Kostas. Powered by Blogger.

Sunday, August 8, 2010

Datornicul nemilostiv


Evanghelia iertării este un punct important în viaţa creştină. Fără iertare am avea mult mai multă amărăciune,înverşunare şi răzbunare. Dar iertarea face să-L imităm pe Dumnezeu şi să ne asemănăm cel mai mult Lui.
Parabola datornicului nerecunoscător ne oferă o perspectivă înfricoşătoare astăzi: iertarea oferită deja de Dumnezeu poate fi revocată. Stăpânul care i-a iertat servitorului său datoria,a fost sincer. Dar când servitorul, mergând în lume, nu a reuşit să ierte servitorul asemenea lui de datoria pe care o avea, stăpânul a revocat iertarea. Prin gestul său, datornicul a arătat că nu a apreciat iertarea primită, şi deci nu este demn de ea.
Există oare o analogie cu modul în care Dumnezeu interacţionează cu noi? Aşa se pare, şi aceasta pare a fi cheia parabolei. Cu alte cuvinte, când Dumnezeu ne acordă iertarea, problema nu s-a încheiat. Iertarea este cu adevărat primită, “consumată”, atunci când noi le iertăm celor care ne greşesc. Darul gratuit al iertării lui Dumnezeu are nevoie de răspunsul nostru de iertare a semenilor pentru a fi ratificat pentru totdeauna.

Iertarea, dupa cum spune Isus Sirah, duce şi la dobandirea intelepciuni prin care omul ajunge sa cunoasca uraciunea pacatului si detestarea lui. Iertând aproapelui iti cunosti mai bine si propria-ti vinovatie in fata semenilor si in fata lui Dumnezeu. Apoi, iertand aproapelui, mai dobandesti puterea de a cere si tu iertarea si mai presus puterea de a te smeri, care este temelia sfinteniei, precum si pacea si fericirea sufletului.
A ierta nu inseamna ca esti un erou, din contra, inseamna ca esti un crestin care a reusit sa invete alfabetul credintei. Iertarea este floarea iubirii care rodeşte, credinţa.
Când iertarea devine rugăciune, ca aceea a lui Iisus de pe cruce: Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac! (Lc 23,34), atunci poţi fi sigur că ai în împărăţia lui Dumnezeu, bucuria iertării, şi cea a învierii din morţi.
Orice iertare este o înviere, aşa cum spune tatăl din parabolă fiului mai mare: Acest frate al tău era mort şi a înviat (Lc 15,32). A înviat fiindcă a ştiut să-şi ceară iertare; a înviat pentru că tatăl a ştiut să ierte.
Până şi participarea noastră la Liturghie e legată de iertarea noastră. De aceea, Hristos, ne atenţionează prin cuvintele: «Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău» (Matei 5, 23-24).
Sfântul Apostol Ioan în prima sa epistolă scrie: «Cine nu iubeşte, acela petrece în moarte» (1 Ioan 3, 14). Dacă am iertat aproapelui nostru, ne-am iertat şi pe noi restaurând echilibrul dintre gânduri şi sinele nostru, începem cu adevărat o viaţă nouă. «Fie, ca soarele să nu apună peste mânia voastră» – ne îndeamnă apostolul Pavel (Ef. 4, 26).
Iertarea este o bună oportunitate pentru a-l încuraja pe fratele meu să se convertească, pentru că-i dă încredere, arătându-i că eu am ales binele şi am refuzat răul. Spre Dumnezeu pornim prin aproapele.În calitate de creştini, trebuie să iertăm slăbiciunile confraţilor noştri care ne aduc suferinţe, nu pentru că ei au dreptul la iertare, ci din consideraţie faţă de Împăratul care ne-a iertat şi ne iartă fiecăruia toate, din necesitatea de a-l birui pe satana, din preţuirea faţă de chipul lui Dumnezeu care este, de fapt, fiecare om, din dorinţa de a face ca organismul Bisericii să aibă cât mai puţine organe bolnave, neutralizând formele de manifestare a răului în Biserică.

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP