Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, October 31, 2009

Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr



Tablourile vieţii :
1.Trăim istoria cu oameni bogaţi şi "Lazării vieţii".Ceea ce facem aici ne afectează veşnicia.Cerul de aici îl câştigi.
2.Moartea-vremea egalizării situaţiilor-întâlnire cu îngerii, cu Părintele credinţei sau timp de îngropăciune;Legea compensaţiei,?
3.Veşnicia, timpul lui Dumnezeu.Viaţă şi moarte - rai şi iad.Vremea dialogului.
Trei lucruri târzii:
1.Ridicarea ochilor la cer ( vs.23.."ridicându-şi ochii"din iad), vede adevărul existenţei,are vederea interioară şi vrea să întâlnească oamenii pe care nu i-a întâlnit.
2.Rugăciunea(vs.27."rogu-te ,dar părinte")...Până aici nu s-a rugat,n-a avut timp,în chinuri,încercări,omul strigă.
3.Pocăinţa(vs.28 "spune-le fraţilor")...despre acest loc de chin,spune-le să se îndreptăţescă pe sine, până nu e prea târziu.

Read more...

Sunday, October 25, 2009

Înainte cinstire Sfântului Dimitrie

Am început sărbătoarea Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir cu multă lumină lină...cu mireassmă de tămâie,cu glas de bucurie încât din razele sfinţeniei a venit ploaia în ochiii multora dintre noi.Având invitaţi dar şi întrunirea "Cercului pastoral-misionar-Roznov ,putem spune cu psalmistul “Frumuseţea drepţilor se aseamănă cu frumuseţea bisericilor, adică înalţă sufletul la Dumnezeu”.





Predica pr Vasile Toc
Vezi mai multe video din Blog

Read more...

Friday, October 23, 2009

...lumina lină

Read more...

Tuesday, October 20, 2009

Conferinţa de toamnă a preoţilor din Protopopiatul Roznov



După terminarea Sfintei Liturghii a avut loc conferinţa cu tema „Biblioteca parohială, mijloc de pastoraţie al preotului“, susţinută de pr. George Ovidiu Babi de la parohia Tazlău.
O bibliotecă reprezintă cartea de vizită a fiecărei parohii iar pe bibliotecari putem să-i numim doctori de suflet.

Read more...

Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu Parintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez

În ziua de 20 octombrie se prăznuieşte dezvelirea moaştelor sfântului, în anul 1581.

http://www.youtube.com/watch?v=C9Fv6JsZUD4




Multumim Dositeea33, pentru osteneală si daca cândva am trecut pe langa Kefalonia in pelerinajul sfintilor cu moaste întregi, vom reveni pentru rugaciunile Sfantului Gherasim.

Read more...

Saturday, October 17, 2009

Învierea tânărului din Nain (Lc. 7, 11-16)


Sfânta Evanghlie aduce şi astăzi lumina Învierii noastre prin adevărurile ce le descoperim din minunea învierii tânărului din Nain.
In primul rând, Mântuitorul Iisus Hristos ne arata ca El este aproape de cei care plâng de durere. El vine nechemat să mângâie pe cei ce plâng de durere.Spunându-i mamei tânărului: „Nu plânge”, Hristos se adresează, de fapt, omenirii intregi, cerându-i să nu deznădăjduiască. Însă Dumnezeu nu vrea să îi dea o pastilă, ca să îi atenueze durerea și nici nu vrea ca ea să nu plângă! Ci vrea ca ea să plângă…dar cu sens nou, cu bucurie. Nu plânge! Viața de după aceea e plină de nemurire! Nu mai plânge! Nu e timp pentru lacrimi de întristare, pentru că a venit Bucuria voastră la voi și Bucuria voastră nu e o stare, ci o Persoană.Bucuria este cu atât mai mare cu cât fiecare dintre noi se regăseşte tainic,fiecare dintre noi având un fiu ,care este sufletul nostru.
Mă gândesc, câti părinţi plâng astăzi pentru fiii lor,pentru sufletul lor? Unii poate ar dori mai bine să le moară fiul, decât să trăiască în cine ştie ce împrejurări sau să ducă o viaţă în mari patimi.Alţi copii îşi maltratează părinţii,îi forţează să accepte păcate de netrecut cu vederea,se arată nemulţumiţi,îi fură,mint,resping,îi urăsc deoarece nu fac cum ar dori ei.Grele zile dar Mântuitorull ne arată în al doilea rând ca poate schimba orice drum care duce către moarte in drum al vietii.

“Tinere, iti zic, scoală-te” se adresează si astăzi, la peste doua mii de ani, tuturor tinerilor dar, deopotriva, adulţilor si chiar bătrânilor de azi, care au uitat de Sfânta Biserică şi de Dumnezeu.Mântuitorul nostru Iisus Hristos ii cheamă in permanenţă pe tineri să-i urmeze si sa nu se indepărteze de Biserică: Mantuitorul Iisus Hristos recuperează pe tinerii care merg spre moarte, fie spre moartea păcatului, fie spre moartea trupului, ii aduce la El, ii ridică din starea in care se afla spre a-i aduce la El ca sa trăiască tineretea spre slava lui Dumnezeu şi spre bucuria părintilor.
Prin învierea tânărului din Nain, Mântuitorul Iisus Hristos cheama pe tineri să trăiască in comuniune cu părintii, in comuniune cu oamenii din jur, implinind voia lui Dumnezeu. Tânarul inviat reprezintă pe toti tinerii Bisericii, reprezintă pe copiii care vin la Hristos. Fiecare copil si fiecare tânar, când se roagă lui Dumnezeu, când cântă lui Dumnezeu, se ridică.
Hristos Domnul nu doreste ca tinereţea să fie ingropată, ci sa fie trăită spre slava lui Dumnezeu .

Fiecare duminică si sărbatoare, Biserica cheamă la rugaciune, viaţă de sfinţenie şi aduce îndemnul„Tinere, ţie-ti zic: scoala-te!” Este un indemn care trebuie să răsune in inimile tuturor celor care isi pierd tineretea in destrabalări si îşi irosesc timpul. Există un timp al rugăciuni şi al apropierii de Dumnezeu, care se pierde din nepăsare, necunostintă si autosuficienţă. Irosind timpul pe care il pot castiga,tinerii se pierd pentru ca, la randul lor, părintii la tinerete, au stat departe de Dumnezeu sau au devenit fiii risipitori. Acum, in pierderea lor, nu constientizeaza ca pierd ce au mai scump pe lume, isi pierd copiii, lăsându-i in mana unei aparente libertati. Este o libertate fatarnică, pentru ca aceasta libertate ajunge să ii incorseteze. Mulţi se plâng în loc să se roage.
Cât de puternic trebuie sa răsune, si pentru noi, chemarea lui Hristos! Cât de mult trebuie să fim noi lumină, viată intre acestia, pentru ca si la ei, la poarta cetatii inimii lor, să ajungă Hristos!
Aceasta minune este pentru noi o pilda vie de a ne apropia de Dumnezeu cu dragoste de mama indurerată pentru fiul ei, cu credinta ca El este, intr-adevar, Părintele nostru si ne considera pe fiecare dintre noi fii si fiice ale Sale, binestiind ca puterea lui Dumnezeu e atat de mare incât nu exista necaz, suferinta si nici chiar cea mai mare durere care vine asupra noastra, nici chiar moartea, să nu poata fi biruite de puterea lui Dumnezeu! Să credem cu adevărat ca El este Stâpanul vietii si al mortii!

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/07/ce-se-poate-ascunde-in-sufletul-unui-tanar-care-nu-l-iubeste-pe-dumnezeu/

Read more...

Wednesday, October 14, 2009

Paradoxul...


Paradoxul vremurilor noastre
Vezi mai multe video Diverse

Aminteşte-ţi... după ale vremii vremi,purtarea ta potrivită.

Read more...

Tuesday, October 13, 2009

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Cuvantul I.P.S.Mitropolit Teofan 2008


Între sfintii si bineplãcutii lui Dumnezeu care au odrãslit neamului nostru românesc,strãluceste ca un soare luminos cu raze de aur, numele si prãznuirea Sf. Cuv. Maicii noastre Paraschiva, cinstitã dupã cuviintã de întreaga ortodoxie în fiecare an la 14 Octombrie.
Sfinţenia ni se descopere ca un suiş neâncetat pentru cel care este în Har, deoarece are mereu bucuria începutului.Pătruns de sfintenia lui Dumnezeu ca supremă constiinta, omul devine rug aprins sau, mai degraba, se simte in fata unui om sfânt ca in prezenţa unui rug aprins.
Lumea aleargă azi cu încredere cu înflăcărare,înveşmântare de rugă la cinul negrăitei frumuseţi de vieţuire duhovnicească, la cea care:
-a auzit de tânără chemarea lui Dumnezeu,glasul Lui şi a dat un răspuns vieţii sale;
-a pornit calea sfinţeniei din mersul la Biserică alături de familia sa ;
-a simţit că purta în ea :
chipul Mirelui ceresc
chipul Pelerinului
chipul Sfântului
(*pus de o parte pentru Domnul,sau parte a lui Dumnezeu).
-pe unde a trecut a vrut sa sfinţească locul acela;
-a avut credinţa lucrătoare în faptele milei aproapelui;

Sfintele moaste ale Cuv. Paraschiva sunt izvor de însãnãtosire atât trupeascã dar mai ales duhovniceascã, de pace sfântã si de binecuvântare pentru toti cei ce-si pleacã genunchii cu credintã în fata sfintelor sale moaşte şi o cheamã într'ajutor în rugãciune cãtre Dumnezeu, Pãrintele luminilor.
Sã o lãudãm si noi astãzi ''Pe Prea Cinstita Paraschiva care viata cea stricãcioasã lãsând, cea nestricãciosã a luat si mãrirea a aflat si dar de minuni cu dumnezeiasca poruncã'' si sã o învocãm asa cum face Biserica zicându-i: ''Bucurã-te. Paraschivo, mult folositoare''!


“Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra…” (1 Tes. 4,3).

Read more...

Sunday, October 11, 2009

CALEA SFINŢILOR

De remarcat cuvintele I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei: "De ce am iesit cu Sfintele Moaste ale Sfintei Parascheva si ale Sfantului Vasile pe strazile orasului? Am iesit pentru ca sa traim viata lui Dumnezeu,
am iesit cu Sfintele Moaste pe strazile orasului ca asa aratam ca viata noastra este o rastignire impreuna cu Hristos ca nu mai traim noi ci Hristos traieste in noi. Vom aseza Sfintele lor Moaste spre inchinare in zilele care urmeaza, spre inchinare noastra a celor de aici si a celor de departe care considera Iasul in aceste zile
inima crestina a Romaniei si de ce nu a Bisericii lui Hristos."


preluare arhiva Tele M Iasi

Read more...

Saturday, October 10, 2009

Ieşit-a Semănătorul...

În toamna cea rodnică ieşit-a Semănătorul să semene peste tot pământul din plinătatea hambarului ceresc făcându-ne cunoscut că El răsădeşte, Cuvântul vieţii, tuturor oamenilor.Hristos stă în mijlocul nostru azi,prin cuvântul Evangheliei. Auzirea Cuvântului înseamnă că ne găseşte şi pe noi colaboratori(sinergetici) a-i lucrărilor Sale,pământul cerului pentru seminţele lui Dumnezeu.Dar cu toate că avem un aşa Semănător şi o singură sămânţă bună, pământul rodirii este ilustrat după soarta pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu în inima oamenilor. Domnul îl găseşte după cele patru feluri...patru puncte cardinale,orizonturi ale înţelegerii inimii,ale convertirii.În noi sunt deopotrivă toate aceste feluri,rezultate ale semănatului la timpul cuvenit pentru sufletul nemuritor fiind semănat cuvântul nemuritor,ce ne înveşniceşte.

Pământul este pregătit cu grijă pentru a primi sămânţa.Mai întâi se curăţă,se ară şi abia după ce este "arătură", se seamănă, sămânţa care poartă în ea Viaţa.Inima omenească este precum pământul,trebuie să fie pregătită pentru Cuvântul Domnului.Dar inima poate fi:

1. bătătorită precum o "cale" de mândrie şi aroganţă.Cuvântul acesta nu-i pentru noi. Îi reprezintă pe acei oameni care aud Cuvântul dar vine diavolul şi-l ia .Ia cuvântul rostit de Biserică prin slujitorii ei fie că-i consideră depăşiţi,fie că-i deconsideră ,fie că nu sunt de actualitate.Diavolul îi păcăleşte pe oameni cu cei trei mari uriasi: uitarea, lenea si nepăsărea.
Omul pare că se mulţumeşte cu delectarea câtorva momente,el nu mai meditează,nu-şi reduce la tăcere simţurile pentru a auzi mai bine.Nu gândeşte pentru azi ci pentru alte zile,preferând flecăreala,băşcălia,superficialitatea vieţii,glumele,neliniştea.
Aude mesajul Cuvântului dar nu-l înţelege fie din lipsă de interes,fie că Evanghelia nu-i vorbeşte aşa cum i-ar plăcea lui să trăiască.Lipseşte ascultarea.
"Lângă drum",pe cale, este locul ispitirii,al celor prădători,al prejudecăţilor şi culmea spun unii al majorităţii lumii . Ne place să fim unde sunt mulţi iar dacă se poate să nu părem prea habodnici..."pelângă" Biserică,nici într-un caz fără.Vorbim,sporovăim despre ce se mai aude pe la biserică,comentăm,judecăm,pe "din afară", căci la cele "din lăuntru" timpul nu ne ajută."Păsările" din văzduh ne sunt îngeraşi,uitând că sunt şi răpitori ce întunecă orizontul vieţii.Sfântul Pavel ne atenţionează "Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos."(Coloseni 2,8).

2."pe loc pietros".Mîntuitorul spune că oamenii primesc cu bucurie Cuvântul şi cred până la o vreme şi în vreme de ispită sau încercare se leapădă.Avem de a face cu o stare a sufletului sau cu o categorie de oameni mulţumiţi atâta timp cât le merge bine.Cînd sunt încercaţi,cînd vine boala,suferinţa,necazul, atunci se întreabă cu ce au greşit ei ,ce au făcut rău de au primit aşa răspuns de la Dumnezeu.Din înflăcărarea pe care o aveau la bine deodată se naşte îndoiala,cârtirea şi judecata lui Dumnezeu pentru încercările vieţii.Şi atunci credinţa copilăriei,cea părintească de acasă nu le mai dă satisfacţie,lepădându-se.
Avem de a face cu o credinţă superficială,şovăielnică. Inima lor poate să devină şi dură ca o stâncă.Sfinţii Părinţi vorbesc despre asprimea inimii cu un termen grecesc skelokardia,adică inima sclerotică ,înasprită ,insensibilă la cuvintele lui Dumnezeu şi la inspiraţiile harului.Aud dar rămân la suprafaţă.Intelectualismul,modernismul,new-age-ul îi fac să-şi trădeze credinţa părintească împrumutând pe mama străină, celei care adevărate.Admiră frumuseşile ortodoxiei,puterea de credinţă a mucenicilor,a sfinţilor dar nu schimbă nimic. Acestia nu au o motivaţie a credinţei lor şi deci nu poţi pune bază pe ei.
Împietrirea poate să dispară numai recuperând sensul de surpriză al vieţii şi aşa cum recomandă literatura patristică "lacrimile de pocăinţă", au puterea minunată de a îndulci inima cea mai aspră.o pocăinţă sinceră,o mărturisire bună trezeşte inima la o nouă viaţă.

3."între spini şi spinii"...e pământul cel mai întins.Acesta primeşte Cuvântul dar nu rodeşte din cauza înăbuşirii factorilor secundari ai vieţii.Aceştia sunt cei ce umblă cu "grijile vieţii","plăcerile ei","bogăţia ei".Spinii nu se văd de la început,ei nu trebuiesc îngrijiţi.Inimile pline de griji,cu preocupări lumeşti nu pot primi din cauza problemelor şi a viciilor, Cuvântul.Imaginile,idolatriile vieţii,mondenităţile bagă în suflete indiferenţa faţă de cele sfinte iar minciuna că păcatul nu se pedepseşte face să contamineze pe unii trăind de asupra problemelor care le au de rezolvat şi amestecând pe cele rele cu cele bune.Sunt oameni care au ajuns aşa de copleşiţi de griji că nu mai ştiu că sunt oameni,se comportă ca nişte roboţi.Unii ajung la disperare,se îmbolnăvesc,se dezumanizează sau se sinucid.Viaţa care nu mai este centrată pe credinţa în Dumnezeu este înăbuşită de bogăţiile materiale şi de faptele trupului.
"Iar faptele trupului sunt cunoscute,şi ele sunt: adulter,desfrânare,necurăţie,destrăbălare,închinare la idoli,fermecătorie, vrajbe,certuri,zavistii,mânii,gâlcevi,dezbinări,eresuri,pizmuiri,ucideri,beţii, chefuri şi cele asemenea acestora,pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus,că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu."(Gal.5,19-21).
De o parte sunt chemările sfinte,liturgice de cealalţă parte prietenii,serviciul,wekend-ul,Marta şi Maria.Cei preocupaţi de grijile trecătoare nu mai caută pe cele netrecătoare(bogăţia faptelor bune,bogăţia rugăciunii,lumina credinţei şi a pocăinţei ).

4."pământul bun". Aceştia sunt oamenii cu inimă curată şi bună care rodesc prin răbdare însutit.Dumnezeu îşi are partea sa printre ascultătorii Evangheliei.Deşi au scăderile lor omeneşti totuşi acestea nu le predomină şi stăpânesc sufletele.E semn al însuşirii şi primirii adevărului mîntuitor.Grâul,rodeşte grâu nu se risipeşte,moare pentru a învia a se naşte la o altă viaţă de rod.Rodesc gânduri,convingeri,viaţă de vârtute,cuvinte şi fapte sfinte."Întru răbdare",este nevoie de timp şi de osteneală şi de lucrări de multe feluri.Acest pământ al inimilor omeneşti este cel mai ajutat de către Bunul Dumnezeu.

Read more...

Sunday, October 4, 2009

Iubirea vrăjmaşilor


Evanghelia din Duminica a XIX-a după Rusalii, este evanghelia bunătăţii statornice şi a sfinţeniei pentru că ne învaţă să limităm răul şi să înmulţim binele.Dragostea dă, fără să aştepte să primească, înapoi.Mila la fel.Iubirea milostivă, are chip dumnezeiesc în viaţa de sfinţenie.Prin aceasta tu singur hotărăşti dacă vii la sfinţenia creştină, de faci, mai mult decât păgânii.Mântuitorul ne cere să privim la duşmanii noştri cu ochii lui Dumnezeu, dându-I Domnului posibilitatea să lucreze în noi şi să schimbe în inimi de carne, inimile noastre de piatră, ca să răspândească prin mijlocirea noastră, iubirea Sa gratuită şi infinită, purtătoare de mântuire.Dumnezeu nu ne iubeşte pe noi mai mult decât pe vrăjmaşii noştri mai ales că uneori fără să ne dăm seama putem fi, vrăjmaşii cuiva.Şi atunci dacă duşmanul tău nu primeşte nimic de la tine,Dumnezeu să primească ruga ta, pentru tine ? Degeaba mergem noi la Dumnezeu dacă nu trecem pe la fratele nostru. Dumnezeu fiind nevăzut ne-a lăsat aproapele să-l vedem în locul Lui.Putem noi face din el, un vrăjmaş ? De regulă noi ne gândim la duşmanii cei mai mari ai lumii: la tâlharii, la hoţii, la cei ce îi exploatează pe cei mai mici şi mai slabi, la terorişti… în schimb, Iisus ne vorbeşte despre duşmani gândindu-se la viaţa noastră cotidiană, în familie. Să nu privim înainte sau în spatele nostru ci să ne oprim şi să examinăm raportul nostru personal şi cotidian cu
cei de lângă noi. Grea problemă şi mare piatră de poticneală creştinilor care socotesc vrăjmaş pe cel care manifestă duşmănie,atitudine răuvoitoare,potrivnicie,pe omul care face din nenorocirile tale bucuria lui, care te calcă în picioare, care îţi pune şarpele în sân, care îţi răstălmăceşte cuvintele, care nu e sănătos până nu îţi face viaţa amară…Duşman, devine atunci cel care rupe cercul meu şi produce tulburare şi supărare.Duşman devine tata,mama când reproşează toate căderile. Duşman, devine fratele sau sora mai mare când nu vor să-mi facă pe plac. Duşmani devin bunicii care îndrăznesc să-mi dea sfaturi duhovniceşti. Duşman, devin părinţii când şi acum, adult fiind, îmi spun ce trebuie să fac. Duşman, devine soţul/soţia care nu reuşeşte să mă înţeleagă. Duşman devine medicul care mă ţine în spital. Duşman devine vecinul care îmi face mici probleme. Duşman devine …

Aşa cum vedeţi, duşmanii nu lipsesc niciodată închipuirilor noastre, ei se recunosc în arcul orelor unei zile şi riscăm să fim persecutaţi pentru tot restul vieţii dacă nu ne vom decide să ne schimbăm atitudinea faţă de ei.Iubeşte-l de dragul Meu, spune Domnul nostru Iisus Hristos. Iubeşte-l chiar “cum v-am iubit Eu”. Dar iubeşte-l şi pentru că duşmanul tău este mai înainte de toate chiar duşmanul lui. Tristeţea pe care o toarnă în paharul tău este din veninul ce îl otrăveşte pe el. Lasă uitării rănile superficiale pe care ţi le face ţie şi gândeşte-te la rănile adânci pe care şi le face el singur. Ţie îţi provoacă tristeţe; el însă se ucide pe sine."Fiecare persoană care face răul, care dă frâu patimilor, este suficient pedepsită de răul pe care l-a făcut, de patimile cărora s-a dedat, dar mai ales de faptul că s-a îndepărtat de la Dumnezeu şi Dumnezeu s-a îndepărtat de la el: ar fi deci nebuneşte şi inuman să ai simţăminte de mânie împotriva unui astfel de om; este ca şi cum ai vrea să îneci un om care deja se scufundă în apă; sau ca şi cum ai vrea să arunci în flăcări pe unul care arde deja. Unui astfel de om trebuie să îi arătăm dragoste dublă şi să ne rugăm cu ardoare lui Dumnezeu pentru el; să nu îl judecăm şi să nu ne bucurăm de necazul lui."(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos).Cu alte cuvinte si cu noi ar trebui să fim în vrăjmăşie când dăm cinstea de creştin pe necinstea de neinvidiat a păcatului. Cu noi suntem în luptă, cu limitele scăzute ale iubirii.Duşmanii ne ajută să ne cunoaştem mai bine: ne spun că suntem limitaţi, incapabili să iertăm din suflet.Cineva spunea că sunt paznicii neplătiţi ai sufletului Dar există efectiv duşmani? Noi nu avem vrăjmaşi, ci unul este "vrăjmaşul"cel ce seamănă neghină(Mt.13,25).
Fraţilor! A iubi, a ierta şi a se împăca, sunt cele trei cuvinte care pot construi pace în familii,în ţară şi în lume. Prin urmare nu trebuie să aşteptăm schimbarea duşmanului ca doar apoi, să îl iubim. Mai întâi trebuie să îl iubim, dacă dorim să se schimbe.Nu este uşor dar cu încredere,multă rugăciune stăruitoare,uneori cu mult post, prin lucrarea Duhului Sfânt se pune capăt răutăţii,vrajbei.Însuşirea unei astfel de gândiri implică însă o schimbare profundă a structurii noastre interioare.

"Un frate a venit la avva Siluan în munte şi i-a zis : parinte, am un vrăşmaş care mi-a facut multe rele, că şi ţarina mea, când eram in lume, mi-a rapit-o si de multe ori m-a vrăjmăşit. Iar acum a pornit şi oameni otrăvitori, să mă omoare şi aş vrea să-l dau în judecată. Zis-a lui batranul : precum crezi, fiule, aşa fă ! Zis-a fratele : cu adevărat, părinte, de va fi pedepsit, îi va fi de folos sufletului. Răspuns-a bătrânul : cum socoteşti, fiule, aşa fă ! şi a zis fratele : scoală-te, părinte, să facem rugaciune şi voi merge la dregător ! Deci, sculându-se şi rugându-se amandoi, cand a venit să zică : şi ne iarta nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, a zis bătrânul : şi nu ne ierta noua greşalele noastre căci nici noi nu iertăm greşitilor noştri ! Apoi a zis bătrânului fratele : nu aşa, parinte ! Iar bătrânul a zis : ba aşa, fiule ! Căci cu adevarat de vei voi sa mergi la dregator, să-ţi facă ţie dreptate, Siluan altă rugăciune nu-ţi va face tie. Şi cerându-şi iertare de la bătrân şi mulţumind, fratele, l-a iertat pe vrăjmaşul său"(Pateric).

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP