Kostas. Powered by Blogger.

Saturday, January 23, 2010

Vameşul şi fariseul



Şi astăzi ne-am suit la templu Domnului, aşa cum de atâtea ori o facem.Ne-am "suit" pentru că suntem oameni de atitudine,avem ce spune chiar dacă mai potrivită ne-ar fi tăcerea, întru "mai îndreptat s-a întors acasă"(Lc.18,14).Unii s-au şi obişnuit a merge fără a se gândi la câtă roadă revărsă Duhul Domnului peste rugăciunea împlinită.O rugăciune cu mândrie sau, o rugăciune făcută cu smerenie.
Azi, când atât de greu ne rezervăm timp pentru rugă a mai adăuga mândrie, e ca la un târg de vechituri cu bune şi rele, împlinit dar mai puţin plăcut lui Dumnezeu.O,Doamne de atâtea lucruri nu mai avem nevoie şi totuşi să uităm în faţa Ta,în Casa Ta, cine suntem ?...Duhul fariseismului, înaintea laudei Lui Dumnezeu ? "Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş"(Lc.18,11).Câtă reconfortare, apare atunci când ne comparăm cu alţii.Ne cuprinde autosuficienţa care nu găseşte altceva de făcut decât lauda de sine şi judecarea alţora. O judecată părtaşă cu întocmai starea sufletului care a pierdut contactul cu realitatea.Eu fac,eu pot,eu ştiu, n-am nevoie de nimeni,de nimic.Şi Dumnezeu zice, atunci, Eu nu mai încap în voi.Dacă tu eşti plin de tine însuţi ,Eu nu mai am loc căci eşti gol de Mine...
Fariseismul, se întemeiază pe virtuţi închipuite şi de aceea îi este foarte greu omului să-l scuture.Fariseul are reclamă demagogică iar în biserică este mândru pentru lumea de acolo.Stăpânit de faima popularităţii nu-i este lui de rugăciune ci simulează şi dispreţuieşte.Mândrie, înseamnă a uzurpa tronul lui Dumnezeu aşa cum a făcut Lucifer. Atâţea fii ai Bisericii ce au primit Sfintele Taine, simulează o viaţă creştină ( 20-30% merg la biserică cu regularitate)iar când e vorba să apere Biserica, se dau neutri,nepăsători,agnostici ori se leapădă.Viaţa ca teatru ar mai putea spune câte ceva... Dar oare nu judec pe cei mai buni ca mine ?
Când omul se mândreşte îi trebuie multe cuvinte să spună ce şi cum, pe când,celui ce se smereşte îi sunt suficiente cuvintele "Dumnezeule milostiv fii mie, păcătosului!". Nu uită că cerul este tronul dreptăţii iar a ridica ochii spre cer asemenea vameşului, ar vedea braţul lui Dumnezeu, care pedepseşte.Spre a scăpa de acesta el se bate în piept,se pedepseşte singur . A-şi bate pieptul a deschis mintea şi inima să vorbească cele de cuviinţă iar nouă a face deosebirea rugăciunii celei smerite, faţă de cea făcută cu gura farisismului. Vameşul nu găseşte nimic bun ca să se sprijine pe el însuşi şi atunci singura scăpare a lui este milostivirea lui Dumnezeu.El nu-şi prezintă lista păcatelor ci se roagă pentru schimbarea stării,a vieţii lui.Vrea umplerea cea din iertare.Plin de harul iertării are tot ce-i trebuie.Are starea normală ,are rugăciunea pocăinţei prin care se îndreptăţeşte.
"Dacă noi ne aducem aminte de păcatele noastre,Dumnezeu le va uita "(Sf.Ioan Gură de Aur).

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP