Kostas. Powered by Blogger.

Wednesday, April 21, 2010

Cardinalul Tomáš Špidlík a trecut la Domnul

Vineri, 15 aprilie 2010, la Roma, la venerabila vârstă de 91 de ani a trecut la cele veşnice cardinalul Tomáš Špidlík, membru al ordinului iezuit (Societatea lui Iisus), unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Catolice, specialist în spiritualitatea creştină orientală,distins profesor la Institutul Pontifical de Studii Orientale din Roma.
Am avut onoarea să-l cunosc datorită Părintelui Ioanichie Bălan încă din anul 1985 şi am păstrat legătura în anii ce au urmat, ultima întâlnire fiind în anul 2003,după ce fusese ales cardinal, la Centrului Aletti. Lui îi datorez o bursa la Institutul Pontifical, pe care n-am onorat-o din cauza fostului regim ... n-am primit binecuvântare.

A fost un om cum rar întâlneşti vorbind şi cântând în vreo 15-16 limbi europene, un om în care "viaţa era cu adevărat prima realitate şi prioritate. El spunea întotdeauna: întâi viaţa - viaţa de comuniune, a relaţionării cu persoanele - de unde apoi se înalţă reflecţia".A făcut mai multe vizite în România şi a fost un pelerin al neamurilor.
La Mănăstirea Bistriţa când a venit prima dată,văzând poporul credincios la Sf.Liturghie a fost atât de impresionat încât a spus că "este un bulgăre de aur.Voi nu ştiţi ce aveţi"... Nu pot să uit câtă voioşie avea şi cum în maşină în anul 1987, conducându-l de la o mănăstire la alta mă punea să-i cânt sau, cânta el.
Când l-a întâlnit pe părintele Iustin Pârvu,l-a considerat ca un frate de suferinţă a regimului comunist dar fără resentimente, el suferind din cauza regimul din Cehoslovacia(născut la 17 decembrie 1919 în oraşul Boskovice, în regiunea Moraviei).

Opera lui Tomáš Špidlík cuprinde zeci de cărţi şi studii, cele mai multe despre creştinătatea orientală, fiind foarte apreciat.Din câte îmi spunea un ucenic de al său a fost ales cardinal pentru opera sa scrisă peste 150 de cărţi.„Unul dintre meritele cele mai mari ale cardinalului Tomáš Špidlík a fost convingerea sa de nestrămutat că, este posibil, ca după atâtea secole de despărţire, creştinătatea orientală şi cea apuseană să se regăsească pe acelaşi tărâm al credinţei. Motto-ul muncii sale a fost cuvântul , ceea ce înseamnă că acel loc, în inimă, este locul central unde oamenii se pot întâlni cu adevarat unii cu alţii şi de asemenea cu Dumnezeu. De asemenea, inima poate fi acel loc unde creşinătatea din Răsărit şi cea din Apus se pot întâlni.
”Cardinalul Tomáš Špidlík a primit, în luna mai 1997, în cadrul unei ceremonii solemne, titlul de doctor honoris causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, la recomandarea conducerii Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Una dintre lucrările sale traduse în limba română este Spiritualitatea Răsăritului Creştin.
Pr. iezuit Marko Ivan Rupnik, directorul Centrului Aletti remarca că "de tânăr a urmat o anumită intuiţie, şi anume că iubirea împlinită este frumuseţe şi ceea ce nu se exprimă prin frumuseţe nu poate aduce mântuire, bine şi progres umanităţii, pentru că înseamnă că în interiorul său conţine altceva şi nu frumuseţe. În acest sens şi modul său de a observa continuu lumea şi istoria, de a comenta istoria, îmi pare ca o intuiţie plină de o formidabilă înţelepciune a propriului discernământ asupra principiului frumuseţii. Realitatea care nu se prezenta ca iubire realizată, nu era convingătoare pentru pr. Spidlik"...momentul deschiderii unui dialog teologic spiritual profund şi în cursul acestui dialog, de multe ori, încerca să dea o interpretare spirituală a ceea ce se întâmpla. Aceasta avea loc şi dimineaţa, la micul dejun. În comunitatea noastră am glumit întotdeauna legat de faptul că erau două partide: al celor care preferau mierea şi al celor cărora le plăcea gemul. Şi el, în timp ce mânca gem, spunea întotdeauna: 'Am auzit următoarea ştire... Oare ce vrea Dumnezeu să ne comunice?' Şi aşa, în fiecare dimineaţă, ni se dezvăluia semnificaţia asupra a ceea ce se petrecea în Biserică şi în lume".

Printre ultimele cuvinte rostite de regretatul cardinal Spidlik au fost acestea: “Toată viaţa am căutat faţa lui Iisus şi acum sunt fericit şi senin pentru că merg s-o văd”...

Read more...

Tuesday, April 20, 2010

I.P.S.Mitropolit Teofan la Săvineşti



După terminarea Conferinţei preoţilor din protopopiatul Roznov spre seară la ora 18,30 împreună cu credincioşii parohiei ne-am bucurat ca la Înviere, de prima vizită a Ierarhului nostru cu prilejul aducerii Sfântului Antimis bisericii noastre.

Read more...

Monday, April 19, 2010

"Preotul şi enoriaşii apărători ai dreptei credinţe"


Acesta a fost titlul conferinţei ce a avut loc la Protopopiatul Roznov între orele 10,30-14, după care s-a sfinţit Centrului Social de Urgenţă al Protopopiatului.
Titlul conferinţei a fost tratat în legătură cu Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti.
În vremuri de criză ,de globalizare,mondializare,secularism,de integrare în C.E.,această temă relevă prin ce asigurăm viitorul sufletului românesc şi adevărata trezire la "dreapta credinţă"=Ortodoxie.

Read more...

Wednesday, April 14, 2010

MI-E DOR DE CER


Astăzi am primit de la Părintele Petru Bălan( nepotul) , cartea "MI-E DOR DE CER"-Viaţa Părintelui Ioanichie Bălan, ediţie îngrijită de Arhim.Petru Bălan şi tipărită cu binecuvântarea Inalt Presfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010.
Trebuie să vă mărturisesc că mi-a făcut o mare bucurie întrucât cu un an în urmă îi încredinţam Părintelui Petru, câteva din însemnările ce se găsesc în carte şi care deşi mi le dăduse Părintele Ioanichie Bălan spre folos sufletesc, pe vremea când eram la M-rea Bistrita,am considerat că e mai bine a se întoarce acolo unde au fost scrise, la casa Părintelui.
Si aşa şi este,fiindcă după cum mărturiseşte autorul "această biografie îşi propune să prezinte partea necunoscută a Părintelui,felul în care s-a format pentru a deveni unul din marii duhovnici ai sfârşitului de secol xx"...
Cei care l-au cunoscut pe Părintele Ioanichie ştiu că a vorbi despre el nu este aşa de uşor.Vă recomand spre edificare şi cartea "Părintele Ioanichie-Cuviosul cronicar al sfinţilor-in memoriam,2008,Edit.M-rea Sihăstria.
Cartea prezentă, cuprinde viaţa, mărturii dar şi cuvinte de folos ale Părintelui. Am ales doar câteva cuvinte până ajungeţi a v-o procura.

"Zi măcar de 10 ori, "Doamne Iisuse Hristoase" şi ţi se sfinţeşte gura".
"Dacă ai învăţat să te rogi ştii toată teologia"(pg.520).


"De aceea nu merge bine lumea aceasta pentru noi vrem să facem o altă lege,nu legea Evangheliei"(p.523).


"Ferească Dumnezeu să ne ajungă blestemul pomului celui fără de roade.Să trăim o viaţă întreagă fără roade,apoi hai că în sfârşit s-a nimerit să nasc un copil şi cam cu atât să merg.Nu te poti mântui aşa"(p.524).


"Când vrei să ştii care este soarta unui neam,a unei ţări te duci să vezi câţi sunt la biserică Duminica,dacă sunt cârciumi deschise prin sate,câţi sunt acolo şi câţi sunt la biserică.Te duci şi vezi pe la spitale, pe la puşcării,câţi sunt acolo ,mulţi,puţini,tineri,bătrâni.Şi îţi dai seama ce vrednicie sau nevrednicie are ţara aceea"(p.542).


"Unde sunt de toate, lipseşte totul "(p.551).

Read more...

Tuesday, April 13, 2010

Lansare de carte



Astăzi la ora17,a avut loc la Biblioteca judeţeană G.T.Kirileanu-Piatra Neamţ,lansarea cărţii "Profeţie mincinoasă", a Părintelui prof.Ioan Gherasim.
Cartea, propune o inedită retrăire a anului 2008, având ca pretext, în preajma bilanţului celor douăzeci de ani de la dramaticul decembrie 1989, "celebra profeţie" a lui Silviu Brucan.
Volumul-jurnal a reuşit pe de o parte să reflecte situaţia din România din punct de vedere social, economic şi religios, iar pe de altă parte, să descopere reacţia scriitorului în faţa diferitelor evenimente ale vieţii contemporane.
Pentru că lumea citeşte din ce în ce mai puţin autorul,"strigă
acestei lumi buimace"... să vină la "Lumina care luminează tuturor.Dar cum se vede, lumea stă cu spatele spre Ea".

Cred că şi din această cauză Părintele,ca de alfel toţi slujitorii, ce n-au linişte sufletească în nopţile vieţii,rugându-se şi cercetându-se, a ajuns uneori la insomnii...cuprizând într-un an cât în douăzeci, argumente care să trezească românimea, aşa cum îi cerea profesorul şi duhovnicul său(pg.335).

Găsim, deopotrivă îndemnuri,meditaţii şi eseuri puse şi adunate,cu toată simţirea şi trăirea duhovnicească a unui preot,cu preocupări alese.
Argumentul "Profeţiei mincinoase", îl descoperiţi repede dând click pentru mărirea foto-coperta

Read more...

Monday, April 12, 2010

"Mergi duminica la biserica?"

- Părinte Teofil, sunteti unul dintre cei mai cautati si iubiti duhovnici. Ati tinut zeci de conferinte in toata tara. Simtiti mai bine ca orisicine pulsul credintei acestui popor. Care credeti ca este cel mai mare pacat al lumii romanesti astazi?

- Pacatul necredintei. Oamenii nu tin seama de Dumnezeu, adica nu sunt convertiti. Aceasta este concluzia la care am ajuns dupa 25 de ani de cand sunt in slujba de duhovnic. Cei mai multi nu stiu de Dumnezeu, il neglijeaza, fara sa aiba constiinta faptelor lor. Sunt oameni care sustin ca au credinta in Dumnezeu, dar nu stiu sa-ti spuna ce fac pentru credinta lor.

Majoritatea pretind ca se silesc sa fie oameni de treaba. Exista insa si persoane care nu cred in Dumnezeu si sunt oameni de treaba, si exista si persoane care zic ca au credinta in Dumnezeu, dar nu-s oameni de treaba. Cei care nu merg la biserica nu se pot numara la credinciosi, chiar daca spun ca au credinta in Dumnezeu. Una din intrebarile esentiale pe care le pun celor care vin sa se spovedeasca la mine este aceasta: "Mergi duminica la biserica?".
Daca nu merge la biserica, ii spun clar: la pagani te numar, la necredinciosi. Unora li se pare ciudat ca le spun asta lor, care vin sa se marturiseasca la mine, deci manifesta credinta. Dar am dreptate. Pentru ca acela care nu merge la biserica nu se poate bucura de partasia cu Dumnezeu si de toate tainele, de binecuvantarile care se dau in biserica, de cuvantul lui Dumnezeu care este rostit solemn acolo, de comuniunea cu ceilalti credinciosi... Sunt atatea lucruri pe care nu le poti avea decat in biserica. Cel care nu merge la biserica nu are credinta, sau nu are atata credinta cat sa-l duca la biserica. Cred ca pacatul cel mai mare, de care lumea nu e constienta, este necredinta. De altfel, in Filocalie, la Sfantul Antonie cel Mare, e scris ca cea mai grea boala sufleteasca si cel mai mare pacat este necredinta si, implicit, necunoasterea lui Dumnezeu.
sursa :http://www.formula-as.ro/2009/858/spiritualitate-39/parintele-teofil-paraian-10831

Read more...

Saturday, April 10, 2010

Duminica, dojenirii credinţei noastre

Cu opt zile în urmă noi am primit vestea Învierii Domnului, în cuvintele "Hristos a înviat", asemeni ucenicilor,cu bucurie,hotărâţi ,sinceri de credinţa în Înviere,luând lumină în suflet,în viaţa şi în casele noastre.Dar cu toate acestea trecând zilele de prăznuire,oamenii se întorc la ale lor, cu învierea personală.
Unii n-au ieşit încă din moarte, alţii nu au primit darurile Învierii, asemenea lui Toma, nefiind prezenţi la venirea Domnului când le spune cuvintele, "Pace vouă !"..."Luaţi Duh Sfânt...".
Ca ucenicii să poată înţelege, actul de iubire cuprins în adevărul Învierii,aveau trebuinţă de putere dumnezeiască care să le amplifice capacitatea facultăţilor sufleteşti,aveau nevoie de harurile speciale ale Sfântului Duh şi mai ales acela, al iertării păcatelor.
Lipsit de darul înţelepciunii,al înţelegerii,evlaviei,fricii de Dumnezeu,Toma ne pare arogant şi ispiteşte pe Dumnezeu ,"dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede"(In.20,25).
Toma, consideră că pentru a crede este nevoie de probe clare,temeinice,palpabile.Acţionează, asemenea unui procuror care mai întâi cercetează şi apoi acuză.El aminteşte proba cea mare,suferinţa Domnului în Mânile şi Coasta Lui-semnele păcatelor omenirii, drept pentru care şi primeşte dojana, "nu fi necredincios ci credincios"(In.20,27).
Cuvintele Domnului au căzut pe inima şi pe conştiinţa lui Toma, asemeni jăratecului aprins. Îndoiala este jumătatea drumului între necredinţă şi credinţă. Însă această logică de căuta dovezi la Domnul,vedem că este numită, necredinţă.

Vederea Lui Iisus devine mărturie,strigăt în ceea ce a văzut cu ochii trupeşti:"Domnul meu şi Dumnezeul meu"!...dar şi vedere duhovnicească, vedere a credinţei, care este mai mult decât au văzut ceilalţi Apostoli, este fericire a credinţei "Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut "! (In.20,29).
Prin Toma,Domnul nostru Iisus Hristos reconstruieşte pentru noi toţi credinţa în Înviere şi inaugurează ritmul săptămânal al "celei de a opta zi",duminica, când ucenicii se adună pentru Venirea Domnului.Hristos este prezent în Sfintele Taine, în Sfanta Liturghie primim Sfantul lui trup, dar in chip nevăzut.
El e prezent in mod real, dar nu-L vedem. Il sesizăm cu sensibilitatea spirituala a credintei, dar nu cu simturile trupului. Ne impartăsim de trupul Lui inviat. De aceea nu-L vedem, cum nu-L vedeau permanent nici ucenicii. Dar in faptul ca ni se da spre impartasire avem dovada invierii Lui. Nevazutul nu este lipsa vazutului in El, ci coplesirea vazutului de lumina ce se naste din strabaterea trupului de spiritualitatea bunatatii, fiind un fenomen de mare si neinteleasa taina.

Această duminică trebuie să înlăture orice îndoială, orice ezitare a lumii în credinţă.Nu putem compara pe Apostolul Toma, cu scepticii zilelor noastre.
El are o săptămână de izolare,îndoială, pe când viaţa multora rămâne întreagă sceptică... ca să nu zicem, că atunci când avem nevoie de argumentul simţurilor, suntem orbi.
În credinţă regula numărul unu, este şi a fi cu toţii,în unitate sfântă,precum Domnul s-a rugat. Încăpăţânarea,nătângia,împietrirea inimii este tăgăduire şi judecata a tainelor dumnezeieşti .
Apostolii si martirii au trait in societati mult mai duşmănoase crestinismului decat cea de astăzi; au fost persecutati, inchisi, schingiuiti si chiar ucisi; si totusi sufletul lor a ramas alături de Hristos; si noi putem face aceasta astăzi.

Lumea vrea minuni,vrea semne,alergă după vorbe.Dar noi, cei din Duminica Tomii să stim ca Minunea e zilnic cu noi, la măsura indoielilor si deschiderilor noastre”.

Read more...

Thursday, April 8, 2010

Izvorul Tămaduirii-hramul Manastirii Bistrita




Deşi am călătorit mult, astăzi, nu se putea să nu mă opresc la slujba de Priveghere a hramului ctitoriei, domnitorului Alexandru cel Bun,de care mă leagă ani ai uceniciei mele.
Există multe locuri ale sfinţeniei, care ne sunt izvoare de viată în credinţă.Unul dintr-acestea rămâne pe veci, pentru neamul nostru,Mănăstirea Bistriţa-Neamţ.

Mulţi vin la Icoana Sfintei Ana, ca la Izvorul Tămăduirii, iar când este hramul venim la Maica Domnului "ca la izvorul cel binecuvântat care picură în sufletele noastre",puterea Invierii.


Acest Izvor se arată pentru cei care-L iubesc pe Domnul, deoarece credinţa în Hristos, este izvor de vindecare şi ne pune în legătură cu Izvorul Vieţii.
Toate vindecările noastre se fac cu putere din Trupul lui Hristos, "Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este"(Ef.5,23).

Astăzi, Maica Domnului mijloceşte vindecarea nostră cu iubire de mamă.A săvârşit atâtea minuni pentru încredinţarea noastră încât parcă ne cheamă la o săptămâna,în sătămâna luminată, după Vinerea Patimilor, să înţelegem că prin Cruce ne vine Invierea.

Oare mai avem noi boli astăzi, pentru a merge la Izvorul tămăduirii noastre sufleteşti şi trupesti ?
Trăim bucuria acestei sărbători pe măsura dorinţei de a ne curăţa, a ne spăla la sufletul şi inima de patimi.Indirect o asemenea zi, cheamă sufletul la măsura prevenţiei bolilor şi să nu ne pierdem speranţa,fiindcă Hristos ne-a încredinţat prin Sf.Ioan pe toţi, Maicii Domnului(In.6,27).
La Sfânta Liturghie va fi prezent P.S.Ioachim Băcăoanul dimpreună cu soborul părinţilor slujitori.

Read more...

Monday, April 5, 2010

Invierea Domnului

Read more...

Saturday, April 3, 2010

HRISTOS A ÎNVIAT ! Împreună, să înviem şi noi !

Cu multă bucurie îmi îndrept gândurile şi către dragii mei cititori , " călătărilor neastâmpăraţi ai internauticii" şi mulţumesc Bunului Dumnezeu de credinţa şi lumina din sufletele tuturor, dăruite prin Înviere.
HRISTOS A INVIAT ! Să ne bucurăm, să mulţumim, să ne rugăm şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm. Să zicem “fraţilor” şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere. Cer iertare tuturor celor ce le-am greşit cu ceva, vreodată şi iert, la rându-mi, pe cei ce mi-au greşit ! Fiţi sărbătoarea noastră , răspândind Lumină...

Read more...

Vinerea Mare



...Dintre toate suferinţele Domnului nostru Iisus Hristos, cred că cea mai grozavă a fost aceea, că a văzut ca Dumnezeu mai dinainte, marea omenirii ce moare în păcatele sale, fără căinţă.
Nu greutatea crucii,cununa de spini,bătăile,piroanele,scuipările voastre ci necredinţa,indiferentismul şi păcatele voastre ...
Prezenţa Maicii Domnului la pătimirea Domnului este o altă Cruce a acestei zile pentru că tine sabia în inimă...ea priveşte ca şi cum ea ar fi răstignită.
Suferinţa de mamă şi de fiu cine o poate spune ? (Azi a venit o mamă pentru fiul ei să povestească că i-a făcut viaţa o vinere mare pe nedrept...).
Oameni buni pare a spune Domnul azi,păstraţi-vă mila pentru rudele voastre nu vă întristaţi căci pentru Mine se întunecă soarele ,se clatină pământul,învie dreptii.
A înţelege Patima Domnului, este a ni se arăta Învierea Domnului !

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP