Kostas. Powered by Blogger.

Sunday, October 4, 2009

Iubirea vrăjmaşilor


Evanghelia din Duminica a XIX-a după Rusalii, este evanghelia bunătăţii statornice şi a sfinţeniei pentru că ne învaţă să limităm răul şi să înmulţim binele.Dragostea dă, fără să aştepte să primească, înapoi.Mila la fel.Iubirea milostivă, are chip dumnezeiesc în viaţa de sfinţenie.Prin aceasta tu singur hotărăşti dacă vii la sfinţenia creştină, de faci, mai mult decât păgânii.Mântuitorul ne cere să privim la duşmanii noştri cu ochii lui Dumnezeu, dându-I Domnului posibilitatea să lucreze în noi şi să schimbe în inimi de carne, inimile noastre de piatră, ca să răspândească prin mijlocirea noastră, iubirea Sa gratuită şi infinită, purtătoare de mântuire.Dumnezeu nu ne iubeşte pe noi mai mult decât pe vrăjmaşii noştri mai ales că uneori fără să ne dăm seama putem fi, vrăjmaşii cuiva.Şi atunci dacă duşmanul tău nu primeşte nimic de la tine,Dumnezeu să primească ruga ta, pentru tine ? Degeaba mergem noi la Dumnezeu dacă nu trecem pe la fratele nostru. Dumnezeu fiind nevăzut ne-a lăsat aproapele să-l vedem în locul Lui.Putem noi face din el, un vrăjmaş ? De regulă noi ne gândim la duşmanii cei mai mari ai lumii: la tâlharii, la hoţii, la cei ce îi exploatează pe cei mai mici şi mai slabi, la terorişti… în schimb, Iisus ne vorbeşte despre duşmani gândindu-se la viaţa noastră cotidiană, în familie. Să nu privim înainte sau în spatele nostru ci să ne oprim şi să examinăm raportul nostru personal şi cotidian cu
cei de lângă noi. Grea problemă şi mare piatră de poticneală creştinilor care socotesc vrăjmaş pe cel care manifestă duşmănie,atitudine răuvoitoare,potrivnicie,pe omul care face din nenorocirile tale bucuria lui, care te calcă în picioare, care îţi pune şarpele în sân, care îţi răstălmăceşte cuvintele, care nu e sănătos până nu îţi face viaţa amară…Duşman, devine atunci cel care rupe cercul meu şi produce tulburare şi supărare.Duşman devine tata,mama când reproşează toate căderile. Duşman, devine fratele sau sora mai mare când nu vor să-mi facă pe plac. Duşmani devin bunicii care îndrăznesc să-mi dea sfaturi duhovniceşti. Duşman, devin părinţii când şi acum, adult fiind, îmi spun ce trebuie să fac. Duşman, devine soţul/soţia care nu reuşeşte să mă înţeleagă. Duşman devine medicul care mă ţine în spital. Duşman devine vecinul care îmi face mici probleme. Duşman devine …

Aşa cum vedeţi, duşmanii nu lipsesc niciodată închipuirilor noastre, ei se recunosc în arcul orelor unei zile şi riscăm să fim persecutaţi pentru tot restul vieţii dacă nu ne vom decide să ne schimbăm atitudinea faţă de ei.Iubeşte-l de dragul Meu, spune Domnul nostru Iisus Hristos. Iubeşte-l chiar “cum v-am iubit Eu”. Dar iubeşte-l şi pentru că duşmanul tău este mai înainte de toate chiar duşmanul lui. Tristeţea pe care o toarnă în paharul tău este din veninul ce îl otrăveşte pe el. Lasă uitării rănile superficiale pe care ţi le face ţie şi gândeşte-te la rănile adânci pe care şi le face el singur. Ţie îţi provoacă tristeţe; el însă se ucide pe sine."Fiecare persoană care face răul, care dă frâu patimilor, este suficient pedepsită de răul pe care l-a făcut, de patimile cărora s-a dedat, dar mai ales de faptul că s-a îndepărtat de la Dumnezeu şi Dumnezeu s-a îndepărtat de la el: ar fi deci nebuneşte şi inuman să ai simţăminte de mânie împotriva unui astfel de om; este ca şi cum ai vrea să îneci un om care deja se scufundă în apă; sau ca şi cum ai vrea să arunci în flăcări pe unul care arde deja. Unui astfel de om trebuie să îi arătăm dragoste dublă şi să ne rugăm cu ardoare lui Dumnezeu pentru el; să nu îl judecăm şi să nu ne bucurăm de necazul lui."(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos).Cu alte cuvinte si cu noi ar trebui să fim în vrăjmăşie când dăm cinstea de creştin pe necinstea de neinvidiat a păcatului. Cu noi suntem în luptă, cu limitele scăzute ale iubirii.Duşmanii ne ajută să ne cunoaştem mai bine: ne spun că suntem limitaţi, incapabili să iertăm din suflet.Cineva spunea că sunt paznicii neplătiţi ai sufletului Dar există efectiv duşmani? Noi nu avem vrăjmaşi, ci unul este "vrăjmaşul"cel ce seamănă neghină(Mt.13,25).
Fraţilor! A iubi, a ierta şi a se împăca, sunt cele trei cuvinte care pot construi pace în familii,în ţară şi în lume. Prin urmare nu trebuie să aşteptăm schimbarea duşmanului ca doar apoi, să îl iubim. Mai întâi trebuie să îl iubim, dacă dorim să se schimbe.Nu este uşor dar cu încredere,multă rugăciune stăruitoare,uneori cu mult post, prin lucrarea Duhului Sfânt se pune capăt răutăţii,vrajbei.Însuşirea unei astfel de gândiri implică însă o schimbare profundă a structurii noastre interioare.

"Un frate a venit la avva Siluan în munte şi i-a zis : parinte, am un vrăşmaş care mi-a facut multe rele, că şi ţarina mea, când eram in lume, mi-a rapit-o si de multe ori m-a vrăjmăşit. Iar acum a pornit şi oameni otrăvitori, să mă omoare şi aş vrea să-l dau în judecată. Zis-a lui batranul : precum crezi, fiule, aşa fă ! Zis-a fratele : cu adevărat, părinte, de va fi pedepsit, îi va fi de folos sufletului. Răspuns-a bătrânul : cum socoteşti, fiule, aşa fă ! şi a zis fratele : scoală-te, părinte, să facem rugaciune şi voi merge la dregător ! Deci, sculându-se şi rugându-se amandoi, cand a venit să zică : şi ne iarta nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, a zis bătrânul : şi nu ne ierta noua greşalele noastre căci nici noi nu iertăm greşitilor noştri ! Apoi a zis bătrânului fratele : nu aşa, parinte ! Iar bătrânul a zis : ba aşa, fiule ! Căci cu adevarat de vei voi sa mergi la dregator, să-ţi facă ţie dreptate, Siluan altă rugăciune nu-ţi va face tie. Şi cerându-şi iertare de la bătrân şi mulţumind, fratele, l-a iertat pe vrăjmaşul său"(Pateric).

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP