Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, January 30, 2010

Fiul Risipitor


"Fiul risipitor"= tendinta generala rebela a omului, o falsa autonomie,libertate,criză de dragoste faţă de Tatăl.
"Fiul cuminte"= tendinţa umana obedienta unei taxonomii apriorice, dar si posteriorice revelate neconditionat.Criză de dragoste faţă de fratele său,reproş pentru "fiul tatălui".
"Amândoi fiii"=oamenii care ucid dragostea.
“Tata, dă-mi partea mea de avere…”= necesitatea de alteritate si autocratie.Am luat trup şi-l voi cheltui.Am vrere,am dor de ducă...
Acasă = matca originară a omului, dar si destinul său inevitabil de a-si găsi identitatea tot in funcţie de originea sa (nimeni nu s-a ridicat la cer decât Cel ce s-a pogorat din cer).
Exilul Fiului risipitor= Experimentarea fals motivată de libertate.Avem o libertate mântuitoare şi una păcătoasă(uitare şi neascultare).Gândul de trai al libertăţii,e curată filosofie,realitatea,înseamnă schimbarea a priorităţilor.Evanghelia îl numeşte mort,pierdut pe cel departe de casa părintescă,dus în spaţiul absenţei lui Dumnezeu.
"Risipirea averii"...viaţa destrăbălată este şi azi un fenomen.Starea în care păcatul nu mai e socotit păcat.Când păcătuim ieşim din firea noastră morală.Omul în stare de păcat este ca nebunul"Zis-a cel nebun în inima sa..."
Foametea = criza ontologica personala,viaţă de robie,omul în ţara sufletului său.
Păzitul porcilor =păzitor al patimilor şi al păcatelor, degradarea fiinţei, robia persoanei de către tendintele umane inferioare
“dar venindu-si in fire… sculandu-mă ma voi duce la Tatal meu”= regăsirea identitatii in spectrul existential originar.Copiii până nu-şi dau seama ce înseamnă căderea nu se întorc.Mulţi după ce o păţesc se schimbă.Egoismul şi trufia vieţii sunt pricinile primejdiei şi a pierzaniei.
Fiului risipitor i se dă un vitel, inel, incaltăminte, etc. deci mai multe daruri decât celuilalt= firii căzute i se acorda mai multe circumstanţe atenuante la judecată; pentru cel nedrept judecata este mai ingăduitoare ca să nu-l piardă de tot (“de te vei uita la făradelegi, Doamne, cine va putea suferi?”)
Fiului ascultator i se dă mai putin din aceste daruri, pentru că el este deja stăpân peste toate ale părintelui său= desvărsirii umane i se dă puterea asupra materialitătii eshatologice (Trupul inviat al lui Hristos, emblema a umanitătii indumnezeite, nu mai este cenzurat de determinaţiile acestei lumi). E cazul cerului nou si pămantului nou care nu-si găsesc relevanta in paleta necesitatilor omului indumnezeit, pentru că acesta nu mai este circumscris necesitatilor, Hristos ii suplineste orice necesitate.
Parabola Fiului Risipitor= Expansiunea greşită a libertatii umane.Libertatea aceasta păcătoasă poate fi convertită într-o libertate sfântă,nu a depărtării ci a apropierii de Dumnezeu.Nu a risipirii ci a revenirii.Necazurile înmoaie inima pentru a întipări cuvântul lui Dumnezeu.În inima sa găseşte amintirea tatălui şi conştiinţa îi spue că tatăl este neschimbat,Părinte milostiv.Puterea milostivirii lui Dumnezeu este puterea libertăţii iar milostivirea este mai mare decât dreptatea Lui"fiule toate ale mele sunt şi ale tale"...

0 comments:

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP