Kostas. Powered by Blogger.

Thursday, December 31, 2009

Anul Nou 2010

După 365 de răsărituri şi apusuri,urcuşuri sau coborâşuri,365 de lumini şi umbre adăugate cărţii vieţii noastre, iată-ne din nou la cumpăna dintre ani, primind trecerea cu mulţumire şi recunoştinţă de tot ceea Bunul Dumnezeu a dat. Frumos zice poetul :

Anul nou - Vasile Militaru
Asculta mai multe audio Blog

gândind că timpul este măsura devenirii noastre. Oare se poate şi de această dată un început fără a începe nimic ? La cât convenţionalism există poate ar trebui să adăugăm viaţă anilor şi nu ani vieţii, deoarece ceea ce nu trăim la timp nu trăim niciodată.
Cu ocazia fiecărui început de an, noi obişnuim să ne urăm unii altora un an nou mai bun şi mai fericit, ba chiar ne urăm la mulţi ani cu sănătate şi fericire! Toţi ne dorim nouă înşine şi celor dragi un an nou mai bun. De cele mai multe ori considerăm că avem un an nou mai bun dacă suntem sănătoşi, dacă avem salarii mai bune şi pensii mai mari, dacă nu avem multe griji,boli şi necazuri. Desigur, toate acesta sunt importante pentru o viaţă umană normală. Dar, dacă privim viaţa şi din punct de vedere creştin, putem spune că avem un an nou mai bun dacă păstrăm în suflet harul sfinţitor, dacă creştem în cunoaşterea, iubirea, urmarea şi slujirea lui Hristos; dacă avem capacitatea de a suporta toate încercările vieţii cu încredere, curaj şi răbdare, conştienţi fiind că toate încercările vieţii se îndreaptă spre binele acelora care îl iubesc pe Dumnezeu. Avem un an cu adevărat bun când cu fiecare intenţie bună, gând bun şi faptă bună ne apropiem de sfinţenia la care Dumnezeu ne cheamă."Doamne, ce mulţi sunt cei care trăiesc zile şi ce puţini sunt cei ce trăiesc viaţa" ( Nicolae Iorga).
De ce îi găseşte pe unii parcă sfârşitul anului într-o eternă vineri?! Greu de răspuns acum când sufletul este otrăvit de atâtea probleme în criză materială şi morală.Tirania financiară,educaţia-sănătatea pe masa de operaţie, interesele, compromisul, nepotismul,"şanse egale în Curtea europeană", cipuirea, frica, şocul beneficiilor, adrenalina urbană, nepăsarea, isterizarea capitalismului mondial, sunt feţe ale trecutului ce ne urmăresc, rănesc pentru slăbiciunile noastre, deopotrivă cu vrăjmaşii ce le-au semănat. Dilema rămâne până la înnoirea noastră.Înnoire nu a anului, ci a vieţii noastre. Va fi anul 2010, atât de greu pe cât ne anunţă unii încât să ne "băgăm minţile în cap „spre a face ceea ce trebuie ?

“Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte “.
Îngerul l-a întrebat: - Ce ai făcut în viaţă?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viaţă. Am păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu toată sfinţenia. - Foarte bine. Ai un punct.
Altceva? - Am dat mai mult decât zeciuiala de fiecare dată pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe săraci, pe văduve, pe orfani. - Excepţional. Încă un punct.
- Am crescut o familie numeroasă de copii, pe care i-am făcut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia şi am ajutat la răspândirea ei. - Nemaipomenit! Aşa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Încă un punct.
Ai mai făcut ceva? - Bietul om s-a pierdut cu totul. Dacă pentru tot ce spusese până acum valora numai 3 puncte, ce să mai adauge ?
A ridicat ochii spre uriaşa inscripţie şi, a citit din nou: “Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte!” A oftat adânc şi a exclamat: - Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tău! - Exact, a spus îngerul. 997 de puncte! ".
Nu ştiu ce v-aţi propus şi câte puncte vreţi să acumulaţi dar aveţi din toată inima, urarea " SĂ VĂ ŢINĂ DOMNUL ÎNTRU MULŢI ŞI FERICIŢI ANI !



Read more...

Sunday, December 27, 2009

"Crăciunisme"

La marile Sărbători, ne căutăm şi nu ne regăsim;nici în daruri,nici în lacrimi,nici în zâmbete,nici în suspine,...nici în facere de bine.
Ne-am obişnuit să spunem şi cum a fost Crăciunul.Poate că Bunul Dumnezeu, ne lasă aceste zile spre a descoperi cum bucuria ne dă putere de nu obosim, sau a deosebi stările vieţii noastre atunci când suntem chemaţi cu toţii a ne împlini în sărbătoare.
Pare, însă trist când Naşterea Domnului se transformă,din pricină a bucuriei sfinte în pretext al bucuriilor de Crăciun.Iar că aşa se întâmplă cel mai adesea, vedem din faptul că unii îşi iau liber a vorbi de taine,minune, deşi nu cunosc,...vorbesc de pace cei plini de tulbarare, de iubire, mânioşii,...vorbesc de dreptate strâmbii lumii,de împlinire hoţii,falşii şi laşii acestei lumi.
În minte păstrez atâtea imagini de la an la an şi aproape nu aş vrea să scriu cum unii vor să confişte sărbătoarea Naşterii Domnului, pentru un Crăciun secularizat,globalizat în care se creează o atmosferă păgână în casele noastre şi în întreaga societate.Ne substituie unui Crăciun al Moşului(ce ţi-a adus Moşul,vedem armate de moşi,purpuraţi,uniformizaţi,stilizaţi),al bradului luminat la ordinul primarului,al excursiilor de week-end, al petrecerilor în cluburi, etc.Funcţionează extraodinar stereotipia, pofta pentru cumpărături, alergatul.
Toate acestea fac ca la cel mai important moment al Crăciunului-participarea credincioşilor la Sfânta Liturghie-să fie înlocuită cu odihna, din pricina pierderii nopţii.
Iată cum intruziunile seculare, interesele comerciale, caută şi ating Pruncul Sfânt asemenea mâinilor rele ale lui Irod prin ucigaşii celor 14.000 de prunci ori prin cei ai răstignitorilor, Domnului nostru Iisus Hristos.El vine ca un copil smerit dar va creşte şi ar fi bine să avem toţi mâini de Maică...

Read more...

Friday, December 25, 2009

Nasterea Domnului

Read more...

Pastorala 2009-NASTEREA DOMNULUI, NADEJDEA LUMII+IPS TEOFAN

Iată ceea ce poate fi spus mai frumos pentru noi toţi!

Scrisoare pastorala la Sarbatoarea Nasterii Domnului
Iasi, anul mantuirii 2009
† TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IASILOR SI
MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfant (Rom. 15, 13)

Iubit popor al lui Dumnezeu din Moldova,

Suntem spre sfarsitul anului 2009. A fost un an greu pentru toti, iar pentru unii dintre semenii nostri chiar foarte greu. Multi dintre confrati si-au pierdut locurile de munca, altii au ramas indatorati la banci, pierzandu-si casele si alte bunuri. Drama plecarilor la munca in strainatate a continuat sa faca victime in numeroase familii. Despartirile dintre soti s-au inmultit spre disperarea copiilor. O anumita stare de neliniste s-a strecurat in sufletele multora.
Aceasta a fost, in general, atmosfera care a dominat viata noastra si a celor din jur in anul care tocmai se incheie. Apropierea sarbatorilor legate de Nasterea Domnului, Anul Nou si Boboteaza aduce, parca, o anumita relaxare. Cel putin la suprafata lucrurilor o anumita stare de optimism se face simtita. Ce se intampla in adancul sufletului, singur Dumnezeu cunoaste.

Din pricina contextului dificil care defineste viata omului de un anumit timp incoace se observa la multi o anumita predispozitie spre deznadejde. Tristetea, resemnarea, plictiseala isi fac loc tot mai mult in sufletele multora.

In aceasta ambianta incarcata de tensiune apar la usa preotul cu icoana sau un grup de colindatori. Are vreun rost venirea lor in casa mea, ma intreb? Ce poate sa-mi spuna preotul? Pot, oare, colindatorii sa-mi ofere ceea ce-mi lipseste, sa-mi raspunda la atatea nelinisti pe care le simt?
Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei (1), rosteste preotul in casa crestinului. Iar colindatorii explica:

La Betleem Maria
In sarac locas
Lang-acel oras
A nascut pe Mesia.
Pe Fiul Cel din vecie
Ce L-a trimis Tatal mie,
Sa se nasca si sa creasca
Sa ne mantuiasca (2).
Din imnul Nasterii rostit de preot si din mesajul colindatorilor, omul afla ca acum 2009 ani Dumnezeu a coborat pe pamant, a locuit printre oameni, le-a cunoscut durerea si a luat asupra Sa povara pacatelor lor. Oameni obisnuiti, precum pastorii, si intelepti de seama, precum magii, au trait atunci un eveniment exceptional: a avut loc intalnirea lor cu Dumnezeu. In viata lor a ramas lumina adevaratei cunoasteri, singura mantuitoare: Hristos Dumnezeu. Precum multi dintre cei de azi, pastorii si magii, inainte de a-L intalni pe Hristos, aveau cautarile, incercarile, durerile si nemultumirile lor. Pastorii traiau greu. Pamantul arid din jurul Betleemului intretinea cu dificultate turma de oi, care, la randul ei, constituia izvor de hrana pentru familiile lor numeroase. Grija pentru hrana pruncilor, impozitele cerute de ocupantul roman, luptele interne din sanul propriului popor, libertinajul moral al societatii vremii faceau nesigura, trista si grea viata oamenilor obisnuiti ai acelor timpuri.

Magii de la Rasarit erau oameni bogati, dar nelinistiti in sufletul lor. Un imens gol se instalase inlauntrul lor. Cautau cu disperare adevarul si nu-l gaseau. Precum Solomon de altadata ajunsesera la convingerea ca totul este desertaciune (3). Viata le era, credem, o muceda, cumplita lancezeala, deschisa spre o vesnicie neteda si goala (4).

Iubiti credinciosi,

Observam ca viata pastorilor din Betleem si a inteleptilor magi din Rasarit se aseamana uimitor de mult cu viata romanilor de azi. Omul sarac se framanta pentru painea copiilor pe care n-o are sau nu o are la nivelul asteptarilor sale din ce in ce mai mari. Cel bogat se simte tot mai amenintat de criza, de nemultumirea celor din jur, iar multi dintre cei cu multa carte traiesc tot mai adanc drama singuratatii, a golului launtric, a nedescoperirii sensului vietii.

Glasul ingerilor a vestit pastorilor la Betleem ca S-a nascut Mantuitor Hristos Domnul (5) si, prin aceasta, viata lor s-a schimbat. Nu mai considerau saracia si pozitia lor umila in societate ca un blestem, ca o nesansa a vietii lor. Steaua a aratat inteleptilor magi drumul catre Betleem. Intalnirea cu Hristos la Betleem aduce bogatilor magi lumina cunoasterii Adevarului. Simt ca Hristos este Adevarul, ca Adevarul ii face liberi (6). Spre casa lor se intorc pe alta cale (7). Venisera pe drumul zbuciumului launtric, al indoielilor de tot felul, al framantarii traita intens la fiecare pas. Se intorc la casa lor pe drumul bucuriei ce o daruieste aflarea Adevarului, pe drumul certitudinii ca Hristos este Lumina lumii (8), Calea, Adevarul si Viata (9).

Pastorii de altadata au ascultat glasul ingerilor: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (10)! Magii au urmat directia indicata de stea si au inteles rostul existentei lor. Are, oare, romanul de azi, fie el om obisnuit sau responsabil in viata eco-nomica ori politica a tarii, sau intelectual de clasa, taria, curajul, smerenia sa asculte glasul Scripturii, al Sfintilor Parinti, sa urmeze drumul aratat de Biserica?

In lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea (11). Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (12), zice Hristos. Sa nu fim robii unor sperante desarte spune Sfantul Ioan Gura de Aur, caci speranta noastra (Hristos) este sigura si nemiscata (13). Toata faptura..., zice cantarea Bisericii, lauda pe Cuvantul (Hristos), Cel ce S-a smerit si-L slaveste cu frica; stricata fiind, dar tot nadajduieste (14).

De multe ori omul nu se deschide spre Dumnezeu si spre Biserica Lui, din cauza preamultelor sale pacate si a ceea ce se intampla in jurul sau.
Impovarat de pacate, omul se crede nevrednic de iertarea lui Dumnezeu si cade in cea mai cumplita boala: deznadejdea. Sfintii Parinti marturisesc in modul cel mai categoric ca nimic nu este mai daunator ca deznadejdea. A gresi este lucru omenesc, a deznadajdui e lucru dracesc (15), spune Sfantul Nil Sinaitul, iar Sfantul Efrem Sirul indeamna: Cu succesele sa nu te lauzi si nici in vremea greselilor sa nu te deznadajduiesti (16). Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui este cuvantul Sfantului Siluan Athonitul, adresat omului contemporan. Aceasta pentru ca niciun pacat, oricat de greu ar fi, nu poate coplesi iertarea si iubirea lui Dumnezeu.

Nici ceea ce se intampla in jur nu trebuie sa-l descurajeze pe om. In pofida aparentelor, sunt atatea lucruri minunate in jur, atatea momente traite in mod adevarat in apropiere de noi. Este necesar putin efort, putin curaj, putina onestitate pentru a sesiza frumusetea din sufletul multor oameni, frumusete traita ca rugaciune, verticalitate, putere de jertfa. Aceste persoane, chiar daca nu sunt prea multe la numar, constituie Romania cea reala, Biserica cea adevarata pe care nimic nu le poate distruge.

Dreptslavitori crestini,

De sarbatoarea Nasterii Domnului, Biserica adreseaza cuvant de binecuvantare, mesaj de imbarbatare, indemn de nadejde catre toti fiii si fiicele ei, catre intreaga lume. Biserica indeamna lumea sa se apropie de marea taina a venirii lui Dumnezeu printre oameni, a coborarii Lui la oameni, in oameni si pentru oameni. Suflete si inima, spune can¬tarea Bisericii, gatiti-va cu bucurie si cu toata frica. Acum vine Imparatul Cel fara de inceput (17). Sufletul omului, mintea si inima lui sunt chemate sa inteleaga taina Betleemului, sa se deschida spre Hristos, Cel ce ne-a nascut din nou, spre nadejde vie (18). Nu orice fel de nadejde, precum cea pe care o ofera un pamantean altui pamantean, ci nadejdea cea vie este cea pe care Dumnezeu o daruieste: Eu, Eu sunt Cel ce da nadejde!, zice Domnul (19).

Ramanand intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei (20), crestinii sunt chemati sa traiasca in duhul Scripturii si sa-L marturiseasca pe Hristos, Cel nascut la Betleem, mort si inviat pentru mantuirea lumii.

Marturisirea lui Hristos implica o viata personala de rugaciune, post si spirit de jertfa. A fi marturisitor al lui Hristos inseamna viata curata de familie, implicare responsabila in societate si onestitate in relatia cu celalalt.

Sarbatoarea Nasterii Domnului este moment potrivit pentru o constientizare mai vie a demnitatii de crestin, a identitatii de roman, a calitatii de om. Acestea toate se arata atat in marturisirea credintei celei adevarate, cat si intr-o atitudine corespunzatoare fata de ceea ce se intampla in jur.

Rog pe Dumnezeu, Cel nascut dupa trup in Pestera Betleemului, sa aiba pe fiecare in parte si pe toti laolalta in binecuvantarea, iubirea si iertarea Sa cea milostiva. Sa aveti cu totii parte de clipe frumoase, clipe adanci, clipe adevarate in rastimpul dintre sarbatorile Nasterii si Botezului Domnului, clipe care, apoi, sa se prelungeasca in tot anul care vine. Zilele anului 2010 de la Nasterea lui Hristos sa fie impodobite cu mai multa curatenie sufleteasca, mai multi prunci nascuti in familii, mai multa intelegere intre romani, mai multa pace in lume.
Cu inima de parinte duhovnicesc si frate intru Hristos, imbratisez cu dragoste sfanta pe fiecare, rostind cuvant de colindator:

Hristos Se naste, slaviti-L!
Hristos din ceruri, intampinati-L!
Hristos pe pamant, inaltati-va!...
Sarbatori sfinte si pline de bucurie!

† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Read more...

Tuesday, December 22, 2009

Colindători în momente comemorative

Împlinirea a 20 de ani de la Revolutia din decembrie ‘89 a însemnat şi în Piatra Neamt,oficierea de slujbe religioase în memoria victimelor căzute sub gloante, depunerea de coroane, acordarea de diplome si plachete omagiale din partea reprezentantilor Asociatiei Revolutionarilor din Decembrie ‘89 (ARD’89), filiala Neamt .La asemenea moment a fost invitat Inalt Preasfintitul Mitropolit Teofan, după care ne-a primit şi pe noi colindătorii la protopopiatul Piatra Neamţ.

Read more...

Monday, December 21, 2009

Colinde...colindători

Colindele, sunt premergătoarele sărbătorii Crăciunului deoarece ne pregătesc sufletele pentru marele Praznic al Naşterii Domnului.Ele sunt creaţia poporului şi de aceea de câte ori le ascultăm vibrează în noi rădăcinile strămoşeşti şi marea Taină a iubirii lui Dumnezeu ce inspiră omenirea în operele creaţiei sale.Ele ne aduc un suflu viu al prezentului, pe acel "astăzi", în legătură trecut-viitor, iar la noi românii în mod special, ele sunt ale copiilor ce colindă,adică merg din casă în casă, până la "casa pâinii", Bethleemul sufletelor noastre.
Spre deosebire de occidentali unde colindele,sunt"cântece"pregătite, concerte, la noi ele apaţin unui spaţiu deschis în care se vesteşte bucuria Naşterii ca un memorial al Liturghiei, al slujbelor şi al sfinţeniei bisericii din sate şi oraşe.
Prin frumuseţea versului,inspiraţia melosului inimile credincioşilor devin biserică,peşteră transformată în locaş pentru cer,casă de oaspeţi în care Pruncul este preamărit de magii înţelepţi.Colindătorii sunt acei oameni care se transformă în crainici ai bucuriei venirii lui Hristos în lume, ai împreunării noastre cu Dumnezeu. Colinda nu-i altceva decât o Evanghelie populară, o Biblie nescrisă a Naşterii Domnului. Cei care cântă colindele, sunt purtători de Hristos penru că "vi-L aduc pe Dumnezeu, să vă mântuie de rău"ca şi cum prin aceasta gazda îşi primeşte oaspeţii chemării la îndumnezeire.Gazda devine lăcaş,"...şi-L aştept pe Dumnezeu să mă ospătez şi eu"(Colind).Creştinii sunt gazdele "zilelor bunătăţii",a zilelor de Sărbători fiindcă dragostea faţă de semeni, răsare din bunătatea inimii.Readucerea Naşterii Domnului în fiecare an ne arată că sărbătoarea Crăciunului nu mai este o sărbătoare abstractă, ci este prezenţa permanentă a lui Hristos între noi:
Hristos vine azi tainic în inimile noastre prin bunăvoinţă şi cântări pentru a schimba inimile noastre în sălaş primitor de lumină şi căldură sfântă.El ne este adus de fiecare om ce ne colindă cărarea acestei vieţii şi-l întâlnim adesea la uşa,la poarta noastră,la nevoie spre a putea face şi noi binele.N-o fi cel mai nimerit aşa cum ne-ar place să alegem dar vine,poartă cuvânt,cânt,bucurie,putere şi trebuie să cântăm împreună. Dacă am cânta în fiecare zi cu fratele nostru s-ar naşte, o altă lume,...lumea "colindului sfânt şi bun"(Din an în an) !

Read more...

Sunday, December 20, 2009

Read more...

Monday, December 14, 2009

Pilda invitaţilor la Cină

Evanghelia ce se citeşte în Duminica a XXVIII-a, după Rusalii(Lc.14,16-24) revine obsedant în mintea mea după fiecare Sfântă Liturghie când încerc să trec prin ochii sufletului dorinţa de participare la ospăţul ceresc a lui Dumnezeu a celor încredinţaţi spre păstorire.O "cercetare" sinceră mă prinde de fiecare dată descoperit,fiindcă este la fel de reală ca în vremurile de criză.Toţi sunt chemaţi să pună umărul la depăsirea acestora dar tocmai cei chemaţi să fie primii,găsesc scuze personale.Istoria omenirii a trăit şi trăieşte, asemenea momente ale neputinţei omenesţi,ale încercărilor,ispitelor,însă dacă din ele, facem o regulă mâniem rău pe Cel ce ne-a chemat fiindcă nu Dumnezeu este absentul, ci omul,care dă o prea mare importanţă lucrurilor trecătoare.Adesea îmi spun că dacă la sfârţitul Sfintei Liturghii s-ar oferi aur şi argint,atunci raportul răspunsului la chemare ar fi invers proporţional de cum este în prezent.Refuzul chemării este incapacitatea de a înţelege binele cel mai de preţ,este refuzul dragostei, deoarece suntem invitaţi la :
-ospăţul Cuvântului;
-împărtăşirea cu Sfintele Taine;
-comuniune de binecuvântare,iubire şi bunătate.
Locul se subînţelege că este,Casa acestora,Biserica şi trebuie umplut.Există un "acum " al acestei Cine."Veniţi,iată toate sunt gata "!, este îndemnul slujitorului,acelui Om ce ne vorbeşte la timpul prezent,acel prezent al Evangheliei în inima,acel răspuns viu.Cu alte cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos spune prin această pildă că acest timp al nostru pe faţa pământului este hotărâtor şi este în libertatea fiecăruia.Cât de minunat ar fi dacă oamenii întelegenţi şi importanţi ai planetei ar înţelege ce vrea Domnul...Atitudinea negativă a omenirii s-ar schimba.
Marea putere a celui ce a făcut cină stă şi în faptul că supărarea,mânia pe unii, nu a condus la închiderea uşilor casei şi anularea cinei, ci la o schimbare a planului iniţial.A trimis slujitorul în pieţe,pe uliţe la aceia pe care harul chemării îi poate schimba datorită faptului că centrul fiinţei lor era liber."Săracii, şi betegii, şi orbii, şi şchiopii“.Aici aflăm paradoxul acestei parabole : Doamne, cum cei suferinzi de atâtea păcate nu te scandalizează ? Oamenii care nu sunt elite ale societăţii, care nu se consideră desăvârşiţi sau superiori altora şi care au multe lipsuri materiale trupeşti şi sufleteşti, Tu le redai prezentul,minunea de a se îmbogăţi în duhul,a merge pe cale îndumnezeirii,a vedea viitorul veşnic ? Şi încă ceva.Tocmai când mă socoteam că-i plină lumea de ei,iată, mai este loc.Întodeauna o să mai fie loc de a face binele.Pentru ei slujitorul merge neobosit, „la drumuri şi la garduri“să-i silească pe toţi să intre,să-i înduplece de lucrarea Duhului Sfânt.Călătorii în cele lumeşti şi despărţiţii de Dumnezeu sunt în mila şi grija lui Dumnezeu prin lucrarea stăruitoare a celor credincioşi.
Chemarea de azi este şi chemare la Marele Praznic al NaşteriiDomnului.Pentru a fi fericit în zi de sărbătoare trebuie să-ţi înţelegi chemarea.Domnul parcă vrea să ne spună că El se naşte pentru ca să devină cină,Cina cea de Taină .
Când auzim clopotul bisericii, când vedem în calendar că este duminică sau zi de sărbătoare, să înţelegem că Dumnezeu ne cheamă la ospăţul bucuriei, la cina mântuirii noastre în împărăţia lui Dumnezeu, care are ca arvună şi antecameră viaţa spirituală şi viaţa de împărtăşire din Sfintele Taine în Biserică.

Read more...

Wednesday, December 9, 2009

Cu Părintele Iustin Pârvu





I.2
...Nu cred să fi refuzat pe cineva de la rugăciune şi aşa se face că are mii de "chipuri ale rugii", pe care-i recunoaşte după ani şi ani,pe nume ca pe un dat prin care Dumnezeu lucrează în oamenii cu adevărat rugători,sau pentru cei recunoscători, reîntorsi, ca un semn al împlinirii, din ectenia cererilor.
A sta alături de el în anii adolescenţei a fost împlinirea celor şapte Laude ale Bisericii, plus canonul de rugăciune,seara şi dimineaţa,care mă punea să-l citesc din slovă veche(chirilică)şi nu a fost deloc uşor la început, neavând deprindere.Dar a avut răbdare,aşa cum de altfel a avut şi cu priceperea muzicii psaltice,la care mărturisesc că l-am cam supărat de multe ori. Bun notist şi dornic de a cânta cu cineva psaltichie aveam alături de el,priceperea şoferului ne experimentat ce-i pus a conduce, noaptea. Jena,nesiguranţa,teama îşi luau tributul.
Uneori mai luam şi ceva mustrare fiindcă gândurile îmi stăteau la tot felul de ghiduşii,întâmplări şi nu de puţine ori ne-am amuzat după hirotonisirea mea, cum cerul,atingea poemele. Umorul fin, îi place până astăzi iar surâsul e parcă din împlinirea bucuriei,a bunătăţii faţă de toată lumea.
Adesea zicea: nici prea vesel,nici prea trist,ci pururea potrivit...(va urma)

Read more...

Monday, December 7, 2009

Părintele Iustin Pârvu la Săvineşti

secvenţe din timpul slujbei Tainei Sf.Maslu


I.
Dacă cu greu urci muntele, atunci muntele, cu şi mai mult greu, vine la vale.Aşa aş putea zice despre cele petrecute deoarece trecuse ceva timp de când aşteptam să-l avem în biserica noastră pe Părintele Iustin, aşa cum l-am avut încă din vremea copilăriei până la venirea în aceasta parohie.
M-am născut, parcă deodată cu poveştile mamei şi ale bunicii despre timpurile grele când Părintele era în anii grei de temniţă cu atâţea alţi mărturisitori ai închisorilor. Port încă în suflet chipul mamei părintelui Iustin,Ana care îl pomenea printre cei trecuţi la Domnul, din moment ce de peste şapte ani, nu mai primise nici o veste despre el...
Nu o să pot uita vreodată ce a însemnat întoarcerea Părintelui din temnitele comuniste şi mai ales cum bunica m-a luat să mergem la Mănăstirea Secu,aşa cum pleca cel puţin odată pe lună, la o mănăstire. Am ajuns acolo la începutul Sfintei Liturghii ţinută în biserica Sf.Ioan Botezătorul(Blagoslovul),am stat la slujbă şi după terminare a venit la noi cineva îmbrăcat în costum negru şi ne-a invitat discret să-l urmăm.Ne-a condus la casa muncitorilor de şantier a mănastirii unde avea o cămăruţă mică.De-abia acolo, am văzut lacrimi de bucurie frăţeşti şi am început să înţeleg câte ceva.Se spuneau atât de multe că eu le pierdusem şirul şi parcă nu mai înţelegeam nimic.Eram totuşi atât de fascinat de ceea ce se povestea încât renunţasem la joacă şi acum pe primul loc nu mai era bunica, "povestitorul",ci apăruseră alcineva.M-a copleşit de înţelepciune, de câte lucruri ştia, încât pe drum la întoarcere acasă i-am zis bunicii că vreau să revenim duminica următoare.N-a fost aşa,deşi promiseese, însă după ceva timp ne-am trezit cu Părintele la noi, în casa părintească,unde există iconiţe drept mărturie de binecuvântare să ne lumineze Bunul Dumnezeu.Ce puteam înţelege, eu pe atunci cu ceilalţi fraţi mei, date fiind timpurile de încercare ale neamului nostru românesc?... Însă petrecerea pe lângă Părintele, în fiecare vacanţă a multor zile,a făcut să văd realitatea cu alţi ochi faţă de prietenii,colegii mei,ba chiar să avem "tainele " noastre,despre care nu se vorbea decât în siguranţă.Când am intrat la seminarul M.Neamţ,avea să-mi deschidă ochii şi mai mult,arătându-mi chiar probe de felul în care era urmărit,ascultat,spionat.
Trăia un capitol al umbrelor şi luminilor pentru că niciodată nu avea siguranţa asupra a ceea ce s-ar mai putea întâmpla.Foarte greu a fost reprimit în mănăstire deşi era preot călugăr.A muncit mulţi ani pe santierul de la Manastirea Secu, ca salahor de dimineaţă, până seara dar şi în alte locaţii ale şantierului.După muncă, mergea tot timpul la strană,împlinind "ora et labora".Nu accepta şi nu acceptă lipsa de la biserică decât dacă avea alte ascultări binecuvântate.Primit în mănăstire "pe uşa din dos"datorită regimului, avea să fie mai întâi, cu ascultarea călugărească la grădinărit,apoi la stupină,muzeograf, preot slujitor.
Avea sârg,conştiinciozitate cât pentru noi toţi,tot timpul de citit ceva şi purta discuţii mai ales cu părinţii în care avea încredere. Alături de el am cunoscut o adevărată generaţie de părinţi duhovniceşti ai Moldovei.De la Mănastirea Secu,amintesc pe Părintele Antim Găină, P.Sofronie Ungureanu, P.Varlaam, Gherasim, Nifon,Ghenadie,s.a. Din Mănăstirea Neamţ, P.Vlasie, P.Prof.Ioan Ivan, P.Irineu Cheorbeja, Claudiu Derevreanu.La Mănăstirea Sihastria-P.Ioil, P.Paisie Olaru, P.Cleopa Ilie, P.Petroniu Tanase, P.Ioanichie Bălan, P.Marcu,Nazarie,etc. Mai sunt şi alţi părinţi de la alte mănăstiri dar poate altădată.
Uneori povestea cu aceştia fără sfială,spre aş vărsa zăduhul, greul anilor de război şi de temniţă,greul pământului, pe lângă cele de suflet ziditoare. A avut întodeauna, o preocupare pentru nevoile poporului creştin ortodox.I-a înţeles suferinţa ca acela, care avea parte de ea,şi iată cum i-a a rămas rugătorul alături de noi,ajutătorul celor plini de griji şi neputinţe omeneşti...(va urma II.).

Cuvantul Parintelui Iustin

Read more...

Saturday, December 5, 2009

Luna Moşilor-(fiul moşului)





...o lună atât de aşteptată, visată, minunată.Anul acesta "minunată" şi de minunile ce le va da Dumnezeu de ziua Sfântului(Moş)Nicolae,poporului în turul doi al alegerii Preşedintelui,ţării.
Oricine ar fi alesul, după cum se traduce numele Nicolae, "biruitor de popor",va trebui să fie,să-l ante-numim "fiul moşului" pentru această zi dar mai ales după chipul şi purtarea viitoare(?).Întrebarea întrebătoare, rămâne încă cinci ani,"nuiele" sau "daruri"deoarece cel mai adesea suntem realişti în ceea ce se întâmplă, fără însă a ne pronunţa la timp...
Exista şi un rafinament al darurilor, o scara a lor. Cu cât relatia este mai stransă si mai subtila, cu atat darurile pierd din continutul lor material, se eterează in favoarea spiritualului.'Om vedea cum poporul, îşi va iubi conducătorul(fiul moşului).
Noi credem în bunătate chiar dacă uneori este umbrită de atâta întunerec al lumescului şi aceasta fiindcă ştim că a răsărit "steaua magilor",avem şi pe Moşul Moşilor,"Cel batran de zile"de fapt avem Viaţa plină de daruri născută din Dumnezeu in inimi.Aşa se face că nu întâmplător în moşi, găsim tocmai simbolul universal al dărniciei,al bunătăţii iar fără ei, viaţa ar fi cu mult mai săracă.
"Mosii" sunt cei care stau in lanţul neintrerupt al stirpei noastre, ei ne sunt "stră-mosi", rude intemeietoare. Noi Il receptam pe Dumnezeu, ca de altfel si pe Sfintii Lui, ca fiindu-ne in neam, o rudenie care nu este simplu trupeasca, ci preponderent duhovniceasca. Moşii sunt ai lumiii întregi, ai celor buni şi ai celor răi,aşa cum suntem noi, dar mai ales, aşa precum sfinţii.De faţă cu ei, adevărul nu mai poate fi relativizat."Adevărul lucrurilor",grăieşte pentru Dumnezeu şi semeni până la jertfă.Întrupat în fiinţa omului,trezeşte conştiinţe,dojeneşte fiorul temerii,umple norii speranţei cu ploaie,din roua binecuvântării.Dumnezeu dă intotdeauna cu supramăsura, nimic meschin in "plată" sau "răsplata" Lui.Dincolo de darurile pe care le aduc Mos Nicolae şi Mos Crăciun, este Hristos Insusi Cel care Se dăruie si care este izvorul real, constientizat sau nu, al bucuriei noastre în luna,lunilor, vieţii noastre.

Read more...

Friday, December 4, 2009

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP