Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, June 13, 2009

Duminica Tuturor Sfinţilor


Astăzi este zi de Sărbătoare pentru Toţi Sfinţii, ca rodire în omenire, a Pogorârii Sfântului Duh,deoarece cununa lucrarii Sfantului Duh este sfintenia.Încă odată sarbătoarea aceasta, ne lasă să gustăm din bucuria de a aparţine familiei mari a prietenilor lui Dumnezeu,a casnicilor Săi. Ei sunt Evanghelia trăită eroic, zi de zi, imagini vii ale rodirii divinăţii în fiecare dintre noi,cartea vie a prezentei si a lucrarii lui Dumnezeu in lumea intreaga.Ei sunt mostenitorii vietii vesnice, nu pentru ca s-au ales singuri, ci pentru ca au răspuns chemarii "fiţi sfinţi!"...!(Lev.11,45). Sfintii sunt stelele cerului Bisericii, sunt roadele sfinte si pline de lumină, care au izvorât in Biserica lui Dumnezeu. " Biserica Ortodoxă cinsteşte în persoana sfinţilor tot ce este mai bun, mai frumos şi mai adevărat pe pământ. Manifestările externe, adică minunile, neputrezirea trupurilor şi ajutorarea noastră au format semnele dumnezeieşti - socotite suficiente de către Biserică - drept mărturii ale prezentei Sfântului Duh. Biserica le-a înregistrat mai întâi în conştiinţa ei şi a purces apoi la canonizarea vaselor alese ale lui Dumnezeu, recunoscându-le ca atare în profeţi, apostoli, martiri, dascăli, călugări, ierarhi, soldaţi, regi, învăţaţi, ciobani etc." (S. Bulgakoff, L’Orthodoxie, Paris, 1932, p.171).În Ortodoxie, sfinţii au icoane care ne amintesc de ei, de viata lor şi de minunile săvârşite de ei prin puterea Sfântului Duh.
Odata cu pomenirea lor, fiecare zi ne aminteste de fapt de vocatia omului si a noastra a fiecaruia:sfinţenia.Faţă de ea putem avea două atitudini personale: de a redescoperi originea sfinţeniei care este Dumnezeu şi de a contempla viaţa sfinţilor şi a sfintelor care au ştiut să-l urmeze pe Dumnezeu.E ca un dor care ne împlineşte,este singurul lucru pentru care se merită să trăim.Sfinţenia Tuturor Sfintilor pe care ii cinstim, a celor ce stau inaintea tronului lui Dumnezeu este haina cea mai scumpă, cea mai bună si cea mai frumoasă, care nu se strică niciodată.O îmbrăcăm de fiecare dată şi prin citirea vieţilor lor, care trebuie să fie o preocupare de căpătâi pentru cei care vor să urce către Dumnezeu.Un scriitor, afirmă că există o singură tristeţe în lume, aceea de a nu fi sfânt.Dacă acest lucru este adevărat putem spune că cinstirea tuturor sfinţilor, are rolul de a alunga această tristeţe.Unii înţeleg prin sfinţenie ceva cu totul imposibil de realizat într-o viaţă obişnuită, ceva ce presupune puteri ieşite din comun, puterea de a face minuni, de a citi în suflete; alţii cred că a fi sfânt înseamnă a te izola de lume, a posti mult, a sta toată ziua în rugăciune, a umbla pe la toate bisericile, a umbla cu capul plecat şi cu ochii în pământ. Or, sfinţenia nu constă în nici una din faptele înşirate; unele din ele pot să fie consecinţe, efecte ale sfinţeniei, dar nu însăşi sfinţenia; altele pot să izvorască dintr-o mândrie mascată, din gândul de a atrage, printr-o atitudine sau faptă cucernică, atenţia altora.
Sfinţenia adevărată constă în cu totul altceva: în iubirea de Dumnezeu şi aproapele, iubire care se manifestă în împlinirea voinţei lui Dumnezeu, cuprinsă în poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii şi concretizată în îndatoririle stării de viaţă care ti-au fost date. Oricine - elev, student, muncitor, profesor, inginer, doctor, avocat, ţăran, mamă, căsătorit sau necăsătorit,... bogat sau sărac - este un candidat la sfinţenie dacă îşi îndeplineşte cu cea mai mare desăvârşire îndatoririle stării sale, căci acestea exprimă voinţa lui Dumnezeu faţă de el.Mulţi greşesc crezând că harul sfinţitor, viaţa divină din noi sporeşte numai prin rugăciuni şi prin Sfintele Taine. Nu, ea se îmbogăţeşte cu fiecare faptă bună săvârşită în stare de har. Începând cu efortul ce îl depun dimineaţa la deşteptare să înving somnolenţa spre a mă scula, continuând cu îmbrăcarea, aştepatarea mijloacelor de transport, multiplele probleme de la locul de muncă, rezolvarea problemelor ce mă aşteaptă acasă, şi sfârşind cu rugăciunile de seară, toate acestea fac să scadă sau să urce nivelul vieţii harice din suflet. Măruntele îndeletniciri sau acţiuni constituie respiraţia sufletului, sporind şi împrospătând trăirea interioară.Sfinţenia este starea de dragoste, de linişte, de rugăciune, de jertfelnicie în care se găseşte un om.Şi să nu credem că a-i urma pe sfinţi este cu neputinţă, sau că acesta ar fi un lucru rezervat unor suflete cu totul deosebite. Nu. Sfinţii au fost şi ei oameni cu slăbiciuni, unii chiar cu porniri foarte năvalnice spre păcat, dar ei şi le-au înfrânat cu statornicie, îmblânzindu-le şi devenind în scurt timp stăpâni pe firea lor; au trăit în timpuri nefavorabile ca şi noi, au îndeplinit diferite slujbe ca şi noi, făcând parte din cele mai diferite stări sociale. Singurul lucru care i-a deosebit de noi a fost o mare dorinţă şi o puternică şi statornică voinţă de a face în toate voia lui Dumnezeu, de a se sfinţi prin îndeplinirea îndatoririlor impuse de starea lor. Însufleţiţi de această dorinţă şi voinţă ei au respins prompt şi categoric orice fel de ispite, urmând cu credinccioşie inspiraţiile şi îndemnurile Sfântului Duh."Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei care cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi."(Sf. Ioan Gură de Aur)

2 comments:

Ion de la Chiuiesti June 15, 2009 at 7:10 PM  

Modele demne de urmat! Niste Titani! Cand vad tineretul ce modele de viata isi aleg, ce "valori" venereaza, ma tem. Mai ales ca am doi copii.

SĂVINESTI-NEAMT June 16, 2009 at 2:23 PM  

Aveti perfectă dreptate toată lumea este îngrijorată însă Pronia dumnezeiască va păstra "modelul sfinţeniei"după încredinţarea III Regi 19,18...18. " Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP