Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, May 23, 2009

Sf.Vasile cel Mare- despre "lumină"

«Multă vreme mi-am irosit-o cu lucruri zadarnice ; şi aproape întreaga mea tinereţe mi-am petrecut-o cu preocupari deşarte, îndeletnicindu-mă cu dobîndirea învăţăturilor unei înţelepciuni socotite de Dumnezeu nebunie. Dar cînd m-am deşteptat, ca dintr-un somn adînc, am ridicat ochii mei spre lumina minunată a adevărului Evangheliei şi mi-am dat seama de inutilitatea înţelepciunii stăpînitorilor lumii acesteia, care sînt pieritori ; atunci am jelit mult viaţa mea cea ticăloasă şi mă rugam lui Dumnezeu să mă povăţuiască spre a mă duce la dogmele bunei credinţe. Şi, înainte de toate, m-am străduit să-mi îndrept unele din purtările mele, care se stricaseră din pricina legăturilor în-delungate cu oamenii rai. Aşadar, citind Evanghelia şi văzînd din ea că cel mai mare prilej pentru desăvîrşire este de a vinde averile şi a le împărţi fraţilor noştri săraci, de a avea cu totul lipsită de griji lumeşti viaţa aceasta şi de a nu avea nici un simţămînt de simpatie faţă de cele de aici, mă rugam lui Dumnezeu să găsesc pe un frate care a ales această cale a vietii, ca, împreună cu el, să traversez scurtul vifor al acestei vieţi…(P.S.B,vol.XVII,Buc.1986 p.15.
++++
"După cum lumina aceasta din lume nu este pentru toţi la fel, ci numai pentru cei care au ochi şi stau cu ei deschişi, pentru cei care se pot bucura fără nici o piedică de trecerea soarelui pe bolta cerului, tot aşa şi «Soarele dreptăţiii, Care luminează pe tot omul ce vine in lume»( In.1,9), nu hărăzeşte tuturor strălucirea Lui, ci numai celor care duc o viaţă vrednică de El. Că spune Scriptura: «Lumina a răsârit nu pentru cel păcătos, ci pentru cel drept»(Ps.96,12). Şi după cum soarele a răsănit, dar nu pentru lilieci, nici pentru celelailte animale care pasc noaptea, tot aşa şi lumina are, prin natura ei, însuşirea de a lumina şi a străluoi; dar nu 'toţi se împărtăşesc de strălucirea ei. Astfel «oricine face rele urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu se vadă faptele lui»( In.3,20). «Apropiaţi-vă, dar de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze». Fericit este acela care, în ziua dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, cînd va veni Domnul să lumineze cele ascunse ale intunericului şi să vădească gîndurile inimilor (1 Cor.4,5), va îndrăzni să stea sub lumina aceea a vădirilor şi va pleca fără să fie ruşinat, pentru că are conştiinţa nepătată de fapte rele"(P.S.B,vol.XVII,Buc.1986,p.267)
+++
... Celor cărora le va răsări lumina cea spirituală, acelora li se face ziuă, pentru că s-a risipit întunericul neştiinţei şi al răutăţii. Pentru că lumină a venit m lume, ca cel care merge in ea să nu se împiedice(Ps.15,10,de aceea ajutorul lui Dumnezeu trebuie primit dimineaţa.
+++
Aşadar nu te avînta prea devreme spre culmile nevoinţei, nu te încrede orbeşte în tine însuţi, pentru ca nefiind încă destul de iscusit, să nu cazi de la înălţimea nevoinţei. Că mai bine este sa inaintezi in bine puţin cite puţin. Să te lepezi, dar, încetul cu încetul, de plăcerile vieţii, stîrpind din tine orice obişnuinţă rea, pentru ca nu cumva răscolindu-ţi toate plăcerile vieţii deodată, să atragi asupră-ţi mulţime de ispite.[PSB vol.XII,Buc,1988,p.101]
+++
"Omul care crede că folositor e numai ceea ce vrea el, nu-i un bun judecător, ci se aseamănă cu orbul care conduce pe orbi. De aici vine faptul că foarte uşor calcă in străchini şi aceasta pentru că-i lipseşte experienţa care să-i spună de fapt ce anume îi foloseşte. într-o astfel de neplăcere poate ajunge oricine îşi face de lucru cu un astfel de om".(P.S.B,vol.XII.Scris.307p.390).
+++
"Şi după cum (se întîmplă cu) corpurile strălucitoare şi cu cele transparente, că atunci cînd o rază cade peste ele devin mai stralucitoare şi altă strălucire porneşte din ele, la fel se întîmplă şi cu sufletele purtătoare şi iluminate de Duhul, ele însele devin duhovniceşti şi răspîndesc altora harul. Urmare a acestui fapt este prevederea celor viitoare, tîlcuirea tainelor, cunoaş-terea celor ascunse, harismele, viaţa cerească, convieţuirea cu îngerii, bucuria fără margini, rămînerea permanentă (în comuniunea) cu Dumnezeu"(P.S.B,vol.XII,p.39).
+++
"Omul trupesc, fiindcă nu are cugetul exersat cu contemplarea sau, mai degrabă pentru că este afundat ca în noroi în cugetări trupeşti, nu poate să privească spre lumina spirituală a adevărului. De aceea, «lumea», adică oamenii robiţi pornirilor trupeşti, nu primesc harul Duhului, după cum ochiul bolnav (nu suportă) raza soarelui.(P.S.B,vol.XII,p.70).

1 comments:

lili September 30, 2009 at 9:22 AM  

Extraordinar !La fel ca prima data cand am citit din scrierile Sf. Parinti am senzatia ca sunt contemporani cu noi, sunt atat de aproape de sentimentele , de trairile si ,uneori, chiar de experientele noastre.Cuvintele lor sunt atat de vii, de calde , ca o paine proaspat scoasa din cuptor.
Unde sunt acesti 1600 de ani care ne despart de existenta lor aici pe pamant.
Imi vin in minte niste versuri:
"Acum, imbatranind, ne e dor de parinti"

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP