Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, April 18, 2009

Spicuiri din Pastorala de Inviere -2009


Invierea Domnului nostru Iisus Hristos praznuita in Sfanta si Marea Sarbatoare a Sfintelor Pasti ne arata bogatia iubirii milostive a lui Dumnezeu si a slavei ceresti daruite noua, oamenilor, in Iisus Hristos, ca noi sa fim partasi ai vietii si bucuriei vesnice a Preasfintei Treimi. Bogatia iubirii si slavei dumnezeiesti impartasita oamenilor in Hristos Cel Rastignit si Inviat se arata mai ales in darul sfintirii si al infierii dumnezeiesti a omului prin har, precum si in darul invierii trupului omenesc din moarte si stricaciune, pentru a participa la viata, slava si fericirea vesnica din Imparatia cerurilor, dupa ce am primit rascumpararea si iertarea pacatelor, prin jertfa Crucii. […]
Traim astazi intr-o lume in care oamenii cauta mai mult bogatia materiala trecatoare decat bogatia spirituala a credintei si a vietii vesnice, iar pe langa saracia materiala tot mai aspra, se arata si o saracire spirituala a oamenilor, ca slabire a credintei, o racire a dragostei fratesti si o diminuare a faptelor bune. In aceasta situatie, este nevoie ca in lumina Invierii lui Hristos care lumineaza viata crestinului in Biserica si in societate sa vedem ce ne invata Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ai Bisericii despre bogatie si saracie.[…] "Sa nu ne pierdem curajul daca suntem saraci, ci cealalta bogatie sa o cautam, bogatia in fapte bune".[…]Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care se arata slava si bogatia nesfarsita a iubirii lui Dumnezeu catre oameni, ne indeamna sa ne imbogatim mai intai in credinta statornica, in rugaciune, in vietuire curata si sfanta, in impartasirea mai deasa cu Sfintele Taine, dupa o pregatire mai intensa, asa cum a fost perioada Postului Mare al Sfintelor Pasti, si totodata sa ne imbogatim in fapte bune care aduc lumina si pace, bucurie si fericire oamenilor pe care-i ajutam.
Criza financiara si economica in care se afla lumea de azi este in mare parte rezultatul lacomiei, al castigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Cand goana dupa profitul material obtinut cu orice pret, fara masura si fara morala, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine "salbatic" si se manifesta ca o patima a lacomiei, "stiintific" organizata.
Consecintele negative ale acestei crize pentru populatia saraca sunt greu de descris, deoarece saracia impusa altora creeaza multa suferinta si nesiguranta, dezorientare si disperare. In aceasta situatie de politica economica fara etica, cand totul devine nesigur si imprevizibil, schimbator si inselator, este necesar sa sporim rugaciunea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic si netrecator, drept si milostiv, dar si sa sporim vigilenta si prudenta. Desi criza financiara si economica este in mare parte o judecata aspra pentru prea multa lacomie de lucruri materiale adunate pe nedrept si prea multa risipa de bani, ea poate fi totusi inteleasa si folosita ca un nou inceput in viata persoanelor si a popoarelor. Astfel, criza ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi, mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi.
Chiar daca suntem mai saraci din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante.

I.P.S.TEOFAN MITROPOLITUL MOLDOVEI SI BUCOVINEI


+PIMEN
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Bucuria Învierii ne stăpâneşte sufletele în măsura în care „am murit” faţă de păcat şi „am înviat” din moartea păcatului în Sfânta Taină a Spovedaniei.
Bucuria din noaptea de Paşti este sporită şi de dărnicia noastră îndreptată către „fraţii prea mici” ai Mântuitorului aflaţi în suferinţă şi lipsuri pentru ca şi ei să întâmpine marea sărbătoare a Învierii cu bucuria mângâierii dată de puţinul nostru ajutor pentru traiul lor zilnic.
Bucuria noastră în noaptea de Paşti trebuie să aprindă şi să sporescă lumina conştiinţei noastre faţa de tot ce înseamnă valoarea morală, spirituală, culturală care contribuie la „plinirea” demnităţii omului - chip al lui Dumnezeu. În acest scop datori suntem ca părinţi trupeşti sau duhovniceşti, învăţători şi profesori, să îndrumăm „cu timp şi fără timp”, cu dăruire şi dragoste creştinească pe tinerii noştri elevi şi studenţi să-şi aplece tot mai mult privirile, minţile şi inimile asupra cuvintelor Sfintei Scripturi, „Cartea Cărţilor”, ale Sfinţilor Părinţi „purtători de Dumnezeu” şi chiar pe paginile literaturii clasice, laice care au un conţinut moral, aşa cum îndeamnă şi Sfântul Vasile cel Mare în lucrarea sa Cuvânt către tineri. Să pună la inimă valoarea muncii, a cinstei şi respectarea legilor ziditoare de suflet şi a tuturor îndatoririlor cetăţeneşti pentru ca viaţa oamenilor din vremea noastră să nu ajungă să fie stăpânită în comportarea lor de legile „junglei” şi ale haosului moral, social şi economic.
Cu toţii să ne îndreptăm cât mai des paşii spre sfânta biserică, aşa cum făceau înaintaşii noştri; să îngenunchem cu trupul şi cu sufletul în faţa sfintelor icoane străjuite de candela aprinsă din casele noastre; gurile noastre să rostească cu toată luarea aminte, în şoaptă sau în taină, rugăciunile din cărţile noastre bisericeşti; să citim scrierile Sfinţilor Părinţi.

+TEODOSIE,
ARHIEPISCOPUL TOMISULUI

…Degeaba am crede în Învierea lui Hristos dacă nu credem şi în învierea noastră, dacă nu gândim şi la viaţa noastră. Noi trebuie să trăim pentru înviere, că cine trăieşte pentru Înviere se pregăteşte de viaţa veşnică. Şi noi ne-am pregătit de Înviere, căci am plecat genunchii, am postit şi ne-am rugat şi am făcut milostenie, iar acum ne simţim liberi.
Bucuria Învierii nu e nici trecătoare, nici nedeplină. E bucuria prin excelenţă, eternă şi deplină. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie să plângă. Căci toate motivele de întristare par acum fără însemnătate faţă de biruinţa asupra morţii. De ce să ne întristăm din pricini mărunte, când ştim acum că prin moarte trecem la viaţa veşnică. Biserica ne îndeamnă în noaptea Învierii: „Cu bucurie unul pre altul să ne îmbrăţişăm: O, Paştile! Izbăvirea de întristare".

† Irineu
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI ŞI MITROPOLIT AL OLTENIEI

Noi, care ne împărtăşim de acest har şi de această bucurie a Învierii, participăm în mod activ la transfigurarea lumii întregi. Astfel, din biruinţa Mântuitorului asupra morţii, ne luăm puterea şi, în dinamismul nostru moral, contribuim efectiv la transformarea permanentă a lumii. Din acest punct de vedere, Ortodoxia este păstrătoarea luminii şi a vieţii pe care Hristos Domnul le-a adus în lume prin Învierea Sa. Totodată, ea propovăduieşte prezenţa lui Dumnezeu în însăşi existenţa umană.
[…]Prin Învierea Sa, Domnul Se înalţă peste limitele omenescului şi, fiind prezent în mod cu totul deosebit pe pământ, în Sfânta Sa Biserică, este însuşi locul celor ce se mântuiesc.
[…]Învierea Lui ne deschide porţile nemuririi, fiind o realitate nouă, realizată de iubirea Lui divină.
...cu toţii este necesar să ne străduim să prăznuim Paştele, simţind sărbătoarea vie în interiorul nostru sufletesc, ca făcând parte din fiinţa noastră lăuntrică.
Deci, fără răstignirea trupului şi omorârea omului celui vechi, puterile Învierii, de care ne-am împărtăşit prin Sfintele Taine, nu vor fi activate în noi, iar păcatul, care „grabnic ne împresoară“, va pune din nou stăpânire pe noi, ajungând iarăşi „robi ai păcatului“. În sensul celor arătate, Awa Dorotei spunea că „Paştile Domnului“ devin „Paştile noastre“, „când sufletul omului trece cu adevărat de la păcat la virtute“, curăţindu-şi simţurile şi strămutându-se de pe pământul patimilor şi păcatului la viaţa şi cerul dumnezeiesc al virtuţilor şi desăvârşirii în Hristos.


† SERAFIM
Arhiepiscop şi Mitropolit Al Germaniei,Europei centrale si de Nord

[...]Este adevărat că aici pe pământ, Învierea Domnului este umbrită de forţele întunericului, de lipsa de credinţă şi de veşnica alergare după bani şi după lucrurile lumii acesteia, prin împlinirea poftelor şi plăcerilor, adeseori vinovate. Din pricina păcatelor şi a patimilor în care petrecem mulţi dintre noi, nu ne putem bucura din plin de darurile Învierii. Între acestea aşi aminti aici pe cele de care avem cea mai mare nevoie: curajul în lupta cu păcatul şi cu greutăţile vieţii, echilibrul sufletesc şi pacea inimii.[...]Trăim într-o societate în care bolile de tot felul, dar mai ales cele psihice care sunt boli sufleteşti: depresiile, neîncrederea şi suspiciunea faţă de semeni, lipsa de curaj, frica zilei de mâine şi altele asemenea se înmulţesc tot mai mult, atingând o mare parte a oamenilor de astăzi. Ele reflectă de fapt starea morală a unei societăţi care l-a exclus pe Dumnezeu din viaţa ei pentru a fi, chipurile, liberă. Ca şi cum Dumnezeu ne-ar îngrădi libertatea! Experienţa tristă de toate zilele ne arată însă că libertatea fără Dumnezeu înseamnă mai degrabă sclavie, iar o societate fără legi morale degenerează până la dispariţie[...]Criza economică actuală, generatoare de şomaj şi de nesiguranţă a locului de muncă, criza familiei cu atâtea drame care conduc adesea la divorţ, problemele de sănătate şi alte numeroase încercări îi fac pe mulţi semeni ai noştri să-şi piardă optimismul şi curajul de a lupta până la capăt şi să-şi caute refugiul în alcool, în droguri sau în alte patimi care distrug, încetul cu încetul, atât sufletul cât şi trupul. Aceştia uită că singura scăpare adevărată este în Dumnezeu, în Mântuitorul Iisus Hristos înviat, biruitorul morţii sub toate formele ei. Căci toate încercările vieţii, toate pătimirile noastre sunt manifestări ale morţii din care ne-a izbăvit Domnul şi ne izbăveşte de fiecare dată când strigăm din inimă după ajutorul Lui.

† Mitropolitul Iosif
Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

De mici copii, prin gesturi simple şi pline de fiorul nopţii Învierii, niciodată uitat după aceea, primim în inimi abecedarul credinţei învierii – credinţa creştină – atunci când în zorii zilei Învierii, îndemnaţi de părinţii noştri, mergem la uşile vecinilor şi rudelor noastre să spunem « Hristos a înviat » şi să auzim « Adevărat a înviat », primind oul roşu atât de mult aşteptat de noi. Cum spune un părinte contemporan şi drag nouă : cu asta ne începem credinţa noastră în Înviere, dar abia mai târziu ajungem să ne dăm seama ce înseamnă. Simţim doar, în simplitatea inimii noastre de copil, minunea acelei nopţi plină doar de lumina primită la lumânarea noastră de la preot în Biserică şi trecută ca prin minune în inimă. Abia mai târziu pricepem că atunci, în acea noapte, în tainicul mormânt din apropierea Golgotei, Dumnezeu-Omul se scula din morţi şi cu El se ridicau zorii altei vieţi, ai unei alte naşteri, nu spre moarte, ci spre viaţă. Abia mai târziu înţelegem că dorul omului după veşnicie se împlineşte acum, la lumina lumânării aprinse de preotul care ne vesteşte Învierea în locul îngerului de altă dată, prezent şi acum în chip tainic, că moartea a fost uzurpată, că dragostea lui Dumnezeu a biruit, că iadul a fost stricat, că eu şi tu şi celălalt de lângă mine devenim fraţi pentru veşnicie cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a pregătit hrana cea tare a împărăţiei, pe care de acum înainte o vom lua spre nemurirea sufletului şi a trupului din mâna lui Hristos Însuşi.

PS Casian,
Episcop al Dunarii de Jos
[...]
Firea pascala a vietii noastre nu este doar o expresie teologica de neinteles pentru cei mai multi dintre noi, ci este starea de fericire maxima, de bucurie netrecatoare si nestearsa din inimile noastre, asemenea celui mai inaltator moment pe care l vede mama cand aduce pe lume om, prunc, viata!
Pastile inseamna, mai intai, iesirea noastra de sub "lespedea grea“, care este piatra de pe "mormantul“ sufletesc, la lumina zilei si la intampinarea fratilor nostri, toti oamenii, pe care Dumnezeu ni i arata astazi luminosi, infrumusetati, plini de bucuria iubirii, izbaviti de frica urii si de teama raului, de pacatul dezbinarii fratilor de frati, caci cu toti formam o singura familie, un singur neam crestin si ospitalier, generos si harnic.[...]Efectul crizelor dintre oameni se depaseste prin comuniunea tuturor celor ce fac parte din aceeasi familie umana, iar firea noastra, pervertita prin prea marea iubire de sine, o vindeca tot Domnul, prin filantropie, adica prin dumnezeiasca iubire fata de tot omul.[...]Viata traita prin faptele filantropiei este inceputul invierii sperantei si exercitiul lucrarii iubirii dumnezeiesti, in cadrele careia nu mai au loc faptele rele, atitudinile egoiste ori patimase. Viata inteleasa prin filantropie inseamna apropierea de semenul nostru, ca de Hristos cel Inviat din morti! Inseamna vindecarea prin credinta si redresarea noastra prin harnicie si milostenie, inseamna viata inviata la rosturile ei vesnice, inseamna bucurie din bucuria Mantuitorului Care vazandu le pe curajoasele mironosite cautandu L dis de dimineata, in ziua Invierii Sale din morti, le a binevestit bucuria: "Bucurati va!“ (Matei 28, 9).


† Eftimie,
Episcopul Romanului

[...]Din mormântul gol, lumina invierii se rasfrânge peste intreaga natura psiho-somatica a omului, precum si peste firea fiintelor si lucrurilor fara constiinta de sine, pregatindu-le pentru ziua cea mare a transfigurarii lor, când vor primi atribute ca cele ale lui Hristos inviat din morti.
Daca invierea este un eveniment mereu actual, in care si prin care noi ne orientam in istorie, aceasta ne da posibilitatea sa ne bucuram pentru ca stim si cunoastem sensul vietii noastre pamântene. Prin inviere stim sa ne definim in contextul acestei lumi trecatoare, iar aceasta ne da o imensa liniste.[...]Actualmente, societatea umana se confrunta cu cea mai crunta criza economico-sociala, care genereaza alte crize, - iar daca nu suntem vigilenti -, chiar si pe cea spirituala. Deocamdata nu se intrevede o normalizare a lucrurilor. De aceea, acum este timpul sa ne reorientam catre Hristos pentru ca El ne va inspira cum sa abordam lucrurile. El nu intervine concret in istorie pentru ca ne-ar ingradi libertatea, dar, prin puterea Duhului Sfânt, ne inspira sa iesim din orice criza. Sa-i cerem ajutorul!

† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

Hristos a înviat acum două mii de ani din mormânt, biruind pe cel mai mare duşman al vieţii - moartea - arătând astfel că El este Stăpân nu numai peste viaţă, ci şi peste moarte[…]
Hristos a înviat din morţi, prădând şi pe cel mai mare duşman al libertăţii noastre - iadul[…]
Hristos a înviat din morţi, sfidând şi pe cel mai mare duşman al virtuţilor noastre - păcatul - arătând astfel nu numai că acesta poate fi biruit, ci şi că, prin viaţa bineplăcută lui Dumnezeu, noi putem moşteni viaţa de dincolo, pentru a împărăţi împreună cu Hristos Cel Înviat.[…] la acest praznic măreţ şi, totodată, răscolitor pentru întreaga noastră fiinţă, aş dori să ne întrebăm cu toţii: Hristos a înviat, iar noi murim? Putea-vom noi, oare - urmând exemplul Său - să înfruntăm păcatul, pentru a lucra virtutea? Putea-vom să prefacem moartea în Înviere şi să sfidăm iadul, pentru a ne sălăşlui în Împărăţia cea veşnică? Înţelegem noi de ce a murit şi a înviat Hristos? Am pătruns cu toţii semnificaţia acestui praznic, sau luăm de la el doar ceea ce ne convine şi ne place? Căci dincolo de bucuria mesei bogate de Paşti şi a revederii celor dragi, Învierea lui Hristos se vrea şi „Învierea” noastră, iar în Hristos nu vom învia până ce nu ne vom deprinde mai întâi a trăi potrivit învăţăturilor Sale şi a aborda creştineşte moartea, până nu vom râvni cu toată fiinţa noastră raiul în locul iadului şi până când nu vom prefera virtutea în locul păcatului.

2 comments:

Sorin M. April 18, 2009 at 10:49 PM  

„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întruneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.”

„Hristos a înviat din morţi
- în cel dintâi ceas al zilei,
- în cea dintâi zi a săptămânii,
- în cel dintâi anotimp al anului.

Hristos, pârga celor adormiţi ( 1 Corinteni 15, 20 );
Hristos, Cel Dintâi ( 1 Corinteni 15, 23 );
Hristos, Capul Trupului, al Bisericii;
Hristos, Începutul;
Hristos, Primul născut dintre cei morţi;
Hristos, Care în toate lucrările trebuie să aibă întâietate ( Coloseni 1, 18);
Hristos, Domnul împăraţilor pământului ( Apocalipsa 1, 5 );
Hristos, în Numele Căruia trebuie să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ ( Filipeni 2, 10 )
Hristos, Care ne iubeşte, Care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său, Care a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Lui, şi Căruia I se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.
Hristos acesta, Hristos cel ce fusese răstignit, batjocorit, dispreţuit, părăsit, mort şi îngropat pentru păcatele noastre. Da, Hristos acesta a înviat. Slavă învierii Lui!...
Acum, după ce Hristos – Garantul tuturor strălucitelor făgăduinţe – a înviat, noi, care credem în El şi în Cuvântul Său care este Adevărul, nu mai avem voie să ne îndoim de nimic. Avem poruncă nu numai să nu ne temem şi să nu ne îndoim niciodată şi întru nimic – ci să îndrăznim totul. Şi să ne bizuim deplin: Hristos a înviat şi El e viu în vecii vecilor, pentru a garanra totul pentru noi.” (Traian Dorz)
Învierea Domnului este şi învierea noastră, este sfârşitul şi cununa Evangheliei Domnului Iisus. Dacă Hristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credinţa noastră, speranţa şi viaţa noastră, căci fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite. Învierea Domnului a avut marele şi negrăitul efect de salvare a tuturor credincioşilor, de trezire a întregii lumi din moartea păcatului, de chemare a oamenilor din moarte la viaţă ( Ioan 3,14; Ioan 11,25), ajutaţi de lumina Evangheliei Sale şi de harul Sfintelor Taine. Prin Înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a devenit începătorul învierii celor adormiţi ( 1 Corinteni 15,20), adică a învierii generale a trupurilor la sfârşitul veacului. De aceea, El este numit Cel întâi născut din morţi ( Coloseni 1,18; Romani 8,29).
Iar despre învierea sufletească, adică învierea omului din păcat, trebuie să ştim că aceasta este mai mare decât învierea din morţi. Această înviere tainică în duh se săvârşeşte în cei credincioşi prin învăţătura Evangheliei, prin harul Sfintelor Taine şi prin faptele bune, dar mai ales prin Sfântul Botez, prin care murim şi înviem tainic cu Hristos ( Romani 6,2-8; Efeseni 2,1-6; Coloseni 2,13; 3,1-3). Fără această înviere duhovnicească, adică fără pocăinţă, nimeni dintre noi nu se poate mântui.
O asemenea înviere tainică prin moartea păcatului, vedem în pilda fiului risipitor, când zice: trebuie să ne veselim şi să ne bucuăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat ( Luca 15,32). Învierea tainică din moartea păcatului numai Dumnzeu o poate cunoaşte cu adevărat, deoarece El este acela care cercetează inimile tuturor oamenilor ( Psalmul 7,9). Prin învierea tainică şi duhovnicească, omul, încă fiind viu cu trupul, trăieşte o înviere a sufletului său prin harul şi puterea lui Dumnezeu. În acest fel, el trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu trăieşte în el şi poate spune ca marele Apostol Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine ( Galateni 2,20; 2 Corinteni 5,15). O, de ne-ar da preabunul Dumnezeu la toţi cei binecredincioşi o asemenea înviere tainică, prin care vom putea trăi cu Domnul în bucuria învierii veşnice!
Astăzi sunt Sfintele Paşti! Astăzi a înviat Hristos din morţi şi ne-a izbăvit de moarte, de robia păcatului şi de osânda iadului.
Astăzi iadul a fost golit şi raiul s-a deschis. Astăzi îngerii cântă împreună cu oamenii biruinţa vieţii asupra morţii. Astăzi şi noi cu toţii să ne veselim împreună cu Biserica lui Hristos că nu mai suntem sub legăturile morţii şi ale întunericului. Să lepădăm, aşadar, întristarea şi răutatea şi grijile cele trecătoare, că Iisus Hristos a înnoit lumea prin Înviere.
Deci să ne bucurăm, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta Sfintele Paşti şi să cântăm împreună frumoasa cântare:
„Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!»”.
Hristos a înviat !
Sărbători fericite !

Amira April 19, 2009 at 10:30 PM  

Multa lumina,liniste sufleteasca si speranta!
Hristos a inviat!

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP