Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, August 8, 2009

Potolirea furtunii pe mare


Acest eveniment a fost în acelaşi timp istoric şi simbolic.Sfântul Evanghelist Matei, relatează ceea ce s-a întâmplat în acea noapte pe lac iar ca simbol ,avem starea Bisericii cu obstacolele, durerile cu care se confruntă dar şi situaţiilor mai generale care-i privesc pe cititorii şi ascultătorii Evangheliei.
“Barca lovită de valuri” este “barca Apostolilor”: adică aceea de pe timpul în care stătea Petru şi ceilalţi ucenici, dar şi Biserica care încontinuu, în toate timpurile, se confruntă cu puterile adverse ale lumii. Acele “puteri adverse” care uneori se manifestă explicit prin persecuţie, dar care pot lua şi aspectul instrumentalizării,manipulării, rău înţelegerii şi non-consideraţiei.
Teama şi spaima ucenicilor şi a lui Petru sunt temerile şi dubiile creştinilor din toate timpurile.Iisus vine pentru a alunga frica omului.El a venit pentru a-Şi face simţită prezenţa şi puterea Sa divină în Biserică.Tocmai aceasta o vedem. Biserica a fost şi va fi mereu o comunitate de “credincioşi”; dar în acelaşi timp, unii credincioşi sunt totdeauna – când mai mulţi, când mai puţini – “oameni de puţină credinţă”, aşa cum de fapt suntem un pic noi toţi.Pentru a-L recunoaşte pe Domnul nostru Iisus şi a fi în comuniune cu puterea Sa este necesară credinţa.Biserica, fiecare dintre noi reuşeşte să învingă frica şi să depăşească obstacolele numai prin credinţa în Hristos Cel Înviat.Prin modul de a acţiona, exemplul Sfântului Petru e un exemplu perfect:el rămâne pe apă atâta timp cât nu cedează îndoielii.Când devine om cu putină credinţă începe să se scufunde .De ce ?În starea de îndoială ,de dubiu puterea Lui Hristos se opreşte.Credinţa care permite mersul pe apă este credinţa Bisericii, care învinge teama fiindcă mărturiseşte(strigă) cu tărie"Doamne, scapă-mă!Nu numai pentru atunci ci pentru todeauna.A ne trezi singuri pe valul vieţii fără a-L vedea pe Domnul iată începutul afundării noastre .De multe ori avem iluzia că Dumnezeu a uitat de noi, că nu mai avem scăpare din necazul nostru şi că totul este pierdut. Când ne confruntăm cu astfel de momente, să ni-L imaginăm pe Iisus Hristos, cum îl ţine pe Petru de mână, şi cum prin valurile învolburate îl conduce spre corabie.

Mâna Apostolului Petru care se ţine de cea a Mântuitorului simbolizează neputinţa, slăbiciunea omului, totodată şi încrederea sinceră, însă condiţionată de slăbiciunile noastre omeneşti.Dacă acest eveniment devine o experienţă a noastră în sensul că fiecare se poate confrunta cu nelinişti,frică, îndoieli, secretul supravieţuirii în mijlocul furtunilor din viaţă este să privim spre navă în loc să privim spre furtună. Da. În loc să privim spre problemele noastre şi să fim doborâţi de frică,să alegem să privim spre Iisus şi să ne punem încrederea în El,în Biserica Sa, Cel care poate potoli şi cea mai teribilă furtună.
Biserica se află într-o situaţie unde pare că Domnul este “absent”, într-o situaţie unde pare că lucrurile lumii merg înainte, înaintează fără Hristos şi fără Evanghelie("Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă."vs.24). Fals.În realitate Domnul, este totdeauna prezent în chip tainic. "Nălucile" lumii încă ţin pe mulţi în superstiţii,făţărnicie ori indiferenţă.E şi asta o spaimă care îmbolnăveşte omenirea fără recunoaştere.
Şi totdeauna pe tot parcursul vieţii pământeşti, fragilitatea puţinătăţii noastre de credinţă este chemată să se depăşească încontinuu prin strigătul rugăciunii "Doamne scapa-mă "!

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP