Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, January 30, 2010

Fiul Risipitor


"Fiul risipitor"= tendinta generala rebela a omului, o falsa autonomie,libertate,criză de dragoste faţă de Tatăl.
"Fiul cuminte"= tendinţa umana obedienta unei taxonomii apriorice, dar si posteriorice revelate neconditionat.Criză de dragoste faţă de fratele său,reproş pentru "fiul tatălui".
"Amândoi fiii"=oamenii care ucid dragostea.
“Tata, dă-mi partea mea de avere…”= necesitatea de alteritate si autocratie.Am luat trup şi-l voi cheltui.Am vrere,am dor de ducă...
Acasă = matca originară a omului, dar si destinul său inevitabil de a-si găsi identitatea tot in funcţie de originea sa (nimeni nu s-a ridicat la cer decât Cel ce s-a pogorat din cer).
Exilul Fiului risipitor= Experimentarea fals motivată de libertate.Avem o libertate mântuitoare şi una păcătoasă(uitare şi neascultare).Gândul de trai al libertăţii,e curată filosofie,realitatea,înseamnă schimbarea a priorităţilor.Evanghelia îl numeşte mort,pierdut pe cel departe de casa părintescă,dus în spaţiul absenţei lui Dumnezeu.
"Risipirea averii"...viaţa destrăbălată este şi azi un fenomen.Starea în care păcatul nu mai e socotit păcat.Când păcătuim ieşim din firea noastră morală.Omul în stare de păcat este ca nebunul"Zis-a cel nebun în inima sa..."
Foametea = criza ontologica personala,viaţă de robie,omul în ţara sufletului său.
Păzitul porcilor =păzitor al patimilor şi al păcatelor, degradarea fiinţei, robia persoanei de către tendintele umane inferioare
“dar venindu-si in fire… sculandu-mă ma voi duce la Tatal meu”= regăsirea identitatii in spectrul existential originar.Copiii până nu-şi dau seama ce înseamnă căderea nu se întorc.Mulţi după ce o păţesc se schimbă.Egoismul şi trufia vieţii sunt pricinile primejdiei şi a pierzaniei.
Fiului risipitor i se dă un vitel, inel, incaltăminte, etc. deci mai multe daruri decât celuilalt= firii căzute i se acorda mai multe circumstanţe atenuante la judecată; pentru cel nedrept judecata este mai ingăduitoare ca să nu-l piardă de tot (“de te vei uita la făradelegi, Doamne, cine va putea suferi?”)
Fiului ascultator i se dă mai putin din aceste daruri, pentru că el este deja stăpân peste toate ale părintelui său= desvărsirii umane i se dă puterea asupra materialitătii eshatologice (Trupul inviat al lui Hristos, emblema a umanitătii indumnezeite, nu mai este cenzurat de determinaţiile acestei lumi). E cazul cerului nou si pămantului nou care nu-si găsesc relevanta in paleta necesitatilor omului indumnezeit, pentru că acesta nu mai este circumscris necesitatilor, Hristos ii suplineste orice necesitate.
Parabola Fiului Risipitor= Expansiunea greşită a libertatii umane.Libertatea aceasta păcătoasă poate fi convertită într-o libertate sfântă,nu a depărtării ci a apropierii de Dumnezeu.Nu a risipirii ci a revenirii.Necazurile înmoaie inima pentru a întipări cuvântul lui Dumnezeu.În inima sa găseşte amintirea tatălui şi conştiinţa îi spue că tatăl este neschimbat,Părinte milostiv.Puterea milostivirii lui Dumnezeu este puterea libertăţii iar milostivirea este mai mare decât dreptatea Lui"fiule toate ale mele sunt şi ale tale"...

Read more...

Sfintii Trei Ierarhi



CUVANTUL PREAFERICITULUI DANIEL
http://www.crestinortodox.ro/pf-daniel-audio/a480-predica-la-sfintii-trei-ierarhi-preafericitul-parinte-daniel


Pr Chifan Calistrat - Sfintii Trei Ierarhi
Asculta mai multe audio Diverse

Read more...

Thursday, January 28, 2010

Sfântul Efrem Sirul (306-373)


Patristica (trinitas tv) - Efrem Sirul - 1
Vezi mai multe video din TV




"Fericit lucru este, intr-adevăr, a nu păcătui. Iar dacă oarecari vor păcătui, să nu se deznădăjduiască, ci sa plângă pentru acelea intru care au pacatuit, că prin plâns iarăsi să dobândească fericire. Deci bun lucru este totdeauna a ne ruga, şi a nu ingreuia si a nu ne slăbanogi, dupa cum zice Domnul. Si iarasi spune apostolul: "Neincetat rugati-va", adică noaptea si ziua, si in tot ceasul. Si nu numai când intri in biserică, iar cealaltă vreme să fii fără de grijă. Ci ori de lucrezi, ori de dormi, ori de călătoresti, ori de mănanci, ori de bei, ori de stai, să nu iti curmi rugaciunea ta. Că nu stii cand va veni cel care va cere sufletul tău de la tine. Să nu astepti duminica sau vreun praznic, sau deosebiri de loc; ci precuma zis proorocul David: "In tot locul stăpânirii Lui". Deci ori in biserică de esti, ori in casa ta, ori in tarina, ori de pasti oi, ori zidiri de faci, ori la ospete te afli, de rugăciune sa nu te departezi. Si cand poti, pleacă-ti si genunchii, iar când nu poti, roaga-te cu mintea. Si seara si dimineaţa şi la amiază-zi. Daca rugăciunea te va povătui inaintea lucrului, si sculându-te din pat, miscările tale cele dintai prin rugăciune se vor face, atunci păcatul nu află intrare asupra sufletului tau.
Rugaciunea este păzitoare intregii intelepciuni, pedepsirea maniei, prigonia ingâmfarii, curătire a pomenirii de rău, surparea invidiei, indreptarea păgânătătii. Rugaciunea este virtutea trupurilor, ocârmuirea casei, buna aşezare a cetătii, tăria imparătiei, biruinta războiului, intemeire a păcii. Rugaciunea este pecete a fecioriei, credinta a nuntii, arma călătorilor, apărătoare celor ce dorm, indrazneală a celor ce priveghează, a lucrătorilor de pămant buna aducere de roade, mântuire călatorilor pe mare. Rugăciunea este a celor ce judeca ajutatoare, a celor legati slăbire, inima buna celor scârbiti, celor ce se bucura dulceată, mângaiere celor ce plâng, a naşterilor praznic, cununa a celor căsatoriti, a celor ce mor îngropare. Rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu ingerii; a bunătătilor sporire, abatere de la răutati; a păcatelor indreptare. Rugaciunea lui Iona i-a facut din chit casă, iar pe Iezechia din porţile mortii la viată l-a intors. Iar tinerilor din Vavilon în duh de rouă văpaia a întors. Prin rugăciune Ilie a legat cerul să nu plouă trei ani şi şase luni.
Vedeti fratilor cât poate rugaciunea? Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea intru toată viaţa oamenilor. De aceasta nici o dată să nu vă despărtiţi, de aceasta nici o dată sa nu va depărtati; ci precum a zis Domnul nostru, să ne rugam ca nu deşartă să ni se facă osteneala noastră. "Când stati de va rugati, iertati orice aveţi asupra cuiva, ca si Tatăl vostru cel Ceresc să vă lase greşelile voastre".
Vedeti, iubitilor, ca in zadar ne ostenim rugându-ne, dacă avem ură asupra cuiva. Si iarasi zice Domnul: " Dacă iti vei aduce darul tău la altar, şi acolo iţi vei aduce aminte că are cineva ceva asupra ta, lasă-ti darul tău inaintea altarului, si du-te mai intâi de te impacă cu fratele tău, apoi venind, adu-ţi darul tău". Deci dar, arătat este, ca dacă aceasta întâi nu o vei face, toate câte aduci sunt neprimite. Iar dacă vei implini porunca Stăpanului, atunci cu indrăzneală roagă-te Domnului zicand: " Lasă-mi mie, Stăpâne, datoriile mele, precum şi eu am lăsat fratelui meu, porunca ta plinind-o. Eu neputincios fiind, am lăsat. Că iti va răspunde Iubitorul de oameni : " Dacă ai lăsat iţi las şi Eu. Dacă ai iertat iţi iert si Eu ale tale. Ca stăpânire am sa iert pe pămant păcatele." Lăsati şi se va lăsa si vouă. Vedeţi iubirea de oameni a lui Dumnezeu ne asemănată?
Vedeti bunătatea lui Dumnezeu nemăsurată? Aţi auzit, în scurt mântuirea sufletelor voastre..." (Sf.Efrem Sirul-Despre Rugăciune).

Read more...

Saturday, January 23, 2010

Vameşul şi fariseul



Şi astăzi ne-am suit la templu Domnului, aşa cum de atâtea ori o facem.Ne-am "suit" pentru că suntem oameni de atitudine,avem ce spune chiar dacă mai potrivită ne-ar fi tăcerea, întru "mai îndreptat s-a întors acasă"(Lc.18,14).Unii s-au şi obişnuit a merge fără a se gândi la câtă roadă revărsă Duhul Domnului peste rugăciunea împlinită.O rugăciune cu mândrie sau, o rugăciune făcută cu smerenie.
Azi, când atât de greu ne rezervăm timp pentru rugă a mai adăuga mândrie, e ca la un târg de vechituri cu bune şi rele, împlinit dar mai puţin plăcut lui Dumnezeu.O,Doamne de atâtea lucruri nu mai avem nevoie şi totuşi să uităm în faţa Ta,în Casa Ta, cine suntem ?...Duhul fariseismului, înaintea laudei Lui Dumnezeu ? "Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş"(Lc.18,11).Câtă reconfortare, apare atunci când ne comparăm cu alţii.Ne cuprinde autosuficienţa care nu găseşte altceva de făcut decât lauda de sine şi judecarea alţora. O judecată părtaşă cu întocmai starea sufletului care a pierdut contactul cu realitatea.Eu fac,eu pot,eu ştiu, n-am nevoie de nimeni,de nimic.Şi Dumnezeu zice, atunci, Eu nu mai încap în voi.Dacă tu eşti plin de tine însuţi ,Eu nu mai am loc căci eşti gol de Mine...
Fariseismul, se întemeiază pe virtuţi închipuite şi de aceea îi este foarte greu omului să-l scuture.Fariseul are reclamă demagogică iar în biserică este mândru pentru lumea de acolo.Stăpânit de faima popularităţii nu-i este lui de rugăciune ci simulează şi dispreţuieşte.Mândrie, înseamnă a uzurpa tronul lui Dumnezeu aşa cum a făcut Lucifer. Atâţea fii ai Bisericii ce au primit Sfintele Taine, simulează o viaţă creştină ( 20-30% merg la biserică cu regularitate)iar când e vorba să apere Biserica, se dau neutri,nepăsători,agnostici ori se leapădă.Viaţa ca teatru ar mai putea spune câte ceva... Dar oare nu judec pe cei mai buni ca mine ?
Când omul se mândreşte îi trebuie multe cuvinte să spună ce şi cum, pe când,celui ce se smereşte îi sunt suficiente cuvintele "Dumnezeule milostiv fii mie, păcătosului!". Nu uită că cerul este tronul dreptăţii iar a ridica ochii spre cer asemenea vameşului, ar vedea braţul lui Dumnezeu, care pedepseşte.Spre a scăpa de acesta el se bate în piept,se pedepseşte singur . A-şi bate pieptul a deschis mintea şi inima să vorbească cele de cuviinţă iar nouă a face deosebirea rugăciunii celei smerite, faţă de cea făcută cu gura farisismului. Vameşul nu găseşte nimic bun ca să se sprijine pe el însuşi şi atunci singura scăpare a lui este milostivirea lui Dumnezeu.El nu-şi prezintă lista păcatelor ci se roagă pentru schimbarea stării,a vieţii lui.Vrea umplerea cea din iertare.Plin de harul iertării are tot ce-i trebuie.Are starea normală ,are rugăciunea pocăinţei prin care se îndreptăţeşte.
"Dacă noi ne aducem aminte de păcatele noastre,Dumnezeu le va uita "(Sf.Ioan Gură de Aur).

Read more...

Sunday, January 17, 2010

Strigătul lui Zaheu -nevoia, de a ne schimba viaţa ?


În duminica a XXXII-a după Rusalii, ascultăm Evanghleia cu Zaheu care se citeşte de fiecare dată la oficierea Tainei Sf.Maslu şi a fiecărei sfinţiri de casă.Deşi o ştim pe de rost întrebarea de esenţă rămâne : vrem să-l vedem pe Zaheu aşa cum L-a văzut Mântuitorul sau îl preferăm pe Zaheu după "asemănarea" noastră ? Ne punem întrebări tocmai pentru că Evanghelia îndeamnă la schimbarea vieţii.Zaheu vameşul,lacomul vieţii zilnice, trăia fericit în ochii tuturor dar simţea că îl omoară ceva.De aceea pleacă de acasă, din locul unde nu mai putea cu sinele şi merge să vadă,să caute, pe Cel despre care vorbea lumea, ce deschisese ochii orbului în oraşul său.Aici se reîntâlneşte cu obstacolele vieţii sale : statura şi mulţimea dar şi dorinţa de a nu risipi ocazia vieţii. De această dată o dorinţă sfântă, fiindcă omul are multe dorinţe însă Mântuitorul îl strigă întodeauna pe cel care Îl caută. Vede ca Dumnezeu în inima lui căutarea duhovnicească,rana ascunsă a sufletului,rana păcatului,această căutare de a schimba viaţa.Iar pentru că Zaheu a făcut un pas şi s-a urcat în copac,Hristos face zece spre el fiindcă El vine să recupereze nu să judece,vine nu numai pentru Zaheu ci pentru toată casa lui.Vine în minte,în inimă,în suflet.Intră în casa traiului bun, revarsă lacrimi de pocăinţă,şi promisiunea îndreptării, a schimbării vieţii.Casa omului păcătos se îmbogăţesşte de atotştiinţa şi mila dumnezeiască.Acolo unde putea să fie focul mâniei iată se revarsă conlucrarea cu harul şi are loc minunea.Lângă Hristos, Zaheu înţelege toată ticăloşia vieţii sale de până atunci şi o nouă lume vede,una luminată în care este "fiul lui Avraam" (Luca 19, 19)şi datorită schimbării vieţii casa toată este mântuită. Mântuitorul arată pentru prima dată un bogat care se mântuieşte.A fi în situaţia lui Zaheu e a trăi fericitul ceas al convertirii şi mai ales pentru noi este a face pasul urcuşului celui duhovnicesc.
Putem să ne urcăm în pomul rugăciunii care ne ridică la Dumnezeu,în pomul pocăinţei,care ne aduce iertarea,în cel al milosteniei, a făptuirii de bine ? Dacă ai ajuns frate până aici,de aici Te strigă, Hristos :"Zahee,grăbeşte...!"

Read more...

Thursday, January 14, 2010

160 de ani de la naşterea poetului M.Eminescu



Bunul Dumnezeu a dat şi va dărui neamului românesc "geniul" pe care-l preţuim dacă nu-l uităm fiindcă "întregul geniu este cucerirea haosului şi a misterului"(Otto Weininger).
Recitind si recitându-l pe "poetul nepereche"învingem timpul,trecem asemeni poetului nemărginirea...http://estcomp.ro/eminescu/romcntrl.html

MIHAI EMINESCU - GLOSSA
Asculta mai multe audio Diverse

Read more...

Wednesday, January 6, 2010

Botezul Domnului 2010


Pr Calistrat Chifan - Botezul Domnului_2001
Asculta mai multe audio Diverse




Read more...

Sunday, January 3, 2010

Folosul "Aghiazmei mari"




- Folosul Aghiasmei Mari
Asculta mai multe audio Blog

Read more...

Friday, January 1, 2010

Semnificatia vizitei pastorale a preotului din ajunul Botezului Domnului


În Ajunul Botezului Domnului, există obiceiul ca preotul să meargă în parohie, la enoriaşi acasă pentru a sfinţi casele stropindu-le cu aghizmă mare din anul trecut sau ziua Ajunului Bobotezei. După Tradiţie începutul Noului An, trebuie să se arate sub semnul primenirii şi al acestei binecuvântării.Prin aceasta se face o înnoire a sfinţeniei ce trebuie să pătrundă în casa fiecăruia şi în sufletele credincioşilor fiind o pregustare a sărbătorii Botezului Domnului şi a botezului fiecăruia. Este şi un semn al acceptării prin credintă a iubirii şi ocrotirii Părintelui ceresc in viata noastră.
Folosirea apei nu este întâmplătoare. Apa, ca element fundamental al creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor.
Apa sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Când face sfinţirea apei preotul se roagă pentru ca: "apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, "pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică" şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor"(Molitfelnic).
Prin sfinţirea casei,ne aşezăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. Casa nesfinţită, este ca şi omul nebotezat, sunt vulnerabili lucrării răului, în casa sfinţită sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei însăşi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.
Dar pentru sfinţire trebuie şi o anumită pregătire pentru că nimic nu este întâmplător în viaţă.Uşa casei şi a inimii să fie deschise,lumânare şi candelă aprinsă,busuioc,tămâiere,masă de sărbătoare,dorinţa şi bunăvoinţa sufletului,post în ziua de ajun.
Venirea la ajunuri este şi un prilej ales al preotului în calitate de părinte sufletesc al parohiei în a cunoaşte pe noi veniţi, problemele,greutăţile fiecăruia şi a relaţiona,a comunica cu credincioşii.Nu toţi înţeleg mesajul direct sau indirect ivit cel mai adesea dintr-un monolog sau dialog cu preotul, însă cei care "iau aminte", nu pot să se bucure decât de binecuvântare şi sfinţire.După credinţa voastră va fi vouă...iar pentru a pecetlui spusele, ca o încredinţare, se dă gazdelor Sf.Cruce spre a fi sărutată,deodată cu stropirea capului şi urările de binecuvântarea ale Iordanului .
Noi vrem minuni astăzi dar ce minune mai mare poate fi ca "Aghisma Mare" !

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP