoate răul.Nu există altă şansă vieţii.Şi asta ar vrea să ne spună Maria Egipteanca, căci de la iertare iată se ajunge la sfinţenie ceea ce înseamnă vindecarea sufletească .

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP