Kostas. Powered by Blogger.

Sunday, December 25, 2011

Corul de copii al Bisericii Sf .Dimitrie Savinesti-25 dec 2011.AVI

Read more...

Parintele Justin le vorbeste maicilor in Ajun de Craciun 2011

Read more...

Concert de colinde - Protopopiatul Piatra Neamt

Read more...

Wednesday, December 21, 2011

Spicuiri din Pastoralele ierarhilor nostrii la Praznicul Nasterii Domnului-2011


† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
[…]”Să folosim timpul acesta al Sărbătorii Naşterii Domnului astfel încât să aducem bucurie copiilor şi părinţilor şi tuturor oamenilor, mai ales acolo unde este întristare şi tulburare. Să arătăm o atenţie deosebită familiilor în care a slăbit iubirea şi bucuria comuniunii, precum şi persoanelor singure, sărace, bolnave, bătrâne, descurajate, îndoliate şi îndurerate, oferindu-le un semn al iubirii lui Hristos faţă de ei, o faptă bună şi un cuvânt bun. Lumina de la Betleem ne cheamă să aducem semne de speranţă unde aceasta a slăbit.

Astăzi, când foarte adesea iubirea şi bunătatea din inimi este înlocuită cu ura şi răutatea, când faptele bune se împuţinează, iar cele rele se înmulţesc, când puţini oameni se îmbogăţesc, iar foarte mulţi sărăcesc, Evanghelia Naşterii lui Hristos-Domnul ne cheamă pe noi, creştinii, care purtăm numele lui Hristos, la multă rugăciune şi priveghere, la multă atenţie şi multă lucrare a faptelor bune.

Dacă am sărăcit material, să avem grijă să nu ne pierdem şi ultima bogăţie care ne-a rămas: bogăţia sufletului, adică dreapta credinţă şi bunătatea inimii, milostenia, prietenia şi omenia. Să păstrăm şi să înmulţim comoara cea mare şi sfântă a credinţei Bisericii şi virtuţile strămoşeşti: nădejdea şi cinstea, iubirea şi dărnicia.

Bunătatea inimii şi bogăţia spirituală a sufletului nostru se arată în cuvinte şi fapte.

Într-o vreme în care, foarte adesea, cuvântul folosit în public răneşte mai mult decât vindecă, creează mai multă confuzie decât comuniune, seamănă mai multă dezbinare decât unitate, suntem chemaţi ca, prin rugăciune şi priveghere, să înlocuim răutatea şi sărăcia sufletului cu bunătatea şi bogăţia spirituală pe care le aduce în suflet credinţa vie în Dumnezeu.
Să ne rugăm necontenit Maicii Pruncului Iisus să ocrotească ţara şi poporul nostru şi să ajute cu rugăciunile ei pe toţi copiii şi părinţii, toate familiile care au nevoie de ajutor şi binecuvântare de la Dumnezeu […]
Se aşteaptă mult de la Biserică azi, deşi ea este puţin ajutată de către acei oameni care ar putea să o ajute mai mult. Înainte de a judeca Biserica, trebuie să ne gândim dacă am ajutat-o suficient, ca fii ai ei, ca ea să poată ajuta pe alţii mai săraci decât noi şi mai neajutoraţi decât noi. Căminele de bătrâni şi de copii, unităţile medicale, cantinele pentru săraci şi alte lucrări de caritate ale Bisericii noastre au nevoie de sprijin în continuare, pentru cei care au iniţiat şi realizează programe filantropice să nu se descurajeze, să nu înceteze lucrarea lor folositoare altora…”

IPS Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului-Taina întrupării Domnului
[…]”Avem datoria sfântă să păzim curăţia neamului românesc, atât de ameninţată în acest ultim deceniu. Să nu uităm că această curăţie a copiilor este principalul gaj pentru care Dumnezeu mai ţine lumea. Oare putem rămâne indiferenţi la ceea ce se întâmplă în şcolile noastre, în societatea noastră? Oare putem trece cu vederea faptul că prin toate mijloacele mass-media, prin jocurile pe calculator, prin imaginile din presă sau de pe internet se urmăreşte distrugerea minţii şi a sufletului copiilor şi destrămarea familiei? Oare ce pot învăţa cei mici puşi în faţa televizorului? Cine este, oare, răspunzător de toată desfrânarea şi necurăţia care intră în sufletele copiilor noştri? Cine este, oare, răspunzător că noi lăsăm pe fiii neamului nostru să evadeze în fiecare zi într-o lume a violenţei, a desfrâului, a adulterului, a pornografiei, propusă prin televiziune? Oare nu ne dăm seama cu ce probleme ne vom lovi peste câţiva ani, când copiii noştri vor creşte?”

† NICOLAE din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului-
[…]”Astăzi Hristos se naşte în sufletul şi în inima noastră, dar nu ca un prunc, ci ca un stăpân, care ne aduce dumnezeiască ocrotire, nu ca un prunc aşteptând să fie purtat în braţe, ci ca un călăuzitor în stare să ne poarte pe drumul bun al vieţii spre împărăţia lui Dumnezeu”[…]
“Bucuria Crăciunului este pentru noi bucurie adevărată, bucurie cerească, bucurie veşnică. Este adevărată, deoarece ne este împărtăşită de însuşi Dumnezeu, care nu‑şi amăgeşte cu deşertăciuni făpturile Sale. Este cerească, fiindcă îngerii cerului au fost primii ei vestitori pe pământ. Este veşnică, pentru că fără margini şi fără sfârşit este iubirea Ziditorului a toate. Căldura şi lumina ei ne învăluie pe toţi credincioşii, întăreşte pe cei slabi, mângâie pe cei îndureraţi, înţelepţeşte pe cei neştiutori, pe toţi ne îmbogăţeşte duhovniceşte, tuturor ne împărtăşeşte viaţă nouă.”

 †ANDREI Andreicut,Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului
[…]”In asemenea imprejurari trebuie sa-i intrebam cu insistenta pe cei ce ne pot raspunde: unde-L putem gasi pe Fiul lui Dumnezeu Cel nascut in Betleemul Iudeii? Eu va voi raspunde simplu: in biserica si la Sfanta Liturghie”.[…] Din nefericire, pentru multa lume Craciunul ramane o sarbatoare folclorica, la care, in ambianta colindelor, se desfata cu sarmale si carnati, aniversand nasterea lui Hristos in absenta Lui. Indiferentism religios se gaseste peste tot. Parintele stefan Anagnostopulos ne relateaza ca in Atena locuia domnul Costas. Intelectual pozitivist fiind, nu-l interesa viata religioasa. insa, de dragul traditiilor, de Craciun, s-a dus la rudele sale de la tara. N-avea de gand sa mearga la biserica. Totusi, dupa ce toate rudele sale s-au dus la Liturghie, mai mult din curiozitate, s-a dus si el. S-a asezat intr-un loc si privea atent la altar. si ce-a vazut? "Cand parintele a rostit «Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va...» si a inceput sa-i impartaseasca pe credinciosi, Domnul Costas deodata a sarit ca ars si nu-i venea sa-si creada ochilor ....! Parintele Gheorghe tinea in maini un Prunc, dezbracat pana la brau, invelit in partea de jos intr-o hlamida rosie ... Din pieptul Pruncului tasnea sange ... Crestinii primeau picaturile de sange si, in continuare, se stergeau cu acea hlamida rosie! Peste putin timp, lucrurile au devenit ca mai inainte ... Domnul Costas a strigat: «Cred Doamne ..., cred!»” (6). 
Domnul Costas de Craciun a devenit un om credincios si s-a inchinat lui Hristos. L-a gasit in biserica, acolo unde-L poate gasi oricine.[…]


† CASIAN,Din darul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Dunarii de Jos
[…]”Astazi, la Nasterea lui Hristos, "ingerii canta, arhanghelii psalmodiaza, heruvimii inalta imnuri, serafimii aduc doxologie. Toti praznuiesc vazand pe Dumnezeu pe pamant si pe om in ceruri,  pe Cel de Sus, jos, din pricina tainei intruparii, pe cei de jos, sus,  din pricina iubirii de oameni“. Asa, in locul stelelor de pe cer,  rasar lumini si rugaciuni pe pamant, iar impreuna cu ingerii din ceruri rasuna in biserici, in case si in sufletele oamenilor, armoniile dumnezeiesti, care au darul de a-L aduce pe Hristos, "mititel  si-nfasetel“, "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat“ , in noi  si intre noi.
Prin bunatatea si prin staruinta multimii crestinilor, prin lucrarea sfanta si sfintitoare a Bisericii noastre, "norii“ intunecati ai secularizarii lasa loc luminii stelei sfinte a Betleemului si, astfel, noaptea de Craciun vesteste revenirea Soarelui Hristos in sufletele, in familiile si in bisericile noastre. De aceea, cel mai semnificativ raspuns al nostru la darul cel mare si sfant, Nasterea Mantuitorului, este lumina vietii curate din familiile crestinilor nostril[...]
Prin nasterea de prunci in familie se actualizeaza bucuria Betleemului, iar prin Botez, nou-nascutul se impartaseste de darurile ceresti ale Mantuitorului…Dar pentru ca toti pruncii sa se bucure de crestere si de educatie virtuoasa este nevoie de familii jertfelnice, puternice si credincioase, pe care valurile efemere ale modernismului si ale secularizarii sa nu le cucereasca, nici sa le distruga. Asistam uneori cu durere la nenumaratele drame sociale care ating  cea mai curata "celula“ a Bisericii, familia, prin multimea divorturilor, prin inlesnirile legislative ale destramarii cuplurilor "in numele drepturilor omului“, prin abandonul nedrept si antiuman al copiilor, prin perpetuarea avorturilor, crima asemanatoare celor savarsite de Irod la Nasterea Domnului.”

† GHERASIM, ARHIEPISCOP AL RÂMNICULUI
[…]”Praznicul Naşterii Domnului trebuie să fie, pentru noi toţi, un prilej de a ne înnoi viaţa duhovnicească prin înălţarea sufletească de la cele pământeşti la cele cereşti, de a ne întări nădejdea, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel care spune: "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele" (Romani XII, 21). După modelul marilor noştri înaintaşi suntem chemaţi să răspundem îndatoririlor sfinte de a păstra credinţa străbună, rânduielile şi tradiţiile bisericeşti. De aceea, vă îndemn, prin cuvintele apostolului neamurilor, "să nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri" (Evrei XIII, 9) şi "să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o" (Romani XVI, 17).

Statornicia în respectarea adevărurilor de credinţă a fost o virtute cu care înaintaşii noştri s-au afirmat şi şi-au păstrat unitatea de gândire de-a lungul veacurilor. Credinţa este un dar de la Dumnezeu, pe care nu avem dreptul să-l schimbăm de la o zi la alta. In unitate stă tăria unui popor şi existenţa lui liberă. Aşadar, şi de acum înainte "staţi neclintiţi şi să ţineţi predaniile pe care le-aţi primit" (II Tes. II, 15), pentru că "fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el" (Luca XI, 28).

† IRINEU - ARHIEPISCOP AL ALBA IULIEI
[…]”În centrul rugăciunilor noastre, stă numele lui Iisus prin care, dacă îl invocăm, noi ne purificăm și ne sfințim. Nouă, creștinilor ortodocși, ne este dragă așa-numita rugăciune a lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Despre această rugăciune scurtă, Bătrânul Amfilohie de Patmos († 1970) afirma: „Rugăciunea lui Iisus sfințește locul unde ești și munca ce o faci. Rugăciunea aceasta rezolvă orice lucru. Ea te face să umbli pe mare, scurtează distanțele, schimbă dispoziția oamenilor, dă curaj, credință și răbdare în viață”.

† TIMOTEI,ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI-COLIND DE TAINĂ
[...]"Nu s-ar putea uita că sărbătoarea Crăciunului avertizează şi pe latura profană asupra sfârşitului şi începutului de an, ca marcând succesiunile unor etape în viaţa ce îndeamnă la o cugetare mai adâncă şi la întocmirea bilanţului lucrării omeneşti. Calea colindelor este una ce duce la rememorarea trecutului, reflectat în prezent pentru proiectare spre cele viitoare; înţelegând şi cele dincolo de timp şi spaţiu, ce urmăresc scopul vieţii şi răsplătirea împlinirilor în comuniunea cu Dumnezeu. Chiar pentru cei care obişnuiesc într-un limbaj comun să se refere de preferinţă la sărbătorile de iarnă, natura înconjurătoare înfrumuseţată cu haina albă a zăpezii, insuflă starea de nevinovăţie, în care s-ar putea reflecta mobilizator la o lucrare în rugăciune şi practicare a virtuţii. Mai mult ca oricând se retrăieşte nu doar trecutul apropiat şi propriu, ci cel foarte depărtat, ce îi aşează pe înaintaşi pe piedestalul unor idealuri vrednice de realizat şi pentru cei de azi, întrucât intră în planul divin pronietor a toate. Dobândim deodată cu strădania lucrării spre desăvârşire şi harul de a o ajunge. Şi aceasta angajând toate puterile sufleteşti în atmosfera sărbătorii. În acest fel colindatul aduce o nespusă mângâiere peste nostalgia nevinovăţiei începuturilor fiinţării şi totodată maturizării puterilor sufleteşti ce se cer înnoite şi înmulţite pe măsura cutreierării spaţiilor şi timpurilor, cum arată şi psalmistul: “înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale”[15], vădind un optimism sănătos, hrănit de nădejdea în ajutorul dumnezeiesc. Răsplătirea colindătorului cu darurile Crăciunului este chezăşia milei lui Dumnezeu faţă de toţi, cum intonează şi versurile: “Și de-acum până-n vecie / Mila Domnului să fie”

† S E B A S T I A N,Episcop al Slatinei şi Romanaţilor-HRISTOS ŞI „MARELE INCHIZITOR”
[…]”Coborât cu aceeaşi smerenie cu care venise şi odinioară şi împărtăşind oamenilor aceleaşi binecuvântări şi minuni, Hristos găseşte la începutul secolului al XVI-lea un creştinism interesat şi străin; la fel de interesat de darurile Sale − în ceea ce-i priveşte pe cei mulţi −, dar străin de Duhul Său − în ceea ce-i priveşte pe conducători. Bucuros să-L revadă într-o primă fază, poporul este copleşit apoi imediat de frică la vederea celor ce stăpânesc acum lumea şi, iubindu-şi mai mult viaţa decât soarta, Îl lasă iarăşi singur în mâna dregătorului.
Discret, tăcut şi smerit în faţa celui care Îl arestează (iată, din nou!), Domnul arată aceeaşi siguranţă de Sine cu care ne-a obişnuit; aceeaşi autoritate, aceeaşi convingere că tot ce a fost de spus s-a spus deja şi că tot ce s-ar mai putea adăuga ar atenta la libertatea pe care marele inchizitor o demonizează atât de mult.
Pe cât de discret şi de tăcut, pe atât de provocator priveşte Hristos cum uzurpatorul Său se zbate în chinurile propriei viziuni asupra vieţii, o viziune care a falsificat grosolan Evanghelia şi Viaţa. În faţa tăcerii Sale, marele inchizitor perorează dezvinovăţindu-se până la epuizare, în timp ce Domnului I-a fost de ajuns să i Se arate doar… Siguranţa Lui îl ustură, iar tăcerea Sa îl doare, zădărnicindu-i pledoaria pe cât de ferventă, pe atât de perversă şi de inutilă. Ceea ce îl copleşeşte, însă, pe cel ce s-a arătat atât de „tulburat” de incomoda apariţie a Domnului pe pământ a fost nemaisperata Lui iubire. Sărutul Său, ultimul lucru la care s-ar mai fi putut aştepta marele inchizitor după o atare „primire”, este mai tulburător decât sărutul lui Iuda….http://www.episcopiaslatinei.ro/2011/12/21/hristos-si-%E2%80%9Emarele-inchizitor%E2%80%9D-scrisoare-pastorala-la-nasterea-domnului/

+ÎPS CALINIC,Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
[…]"Dumnezeu, în atotînţelepciunea Sa, a ales pentru întruparea Fiului sânul mamei ca altar şi familia ca loc de creştere „în har şi înţelepciune.”

Cine nu ştie că familia este cea mai caldă şi sigură vatră, cea dintâi şi cea mai binecuvântată şcoală, dacă părinţii se dăruiesc chemării de ziditori binecuvântaţi de Dumnezeu, în această frumuseţe a lumii văzute?

Cum să nu mărturisim că astăzi stau faţă în faţă familia sfântă, în care creşte Iisus şi familia blestemată a lui Irod? Una e familia, cămin al nevinovăţiei, rugăciunii, duioşiei, bucuriei şi al tuturor harurilor şi virtuţilor. Cealaltă este familia lui Irod, cuib al nelegiuirilor, al desfrâului, al beţiei, al petrecerilor vinovate, al uciderii de prunci neajutoraţi.

Ca temei viu şi pururea prezent, avem mereu în faţă mărturia familiei simple dar aspre, cum era casa bătrânului şi dreptului Iosif, în care a crescut şi s-a întărit în Duhul Sfânt, pruncul Iisus. Este şi casa noastră unde ne-am născut şi am crescut ca şi Iisus, în grija părinţilor veghetori şi neadormiţi asupra vieţii de zi cu zi, asupra pruncilor veniţi, ca dar al lui Dumnezeu."

Read more...

Tuesday, December 13, 2011

Clopotul sau bormasina ?

Sunt unii care, atunci când apare ceva referitor la religie sau credinţă (în special cea creştin-ortodoxă) fac urât. Zici că sunt ăia răi din filmele horror atunci când personajul pozitiv le arată crucea ori îi stropeşte cu aghiasmă. Suduie, înjură, scuipă, protestează.
Îi, vorba aceea, deranjează. Îi deranjează bisericile pentru că sunt prea multe şi nu au loc de parcare pentru rabla luată pe credit ori în leasing. Îi deranjează dangătul clo­potelor. Îi deranjează boxele exte­rioare de unde se aude slujba. Îi de­ranjează „popii” pentru că sunt popi, credincioşii pentru că cred, icoanele pentru că se închină lumea la ele, moaştele pentru că se fac procesiuni cu ele, procesiunile pentru că pertur­bează traficul. Îi deranjează religia pentru că nu e cam ce ar vrea ei să fie. Îi deranjează biserica pentru că „nu ajută”. Îi deranjează contribuţiile la biserică pentru că „sunt obligat să dau bani la popi”. Invocă libertatea credinţei lovind tocmai în credinţă şi insultând pe credincioşi. Aţi spune că, OK, fiecare e liber să creadă sau nu, să se închine sau nu, să se roage cum ştie el că e mai bine, să îşi aleagă ce zeu vrea el. Să fie catolic (romano sau greco), evanghelic (lu­theran sau calvin), mozaic, musul­man şiit sau sunnit, brahman, ani­mist, închinător la vechii zei ai Romei, la Zamolxis, Zarathusra ori Budha.
Da, în principiu e corect, până la momentul când credinţa omului este insultată de părerile cam slobode la gură ale unora. Ale „deranjaţilor”. Care, după cum se vede, sunt extrem de vehemenţi şi ţin neapărat să arate că ei sunt deştepţi, iar restul proşti. Aşa e cool, mai ales pe net. Şi mai ales când scuipi şi faci spume sub protecţia anonimatului.
Biserica nu ajută, cică. Nu, dom­nilor, toate parohiile ajută, în măsura posibilităţii lor materiale, pe cei aflaţi în dificultăţi: meditaţii, mese ale săracilor, ajutoare materiale chiar. Problema este că nu prea se face „propagandă” pe tema asta, din păcate. „Popii” iau bani la nunţi şi botezuri? Oau! De ce nu se plâng plân­găcioşii când sparg banii pe închiriat limuzine de fiţe cu care se dau prin oraş, pe lăutari „de top” ori de banii daţi sclavului ăluia de cameraman? Iar dacă e cheltuiala prea mare banii aceia daţi „la popă”, de ce nu renunţă la cununia de la biserică? Merg numa la primărie, se pozează la arteziană şi apoi, fuga la restaurantul de ţşpe stele. Deran­jează clopotele care cheamă lumea la slujbă? Vai. Ce să spună cei care stau în centru `i aud non-stop clopotele de la două ceasuri de biserici (evanghelică şi romano-catolică) ce bat din sfert în sfert de oră? Clopotele deranjează, dar bormaşinile gospodarilor de vecini care bârâie de zici că pică pereţii pe tine, nu. Nici motoarele ori maşinile ambalate ca la raliu. Nici claxoanele nuntaşilor, nici muzica maneloasă ori „de Ardeal” de la chefuri. Îi deran­jează sfinţii? Păi să îşi boteze copiii cu nume ne-sfinte, ca nu cumva sfântul protector să le deranjeze ateismul cronic. Să le dea prenume ca Pixel, Google, Eşapament, Audiaseis, ori să le pună doar user şi parolă. Interesant mai este cum vehemenţii atacatori ai credinţei ajung, la un moment dat, cu basca-n mână şi ochii plecaţi, la un preot, să îl roage acolo de o cununie, un botez ori parastas, că „aşa se face”. Şi totuşi, ce alegem între zgomotele „deranjante”? Clopotul credinţei ori bormaşina harnicului? Biserica ori parcarea? Toleranţa religioasă ori insulta credinţei celuilalt?    

Articol preluat  http://www.tribuna.ro/stiri/editorialul-zilei/....



Read more...

Monday, December 12, 2011

Sfintire la Manastirea Nechit

Read more...

Sunday, December 11, 2011

Taina Sfantului Maslu de obste in Postul Nasterii Domnului

Read more...

Thursday, October 27, 2011

Hram 2011

Read more...

Tuesday, October 4, 2011

Ingerii de la Manastire

Viitor luminos fara de carte nu exista. O stiu sute de copii din Romania care, in ciuda lipsurilor de acasa, vor sa invete.

Read more...

Thursday, September 29, 2011

Conferinta preoteasca- Durau 18-20 sept

video

Read more...

Saturday, August 6, 2011

Schimbarea la Fata - Bartolomeu Anania

Read more...

Schimbarea la fata a Domnului

http://www.youtube.com/watch?v=Hh-kqIdETdU&feature=player_embedded#at=18

Read more...

Saturday, April 30, 2011

Cunoasterea voii lui Dumnezeu

pr. Gheorghe Holbea - "Cunoasterea voii lui Dumnezeu"

Asculta mai multe audio traditionala

Read more...

Sunday, April 24, 2011

INVIEREA DOMNULUI

HRISTOS A INVIAT!
SA AVEM INVIEREA CEA DUHOVNICEASCA!

Read more...

Saturday, April 23, 2011

Vinerea Mare

Read more...

Tuesday, March 15, 2011

DESPRE POSTUL MARE


Trăim timpuri în care şi credincioşii care frecventează Biserica, duminica nu mai ştiu cum să răspundă la miile de probleme pe care le prezintă realitatea cotidiană.Dacă ei totuşi sunt pe aproape cu solutiile pe care le propune Sfânta Biserica, unii rămân an de an, departe de ceea ce ar trebui sa trăiasca deoarece Ortodoxia nu este numai „dreaptă credinţă „ ,ci si „dreapta traire”.
Zi de zi ascultăm şi vedem relatări despre perioada pe care o traversăm. Însă aceasta extraordinară mediatizare a postului,inclusiv la tv,nu rezolvă întru totul  sensul adevarat al felului de a posti ci uneori aduce o saturaţie pentru cei ce nu împlinesc … asa că am ales  cîteva întrebări şi răspunsuri care să ne determine a fi în această  călătorie împreună cu Domnul, pe calea spre Înviere, care trece prin greutăţile Crucii şi ale Patimilor.
Ce este Postul Mare?
Este perioada de pregătire pentru Sfintele Paşti, fiind asemănat adesea cu o călătorie duhovnicească către Săptămâna Patimilor şi Înviere. Când ne apropiem de o sărbătoare trebuie să conştientizăm ceea ce ne a adus la ea. Este un timp liturgic, din cadrul perioadei Triodului, de mare nevoinţă sufletească şi trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic şi postul total.
Este numit "Mare" pentru că este cel mai lung şi cel mai important dintre toate posturile. Este o zeciuială a întregului an. Postul ca orice infrânare tine de dragoste. Dragostea cere o nevoinţă pentru veşnicie.Sf Ciril al Alexandriei spune :” La Dumnezeu nu se poate intra decât in stare de jertfă”!

Ce ne dă nouă Postul ?De ce sa postim?
Astăzi  trăim şi vremuri de împuţinare a credinţei. Postul este şcoala anuală a credinţei. Este drumul de întoarcere al "fiului risipitor" spre casa părintească.
Postul este timpul care ne apropie de Dumnezeu. Dacă ne hrănim bine, greu vom mai prinde curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, Spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. Odată cu intrarea în Săptămâna Mare, credinciosul posteşte însă pentru a dărui lui Hristos iubirea şi jertfa sa, în efortul de a se elibera de măruntul interes omenesc. El nu mai cere nimic, doar se dăruieşte participând, prin nevoinţă, la Pătimirile Domnului.
Postul Mare este timpul privilegiat al pelerinajului interior spre cel care este Izvorul milostivirii. Este un pelerinaj în care El însuşi ne însoţeşte prin pustiul sărăciei noastre, susţinându-ne în drumul spre bucuria intensă a Paştelui.
Părinţii Bisericii, vorbesc despre puterea postului, capabilă să ţină în frâu păcatul, să reprime dorinţele intense ale “vechiului Adam”, şi să deschidă în inima celui credincios drumul spre Dumnezeu. Sa traim timpul postului ca un timp in care, examinandu-ne constiintele, golim tot ceea ce este pacat pentru a ne umple de iubire si sfintenie. Abtinerea de la păcat este postul sufletului. Aşadar cu ocazia Postului Mare, Biserica ne invită la o revizuire sinceră a vieţii noastre în lumina învăţăturilor Sfintei Evanghelii.
Ce nu este postul ?
Nu este dietă. De aceea, pe lângă postul alimentar, care ne uşurează şi disciplinează trupul, avem multe altele de făcut. Să ne bucurăm de lectură (şi mai puţin de televizor sau calculator), să sporim rugăciunea, să mergem mai des în Casa Domnului, să fim mai atenţi la cei din jurul nostru, să zâmbim, să dăruim bucurie, să iertăm. Să ne rugăm pentru „tot sufletul necăjit şi întristat” şi să ieşim în întâmpinarea lui cu ce putem. O faptă măruntă, ceva de mâncare sau măcar un zâmbet, o rugăciune şi o vorbă bună – asta putem face indiferent cât de săraci am fi. Să nu răspundem la rău cu rău, ci cu tăcere şi binecuvântare a persoanei respective. Să îi binecuvântăm mai des pe cei pe care îi întâlnim în fiecare zi, să mulţumim Domnului pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră. Să ne curăţăm sufletul prin Spovedanie şi să îl împodobim cu gânduri bune, pentru a putea face loc în el lui Dumnezeu.
La ce să mai luăm aminte în Postul Mare?
În perioada postului este o perioada în care oamenii trebuie sa faca exercitii pentru a fi mai buni, mai întelepti, mai blanzi, sa priveasca mai mult la ei si mai putin la cei din jur, sa nu fie lacomi la mancare chiar daca alimentele sunt fara carne sau lactate, pentru ca lacomia este un păcat de moarte.
Unii işi pun problema mâncării de post care este mai bună decât cea de dulce şi le place mai mult.Aici se mai găseşte nevoinţă? Dacă postul este o atitudine sufletească , o luptă duhovnicească vor afla si răspunsul. Altii , se întrebă cum sa postească ca mâncarea de post e mai scumpă decât cea de dulce…Dacă ar alege în locul bucatelor, Cuvântul lui Dumnezeu şi la ogorul ne îngrijit sămînţă bună si ar rezolva si această dilemă.Oamenii puţini credincioşi întodeauna sunt plini de superstiţii zadarnice. Dacă nu ţinem Postul parcă simţim că lăsam Biserica şi ne –am lepădat şi de Dumnzeu.
Totodată se întâmplă şi multe lucruri foarte specifice, unice şi minunate, în aceste câteva săptămâni ale Postului Mare si trebuie să le sesizăm:
* muzica din biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai tânguitoare
* cântările şi imnele amintesc cu deosebire căderea noastră (dar şi putinţa de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu) şi slăbiciunea firii noastre (dar, iarăşi, şi putinţa de a depăşi acestea cu harul lui Dumnezeu)
* slujbele sunt mai lungi şi mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, cum ar fi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite
* veşmintele preoţilor şi odoarele în care este înveşmântată biserica sunt de culoare închisă (neagră sau violet/purpuriu închis, de obicei)
* postul de bucate şi abstinenţă în viaţa sexuală, precum şi reducerea privitului la televizor (de exemplu), sunt o invitaţie de a investi, mai mult decât de obicei, energia noastră fizică în cele spirituale, prin transformarea şi transfigurarea ei (din dragostea fizică faţă de partener în dragostea spirituală către tot aproapele), prin milostenie (din banii ce ar trebui să ne rămână în plus de pe urma postului), prin lecturi din Biblie şi alte cărţi duhovniceşti (din timpul rămas prin faptul că ne uităm mai puţin le televizor, bunăoară) etc.
Ce să facă cei care nu pot posti ?
Să se sfătuiască cu duhovnicul lor iar dacă nu- l au să şi l caute de urgenţă pentru Înviere. Dacă ne e greu să postim, înseamnă că nu postim corect.Foamea ,nesaţiul nu este în stomac ci în mentalul nostru.Tot timpul trupul vrea să fie deasupra sufletului. Practica conştiincioasă a postului contribuie de asemenea la a da unitate persoanei, trup şi suflet, ajutând-o să evite păcatul şi să crească în intimitate cu Domnul. Postul Mare să fie valorizat în fiecare familie şi în fiecare comunitate creştină pentru a îndepărta tot ceea ce distruge duhul şi pentru a intensifica ceea ce hrăneşte sufletul deschizându-l spre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele.

Care sunt duşmanii postului ?
-Diavolul
-Lumea
-Trupul.               

Read more...

Thursday, February 10, 2011

INTRU MULTI ANI , VĂ ŢINĂ DOMNUL, PARINTE IUSTIN !

Implinirea celor 92 de ani de viaţă, a Prea Cuvioşiei voastre,  a dat astăzi în ziua când Sfânta Biserică prăznuieste pe Sf.Mare Mucenic Haralambie,celor ce se consideră fii duhovniceşti si mai ales celor ce va sunt apropiati şi vă cunosc ,vă sunt în ascultare prilej de mare bucurie şi de mulţumire că Bunul Dumnezeu vă ţine pentru Neam şi Ţară, duhovnic bun,rugător...mare răbdator.
Aţi primit multe flori ,peste numarul anilor şi cele mai frumoase  rămân asa cum îmi spuneaţi în Sfântul Altar,rămân florile cele duhovnicesşti,flori de fapte culese din grădina în care lucraţi.
Acum acestea  se pot vedea de vine cineva la Petru Vodă şi mai ales la Mănăstire.
Pot şi eu acum să mărturisesc că s-a împlinit ceea ce doreaţi(preziceaţi) cu 38 de ani în urma când eraţi la M-rea Secu :CTITORIREA,  pe locurile noastre natale a unei vetre mănăstireşti.Domnul v-a dat şi ani dar şi ctitorii pentru că v-aţi implinit  canonul de rugăciune neâncetată  cu mult zel şi pentru toată lumea care v-a căutat.Aşa se face ca şi noaptea sărbătoririi v- a prins deşi nu perfect sănătos, la  Priveghere ca la Înviere.




Pentru cei mai tineri care v-au cântat" Intru multi ani Părinte, Arhimandrit!",acesta rămâne exemplul "cu timp si fără timp"dar şi curajul mărturisirii într o lume tot mai încercată  şi al cărui război se duce nevăzut...
Şi dacă mai punem şi pe cei care i-aţi ajutat,"dar din dar se face rai" şi eu mi-aş permite "dar din dar ,floare din rai!", ce trebuie atârnată la cununa înveşnicirii.

Read more...

Friday, February 4, 2011

Cuv. Preasfintitului Irineu Bistriteanul - Ep. vicar la Inmorm I .P. S. Mitrop. Bartolomeu Anania

Mitropolitul Bartolomeu
„Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

Cuv Prea Sfintitului Irineu Bistriteanul - Ep vicar la Inmorm I P S Mitrop Bartolomeu Anania
   
  Asculta  mai multe  audio   traditionala

Read more...

Thursday, February 3, 2011

Cuv. Prea F. Daniel,Patriarhul B.O.R. la slujba de inmormantare a I. P. Mitropolit Bartolomeu Anania

Cuv P F Daniel la slujba de inmormantare a I P Mitropolit Bartolomeu Anania - 3 febr 2011

Asculta mai multe audio traditionala



Read more...

Wednesday, February 2, 2011

Cuvantul I.P.Mitropolit Teofan la trecerea la Domnul a I.P.Mitropolit Bartolomeu Anania

Cuvântul Inaltpreasfintitului Parinte Teofan la trecerea la cele vesnice a Mitropolitului Bartolomeu Anania from Silviu Cluci on Vimeo.

Read more...

Saturday, January 1, 2011

Parintele Iustin Parvu despre anul 2011

Read more...

URARE

Sa fie de bine la mic si la mare
la toti cati se afla la asta adunare.
Uram sanatate la toti totdeauna
dragoste intreaga si inima buna

...Cine ce doreste sa il daruiasca
far’de-ntarziere pronia cereasca.
Multi ani sa traiasca toti cati sunt in casa
si se ospateaza la aceasta masa;
Multi ani sa traiasca toti cati sunt in casa

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP