Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, October 10, 2009

Ieşit-a Semănătorul...

În toamna cea rodnică ieşit-a Semănătorul să semene peste tot pământul din plinătatea hambarului ceresc făcându-ne cunoscut că El răsădeşte, Cuvântul vieţii, tuturor oamenilor.Hristos stă în mijlocul nostru azi,prin cuvântul Evangheliei. Auzirea Cuvântului înseamnă că ne găseşte şi pe noi colaboratori(sinergetici) a-i lucrărilor Sale,pământul cerului pentru seminţele lui Dumnezeu.Dar cu toate că avem un aşa Semănător şi o singură sămânţă bună, pământul rodirii este ilustrat după soarta pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu în inima oamenilor. Domnul îl găseşte după cele patru feluri...patru puncte cardinale,orizonturi ale înţelegerii inimii,ale convertirii.În noi sunt deopotrivă toate aceste feluri,rezultate ale semănatului la timpul cuvenit pentru sufletul nemuritor fiind semănat cuvântul nemuritor,ce ne înveşniceşte.

Pământul este pregătit cu grijă pentru a primi sămânţa.Mai întâi se curăţă,se ară şi abia după ce este "arătură", se seamănă, sămânţa care poartă în ea Viaţa.Inima omenească este precum pământul,trebuie să fie pregătită pentru Cuvântul Domnului.Dar inima poate fi:

1. bătătorită precum o "cale" de mândrie şi aroganţă.Cuvântul acesta nu-i pentru noi. Îi reprezintă pe acei oameni care aud Cuvântul dar vine diavolul şi-l ia .Ia cuvântul rostit de Biserică prin slujitorii ei fie că-i consideră depăşiţi,fie că-i deconsideră ,fie că nu sunt de actualitate.Diavolul îi păcăleşte pe oameni cu cei trei mari uriasi: uitarea, lenea si nepăsărea.
Omul pare că se mulţumeşte cu delectarea câtorva momente,el nu mai meditează,nu-şi reduce la tăcere simţurile pentru a auzi mai bine.Nu gândeşte pentru azi ci pentru alte zile,preferând flecăreala,băşcălia,superficialitatea vieţii,glumele,neliniştea.
Aude mesajul Cuvântului dar nu-l înţelege fie din lipsă de interes,fie că Evanghelia nu-i vorbeşte aşa cum i-ar plăcea lui să trăiască.Lipseşte ascultarea.
"Lângă drum",pe cale, este locul ispitirii,al celor prădători,al prejudecăţilor şi culmea spun unii al majorităţii lumii . Ne place să fim unde sunt mulţi iar dacă se poate să nu părem prea habodnici..."pelângă" Biserică,nici într-un caz fără.Vorbim,sporovăim despre ce se mai aude pe la biserică,comentăm,judecăm,pe "din afară", căci la cele "din lăuntru" timpul nu ne ajută."Păsările" din văzduh ne sunt îngeraşi,uitând că sunt şi răpitori ce întunecă orizontul vieţii.Sfântul Pavel ne atenţionează "Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos."(Coloseni 2,8).

2."pe loc pietros".Mîntuitorul spune că oamenii primesc cu bucurie Cuvântul şi cred până la o vreme şi în vreme de ispită sau încercare se leapădă.Avem de a face cu o stare a sufletului sau cu o categorie de oameni mulţumiţi atâta timp cât le merge bine.Cînd sunt încercaţi,cînd vine boala,suferinţa,necazul, atunci se întreabă cu ce au greşit ei ,ce au făcut rău de au primit aşa răspuns de la Dumnezeu.Din înflăcărarea pe care o aveau la bine deodată se naşte îndoiala,cârtirea şi judecata lui Dumnezeu pentru încercările vieţii.Şi atunci credinţa copilăriei,cea părintească de acasă nu le mai dă satisfacţie,lepădându-se.
Avem de a face cu o credinţă superficială,şovăielnică. Inima lor poate să devină şi dură ca o stâncă.Sfinţii Părinţi vorbesc despre asprimea inimii cu un termen grecesc skelokardia,adică inima sclerotică ,înasprită ,insensibilă la cuvintele lui Dumnezeu şi la inspiraţiile harului.Aud dar rămân la suprafaţă.Intelectualismul,modernismul,new-age-ul îi fac să-şi trădeze credinţa părintească împrumutând pe mama străină, celei care adevărate.Admiră frumuseşile ortodoxiei,puterea de credinţă a mucenicilor,a sfinţilor dar nu schimbă nimic. Acestia nu au o motivaţie a credinţei lor şi deci nu poţi pune bază pe ei.
Împietrirea poate să dispară numai recuperând sensul de surpriză al vieţii şi aşa cum recomandă literatura patristică "lacrimile de pocăinţă", au puterea minunată de a îndulci inima cea mai aspră.o pocăinţă sinceră,o mărturisire bună trezeşte inima la o nouă viaţă.

3."între spini şi spinii"...e pământul cel mai întins.Acesta primeşte Cuvântul dar nu rodeşte din cauza înăbuşirii factorilor secundari ai vieţii.Aceştia sunt cei ce umblă cu "grijile vieţii","plăcerile ei","bogăţia ei".Spinii nu se văd de la început,ei nu trebuiesc îngrijiţi.Inimile pline de griji,cu preocupări lumeşti nu pot primi din cauza problemelor şi a viciilor, Cuvântul.Imaginile,idolatriile vieţii,mondenităţile bagă în suflete indiferenţa faţă de cele sfinte iar minciuna că păcatul nu se pedepseşte face să contamineze pe unii trăind de asupra problemelor care le au de rezolvat şi amestecând pe cele rele cu cele bune.Sunt oameni care au ajuns aşa de copleşiţi de griji că nu mai ştiu că sunt oameni,se comportă ca nişte roboţi.Unii ajung la disperare,se îmbolnăvesc,se dezumanizează sau se sinucid.Viaţa care nu mai este centrată pe credinţa în Dumnezeu este înăbuşită de bogăţiile materiale şi de faptele trupului.
"Iar faptele trupului sunt cunoscute,şi ele sunt: adulter,desfrânare,necurăţie,destrăbălare,închinare la idoli,fermecătorie, vrajbe,certuri,zavistii,mânii,gâlcevi,dezbinări,eresuri,pizmuiri,ucideri,beţii, chefuri şi cele asemenea acestora,pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus,că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu."(Gal.5,19-21).
De o parte sunt chemările sfinte,liturgice de cealalţă parte prietenii,serviciul,wekend-ul,Marta şi Maria.Cei preocupaţi de grijile trecătoare nu mai caută pe cele netrecătoare(bogăţia faptelor bune,bogăţia rugăciunii,lumina credinţei şi a pocăinţei ).

4."pământul bun". Aceştia sunt oamenii cu inimă curată şi bună care rodesc prin răbdare însutit.Dumnezeu îşi are partea sa printre ascultătorii Evangheliei.Deşi au scăderile lor omeneşti totuşi acestea nu le predomină şi stăpânesc sufletele.E semn al însuşirii şi primirii adevărului mîntuitor.Grâul,rodeşte grâu nu se risipeşte,moare pentru a învia a se naşte la o altă viaţă de rod.Rodesc gânduri,convingeri,viaţă de vârtute,cuvinte şi fapte sfinte."Întru răbdare",este nevoie de timp şi de osteneală şi de lucrări de multe feluri.Acest pământ al inimilor omeneşti este cel mai ajutat de către Bunul Dumnezeu.

2 comments:

Lucik October 11, 2009 at 8:14 PM  

Felicitari ! Am vizionat clipul din profil. Trebuie sa recunosc ca m-a impresionat, m-a pus pe ganduri, m-a linistit...mi-a reamintit evidenta !

SĂVINESTI-NEAMT October 12, 2009 at 2:04 PM  

...putini mai sunt din cei ce isi fac un exam sincer de constiinta.Cat priveste evidenta pentru cel care înţelege trebuiesc mai putine cuvinte.

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP