Kostas. Powered by Blogger.

Tuesday, September 14, 2010

Înălţarea Sfintei Cruci


Praznicul de astăzi are în cuprisul său două înţelesuri :
1.Istoric - se amintesc cele trei evnimente istorice:aflarea Sf.Cruci de către Sf.Împărăteasa Elena,apoi înălţarea ei în anul 335, de către patriarhul Macarie în biserica Învierii Domnului-Ierusalim, în văzul tuturor,pomenire de reasezareaa Sf.Cruci în anul 629, după ce a fost recuperată de la persi de către împăratul Heraclie.
2.Duhovnicesc. Ne duce cu gândul la Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel răstignit şi înviat."Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."(I Cor.1,18).
Crucea este semnul iubirii jertfelnice a Mântuitorului, mai tare decât moartea.Ea este armă şi pavăză a creştinilor.Iubirea lui Dumnezeu se arată lucrătoare.Dacă printr-un pom a venit păcatul ,răscumpărarea se face lemnul cel de viaţă purtător.Purtător de iubire jertfelnică de înviere.Crucea străluceşte cu razele Învierii.Si oricine se gândeşte la Înviere ajunge la biruirea păcatului şi a mortii.Puterea aceasta s-a arătat mai întâi în martiri şi în mucenici.Puterea iubirii s-a împărtăşit şi s-a arătat la toţi sfinţii luptători care au biruit păcatul, ca despărţire de Dumnezeeu.
În faţa lui Dumnezeu de pe cruce nu mai poţi rămâne în umbră, ascuns, în obscuritate şi îndoială. Nu există neutralitate.
Începutul unei biserici se face prin asezarea unei Sfinte Cruci.Terminarea turnului tot prin aşezarea unei Sfinte Cruci.Cei care au încercat aceastea, cunosc jertfa,ostenelile,greutătile până la împlinire. Dar după ce s-a sfintit biserica, rămâne întrebarea cea mai mare : Ne mai reprezintă această Sfântă Cruce ? Mai aduce vreo reacţie vieţii noastre ?
Suntem conştienţi că nu ne putem apropia de ea decât îngenunchind, într-un gest care să exprime căinţa pentru păcatele prin care ne-am rupt adesea de Dumnezeu şi de ceilalţi? Ne îndreptăm cu credinţă şi recunoştinţă privirea spre Dumnezeu care vrea să ne mântuiască, de pe cruce?
Sau ne-a furat deja peisajul monden, dominat de alte turnuri, în care sălăşluiesc alţi Dumnezei? Ce este crucea pentru noi? Este cu adevărat instrument de mântuire sau un semn de care ne ruşinăm şi pe care îl înlocuim ori de câte ori avem ocazia?
Trebuie să recunoaştem cel puţin că uneori este un semn al împotrivirii care ne deranjează...
Pe de o parte, crucea ne descoperă starea de păcat a lumii şi responsabilitatea omului pentru organizarea infernală a veacului nostru şi, pe de altă parte, este provocarea lui Dumnezeu contra concepţiei fataliste a răului şi a morţii, căci ea constituie cursa în care Mântuitorul a prins pe stăpânitorul lumii acesteia.
Ea se înalţă până la cer prin braţul vertical şi cuprinde în ea întreaga lume pe care o îmbrăţişează salvator prin braţele orizontale.
Ea închipuie verticalitatea Bisericii, ancorarea ei în piatra unghiulară şi cheia de boltă Hristos şi înălţarea la ceruri, dar şi dimensiunea ei orizontală, socială, pentru toată viaţa pământească a omului.
Şi dacă e să păstrăm un gând ales,l-aş dori pe acesta: nu există nici un alt semn prin care să ne putem mântui. Dumnezeu de pe Cruce, ne învaţă cum trebuie să trăim cu adevărat. El ne dă sensul vieţii, chiar şi atunci când ni se pare că totul e doar cruce, în sens negativ.
El ne spune că, datorită gestului său răscumpărător, prin moarte, viaţa noastră adevărată, în plinătatea ei, de abia începe. Miza e prea mare ca să ne jucăm cu ea, ca să ne permitem să o pierdem: e veşnicia, o veşnicie în care nu puteam însă intra fără cruce.

Read more...

Tuesday, September 7, 2010

"BISERICA-SPATIUL LIBERTĂTII SI AL BUCURIEI TINERILOR"

Aceasta a fost tema Conferinţei semestriale misionar -pastorală, a preotilor din Protopopiatului Roznov,Jud.Neamt,sustinută de Pr.Frasilă,care s-a ţinut după oficierea Sfintei Liturghii în Parohia Podoleni II,fiind prezidată de I.P.Mitropolit Dr.Teofan ,al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
O temă cu mari implicaţii în spaţiul trăirii libertăţii dar şi în cel al bucuriei interioare.Tinerii sunt cei care suferă cel mai mult datorită nepăsării factorilor de educaţie(Familie,Scoală,Biserică) şi a societăţii noastre în plin curs de secularizare şi globalizare.
"Războiul tinerilor", de zi cu zi este uneori inimaginabil de către adulti.Aşa se ajunge de multe ori şi la conflictul între generaţii.Dificultăţile crearii unui spaţiu al libertăţii şi bucuriei sunt destule însă important este a lucra în "via pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu".Tinereţea este vârsta Învierii şi numai dacă gândim pe cine a înviat Domnul nostru Iisus Hristos ...A-i aduce pe tineri în Biserica este a avea viitor,,renaştere,viată de comuniune.
Orice zi este o mica viata - orice desteptare si sculare o mica nastere, orice dimineata o mica tinerete, orice culcare si adormire o mica moarte. (Arthur Schopenhauer).

Read more...

Sunday, September 5, 2010

Duminica a XV a dupa Rusalii-porunca cea mai mare


Prima duminică după inceputul noului an bisericesc, ne învaţă şi ne arată care este cea mai mare poruncă: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta,cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău"(Mt.22,37)... şi care este cea mai bineplăcută poruncă a lui Dumnezeu-iubirea aproapelui, ca pe tine insuţi.
În aceste porunci, este toată esenţa Scripturii ce cuprinde Legea şi Proorocii.Domnul, formulează diferit aceste porunci fiindcă"dragostea este un adânc al iluminarii" – Sfantul Ioan Scararul .
Aiubi cu toată inima, este ati sfinţi inima pentru ca să nu devină pătimaşă.
A iubi cu tot sufletul, e a avea voinţă de fapte reale mântuitoare, căci "Suflet desavârsit e acela a carui putere patimitoare inclina cu totul spre Dumnezeu "..."Pentru aceste cinci pricini se opreste sufletul de la păcate: sau pentru frica oamenilor, sau pentru frica judecătii, sau pentru rasplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau in sfarsit pentru mustrarea constiintei" – Sfantul Maxim Marturisitorul.
A iubi cu tot cugetul - "cel ce are mintea pironita in dragostea de Dumnezeu dispretuieste toate cele vazute si insusi trupul sau, ca pe ceva strain"(Sfantul Maxim Marturisitorul)şi gândurile,cugetele nu pot ajunge necurate, rele, ci sfinţătoare pe deplin.

Desavarsirea iubirii se cuprinde in unirea cu Dumnezeu; sporirea in iubire este impreunata cu o negraita mângaiere, desfatare si luminare duhovniceasca. La inceputul nevointei, insa, ucenicul iubirii trebuie să poarte o lupta crancena cu sine insusi, cu firea sa adanc vatamata: raul care a intrat prin cadere in firea noastra s-a facut pentru ea lege, care lupta si se razvrateste impotriva Legii lui Dumnezeu, impotriva legii sfintei iubiri.
Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu in omul care s-a pregatit prin curatia inimii, a mintii si a trupului pentru primirea acestui dar. Pe masura treptei pregatirii este si treapta darului, pentru ca Dumnezeu este Drept-Judecator si in milostivirea Sa.
Iubirea de Dumnezeu este pe de-a-ntregul duhovniceasca: “ce este nascut din Duh, duh este”(In.3,6).

Iubirea se cultivă prin rugăciune,viată curată şi smerenie.Azi în lume pentru că a slăbit rugăciunnea, a slăbit şi focul iubirii.“Să slujim lui Dumnezeu dupa buna plăcerea Lui, cu evlavie si cu sfială: căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor“. (Evr. 12, 28, 29).
Dumnezeu a iubit mai întâi şi a lăsat omului libertatea de alegere, pentru că numai ceea ce face omul în mod liber capătă valoare morală, este meritoriu sau nemeritoriu în faţa lui Dumnezeu.În înţelepciunea Iubirii Sale nemărginite, Dumnezeu, prin Fiul Său, a aşezat pe pământ Împărăţia milei şi răbdării Sale, rezervându-Şi pentru Ziua Judecăţii exercitarea prerogativei de Judecător preadrept pentru faptul de a fi refuzat să iubească, Iubirea.
Nicolae Cabasilas spune foarte frumos: „Dumnezeu se arată, dezvăluindu-Şi iubirea… Respins, el aşteaptă la uşă… Pentru tot binele pe care ni l-a făcut, El nu ne cere, în schimbul ştergerii datoriei, decît iubirea”.
Sfântul Isaac spune că „păcătoşii din iad nu sunt lipsiţi de dragostea dumnezeiască”, dar aceeaşi iubire “devine suferinţă în cei condamnaţi şi bucurie în cei aleşi”.Să luam aminte!

Read more...

Wednesday, September 1, 2010

1 septembrie-începutul anului bisericesc


Putini credinciosi stiu ca la 1 septembrie, crestinii ortodocsi sarbatoresc inceputul anului bisericesc.Diferenta de trei luni intre inceputul anului bisericesc si anul nou civil are o explicatie simbolica si administrativa.
Semnificatia simbolica, este legată de creatia lumii asa cum e relatată în cartea Facerii şi ţinută în Legea veche iudaică - ziua intai din septembrie era ziua curatirii si poporul postea; din aceasta luna incepeau să se numere anii poruncilor Vechiului Testament.Mai existau si alte motive pentru care evreii serbau in mod deosebit luna septembrie. In aceasta luna, apele potopului au scazut si corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat; Moise a coborat de pe Sinai cu tablele Legii; s-a inceput construirea cortului Domnului.Evreii si astazi incep calendarul cu luna Tisri, adica septembrie.

Dar începutul lui septembrie este şi începutul toamnei simbolizat ca anotimpul socotelilor lumesti si duhovnicesti, pentru a putea pune "un inceput bun" pentru perioada urmatoare.La fiecare inceput de an bisericesc, crestinii ar trebui să-şi facă o recapitulare,un bilant sufletesc.Asa cum acum se strâng roadele pamantului, tot asa acum incepe un nou "ciclu al mântuirii".Timpul a fost creat odată cu lumea ca un interval între darul iubirii lui Dumnezeu şi răspunsul omului la această iubire. Astfel timpul măsoară efortul nostru de creştere în dragostea lui Dumnezeu, întrucât fiinţele create nu pot răspunde darului iubirii lui Dumnezeu decât treptat, în timp.( Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Bucureşti, 2003, p. 190) .
Explicatia administrativa arată ca in Biserica din vechime, dupa incheierea verii avea loc intrunirea sinodului local, in cadrul caruia se facea un bilant si, firesc, se stabileau perspectivele pentru anul urmator.

Tot in aceasta zi, Hristos si-a inceput activitatea publică, prin citirea in sinagoga a profetiei lui Isaia: "Duhul Domnului peste Mine, ca El m-a uns sa le binevestesc saracilor, m-a trimis sa-i vindec pe cei cu inima zdrobita, robilor sa le propovaduiesc dezrobirea si orbilor vederea, pe cei asupriti sa-i eliberez si sa vestesc anul bineprimit al Domnului". Anul liturgic marcheaza etape duhovnicesti ale cresterii noastre in Dumnezeu. Deci scopul lui este formarea noastra, cresterea lui Iisus Hristos in noi.

Anul bisericesc ortodox are un ciclu fix de date care comemoreaza sfintii pomeniti in fiecare zi, incepand de azi pana la sfarsitul lunii august a anului viitor, si un ciclu mobil, concentrat in jurul datei fluctuante a Pastilor.Anul bisericesc nu este identic cu anul liturgic. Acest ultim mobil, care are in centru comemorarea vietii si activitatii mântuitoare a lui Hristos este impartit in: perioada Triodului (calendarul prepascal, care cuprinde 10 saptamani dinaintea Pastilor), perioada Penticostarului (calendarul pascal propriu-zis, care cuprinde 8 saptamani, de la Inviere pana la Pogorarea Sfantului Duh) si perioada Octoihului, din restul anului, care variaza intre 40 si 26 de săptămani, in functie de fluctuatia datei pascale. Toate aceste perioade nu incep si nu se sfarsesc la date calendaristice fixe, ci variaza de la an la an, in functie de ziua Invierii.Prin urmare, in cursul fiecarui an bisericesc, ni se reprezinta si se reinnoieste (comemoreaza) intreaga viata si activitate a Domnului, in toate cele trei laturi sau aspecte ale misiunii Sale : cea de invatator (profet), cea de arhiereu (mare preot) si cea de imparat sau biruitor al pacatului si al mortii.

Credincioşilor ortodocşi anul bisericesc le oferă posibilitatea trăirii trecutului, prezentului şi viitorului în prezentul continuu al Sfintei Liturghii săvârşite în fiecare zi. Astfel, viaţa pământească a lui Hristos şi cea a sfinţilor nu este pentru Ortodoxie o temă de speculaţie teologic-istorică abstractă, ci este o experienţă vie, o anamneză retrăită a lucrărilor mântuitoare a lui Hristos, comunicată credincioşilor prin energiile Lui necreate. Anul bisericesc este modul şi mediul în care omul trăieşte în comuniune cu Dumnezeu încă din lumea aceasta a timpului şi a materiei trecătoare.
Fiecare an, să fie un timp al mântuirii în Hristos,un timp de sfinţire a vieţii noastre!

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP