Kostas. Powered by Blogger.

Sunday, May 9, 2010

Vindecarea orbului din naştere

Acestă minune s-a făcut ca să înţelegem că toţi suntem subiecţii ei.
Veţi vedea adevărul.În ultima duminică, înaintea Înălţării Domnului e ca şi cum am fi întrebaţi:credeţi în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ? Nu credeţi, sunteţi orbi ! În lume soarta unui orb este cea mai grea fiindcă după unii pierderea simţului vederii te face să pierzi peste 82% din informaţiile vieţii .
Evanghelia(Ioan IX) ne arată lucrarea harului mîntuitor care face din orb un mărturisitor şi un misionar dar şi cât de mare este orbirea necredinţei fariseilor.Primul gând după citirea Evangheliei este a ne îndreptăţi a-l vedea(sinonimele) pe Domnul plini de curaj,a vedea iubirea Sa în vieţile noastre.Vindecarea orbului din naştere ne relevează efortul lui Iisus de a pătrunde în noi cu lumina sa: “Cât timp sunt în lume, sunt lumina lumii”. Se arată ca atare: stăpân peste legile naturii, deschide ochii la ceea ce noi închidem ochii, cu tină; stăpân al sâmbetei,timite la Siloam; nu se dă în lături de a-şi manifesta iubirea atotputernică făcând bine în orice timp; stăpân al cuvântului, este recunoscut ca profet, stăpân al sfinţeniei desăvârşite: împlinind voinţa divină în toate, se face ascultat de Dumnezeu.El a venit ca să lumineze cu lumina Lui ochii inimii. El este “Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1,9). Cel care crede că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, are lumină pentru viaţă.
- În ce situaţii din viaţa mea experimentez că sunt orb? Care sunt orbirile mele spirituale?
- Ce “ar trebui să văd” şi de fapt “nu văd”?
- Ce lucruri îmi arată Dumnezeu şi fraţii ca “evidente” şi cu toate acestea, cu greu le văd?
- Caut ajutoare în mijlocul “orbirilor” mele? De la cine cer ajutor?
- Întâlnesc în Domnul pe unicul care mă poate elibera de orbirile mele?Oare nu suntem total orbi în privinţa anumitor aspecte ale vieţii? Ce recunoaştem noi din realitate? Sau altfel spus: Cum ne percepem noi pe noi înşine, pe ceilalţi, lumea în care trăim? Există oare aspecte ale vieţii care scapă puterii noastre de înţelegere şi de percepere? Lumea noastră e plină de întrebări mai ales în faţa evidenţei.Cine este cel ce te-a vindecat ? Grea boală orbirea sufletească iar greul stă acolo de unde ne vin "luminiţele lumii" şi nu "Lumina lumii".
A-L cunoaşte pe Iisus în chip adevărat, este calea care ne conduce cu siguranţă la vindecarea întregului nostru “întuneric”, ajutându-ne să devenim oameni autentici, care îşi acceptă – pentru a le încredinţa Domnului spre vindecare – chiar laturile obscure ale caracterului. La lumina zorilor păsările de noapte îşi pierd vederea iar cele de zi şi-o recapătă.Noi creştinii nu suntem orbi din naştere, pentru că am primit Lumina odată cu taina Sf. Botez, dar ne-am îndepărtat de ea. Orice răutate, orice păcat, fie el doar cu gândul, ne întunecă vederea acesteia. Cu cât greşim mai mult, cu atât oglinda sufletului devine fumurie şi se opacizează. Nu mai putem vedea şi trăim în întuneric. Iar încet, cu cât înaintăm în timp şi în păcat, începem să uităm şi parcă nici nu mai ştim cum era lumina, sau dacă a fost vreodată. Dar dorinţa rămâne ascunsă în noi, pentru că suntem icoane ale Luminii, şi icoana tinde mereu spre prototip, spre modelul perfect după care a fost creat.Are trimitere,în care este ascultare şi spălare la Siloamul plin de lacrimile bucuriei cu întoarcere acasă la părinţi temători care nu aşteaptă minuni.Creştinul se molipseşte de întuneric, de păgânism, atunci când îşi minimalizează păcatele, când le caută scuze, când le trece uşor cu vederea, când, pentru a sta bine cu “cei mari ai lumii”, închide ochii faţă de adevăr şi dreptate… căutând să salveze aparenţele, când trece vama umană – pe la scaunul de spovadă – în mod fraudulos.Aşa că mulţi privesc printre crăpăturile vieţii.Spionează dau sentinţe ,dezbat însă trebuie să avem curajul să-l apărăm pe Iisus în faţa duşmanilor săi.Totuşi puţină lumină ar avea puterea de a schimba totul. Un cuvânt inteligent, o tăcere şi mai inteligentă, un gest discret, un surâs plin de bunătate, o privire senină: şi întunericul este alungat, viaţa dobândeşte claritate, ne simţim puţin mai fericiţi, chiar mai puţin răi. Suntem chemaţi să devenim producători de lumină (“rodul luminii constă în orice bunătate, dreptate şi adevăr”). Este vorba de a transforma tot ceea ce ştim, facem, suntem, în lumină. Nu ştiu dacă bucuria orbului vindecat a fost mai mare decât durerea de a constata că lumea este oarbă, că este siluit să dea mărturie falsă împotriva evidenţei, împotriva bunătăţii, dreptăţii, adevărului şi milostivirii divine! Oamenii văd şi totuşi caută să se convingă că evidenţa îi înşală. Când era orb îl compătimeau ei; acum el vede răutatea din inimile lor şi trebuie să-i compătimească el pe dânşii, să sufere pentru vindecarea lor ca să ajungă la lumina vieţii...
– Tu crezi în Fiul lui Dumnezeu? – Cine este, Doamne, pentru ca să cred în el? – Tu îl vezi: este cel care vorbeşte cu tine. Când cărţile îţi provoacă o evidentă plictiseală,vorbirile prea multe îţi produc un fenomen de saturaţie, te simţi strâmtorat într-o anumită mentalitate, şi cei din clan pretind să-ţi administreze chiar şi respiraţia, este momentul întâlnirii decisive, care te transformă. Când cuvintele obişnuite nu te mai satisfac,mass-media îţi dă un anumit dezgust, când nimeni nu-ţi mai spune nimic, fiindcă toţi sunt "crizaţi"este momentul de a fi atent la acest cuvânt: – Sunt eu cel care îţi vorbesc.Tămăduirea vederii vine din credinţă,ascultare ,rugăciune.
Când îţi lipseşte orice sprijin, acela este momentul de a te aşterne la drum. Când toţi te compătimesc sau te bănuiesc pentru că ai primit în dar vederea, şi vezi ceea ce ei nu reuşesc sau nu vor să vadă, acela este momentul de a sta la distanţă de discursurile inutile, de voturile care se repetă, şi de a fixa ochii “vindecaţi miraculos” spre unica direcţie. Când te recunoşti “orb din naştere”, acela este momentul de a te lăsa găsit de Unul care îţi dăruieşte posibilitatea de a te naşte sau de a veni la lumină.
Când ai impresia că din gura ta au fost luate toate cuvintele, încerci de-a dreptul senzaţia de a nu mai înţelege nimic, şi comentatorii, cu pretenţia de a te îndoctrina, au reuşit să facă astfel încât tu nu mai înţelegi nimic, atunci nu-ţi mai rămâne decât să spui: – Cred, Doamne! Vindecarea, ca pentru cel orb, vine prin intermediul noroiului.Numai că el trebuie spălat,trebuie să îndepărtezi crustele obiceiurilor păcătoase, să te curăţeşti de tot ceea ce alţii ţi-au pus în spinare cu pretenţia de a te modela după chipul şi asemănarea şi felul lor (este un noroi folosit de Domnul care este o creaţie nouă, originală. Dar este şi un alt noroi, abuziv, cu care anumite mâini neîndemânatice şi neavizate te ung până să te facă o marionetă stângace, de nerecunoscut). După această spălare necesară, şi de multe ori sfâşietoare, cel care “se întoarce” văzând, refuză cu hotărâre toate celelalte comprese, şi se sustrage din atenţia medicilor “autorizaţi” care ar vrea să-l vindece de… vindecare!
Dacă ne vom rătăci, să ne folosim de călăuze, preoţii Bisericii care ni i-a dat Dumnezeu, ca să găsim din nou direcţia bună. Sfinţiţii slujitori poartă cu ei lumina care vă va readuce acasă... Nu vă lăsaţi furaţi de lumina palidă de neon a lumii moderne, nici de lămpioanele atrăgătoare ale sectelor şi ale altor credinţe sau idei trecătoare. Nu aceasta este Lumina.
“Ia seama, spune Evanghelia, ca lumina din tine să nu fie întuneric”. (In. 11:35) Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa spune Hristos! NU există alta!


Ascultaţi Cuvintele la această Duminica a Părintelui Teofil Pârăian-orb din naştere în care Dumnezeu a lucrat atât de minunat ...

Asculta mai multe audio Blog

0 comments:

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP