Kostas. Powered by Blogger.

Tuesday, March 15, 2011

DESPRE POSTUL MARE


Trăim timpuri în care şi credincioşii care frecventează Biserica, duminica nu mai ştiu cum să răspundă la miile de probleme pe care le prezintă realitatea cotidiană.Dacă ei totuşi sunt pe aproape cu solutiile pe care le propune Sfânta Biserica, unii rămân an de an, departe de ceea ce ar trebui sa trăiasca deoarece Ortodoxia nu este numai „dreaptă credinţă „ ,ci si „dreapta traire”.
Zi de zi ascultăm şi vedem relatări despre perioada pe care o traversăm. Însă aceasta extraordinară mediatizare a postului,inclusiv la tv,nu rezolvă întru totul  sensul adevarat al felului de a posti ci uneori aduce o saturaţie pentru cei ce nu împlinesc … asa că am ales  cîteva întrebări şi răspunsuri care să ne determine a fi în această  călătorie împreună cu Domnul, pe calea spre Înviere, care trece prin greutăţile Crucii şi ale Patimilor.
Ce este Postul Mare?
Este perioada de pregătire pentru Sfintele Paşti, fiind asemănat adesea cu o călătorie duhovnicească către Săptămâna Patimilor şi Înviere. Când ne apropiem de o sărbătoare trebuie să conştientizăm ceea ce ne a adus la ea. Este un timp liturgic, din cadrul perioadei Triodului, de mare nevoinţă sufletească şi trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic şi postul total.
Este numit "Mare" pentru că este cel mai lung şi cel mai important dintre toate posturile. Este o zeciuială a întregului an. Postul ca orice infrânare tine de dragoste. Dragostea cere o nevoinţă pentru veşnicie.Sf Ciril al Alexandriei spune :” La Dumnezeu nu se poate intra decât in stare de jertfă”!

Ce ne dă nouă Postul ?De ce sa postim?
Astăzi  trăim şi vremuri de împuţinare a credinţei. Postul este şcoala anuală a credinţei. Este drumul de întoarcere al "fiului risipitor" spre casa părintească.
Postul este timpul care ne apropie de Dumnezeu. Dacă ne hrănim bine, greu vom mai prinde curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, Spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. Odată cu intrarea în Săptămâna Mare, credinciosul posteşte însă pentru a dărui lui Hristos iubirea şi jertfa sa, în efortul de a se elibera de măruntul interes omenesc. El nu mai cere nimic, doar se dăruieşte participând, prin nevoinţă, la Pătimirile Domnului.
Postul Mare este timpul privilegiat al pelerinajului interior spre cel care este Izvorul milostivirii. Este un pelerinaj în care El însuşi ne însoţeşte prin pustiul sărăciei noastre, susţinându-ne în drumul spre bucuria intensă a Paştelui.
Părinţii Bisericii, vorbesc despre puterea postului, capabilă să ţină în frâu păcatul, să reprime dorinţele intense ale “vechiului Adam”, şi să deschidă în inima celui credincios drumul spre Dumnezeu. Sa traim timpul postului ca un timp in care, examinandu-ne constiintele, golim tot ceea ce este pacat pentru a ne umple de iubire si sfintenie. Abtinerea de la păcat este postul sufletului. Aşadar cu ocazia Postului Mare, Biserica ne invită la o revizuire sinceră a vieţii noastre în lumina învăţăturilor Sfintei Evanghelii.
Ce nu este postul ?
Nu este dietă. De aceea, pe lângă postul alimentar, care ne uşurează şi disciplinează trupul, avem multe altele de făcut. Să ne bucurăm de lectură (şi mai puţin de televizor sau calculator), să sporim rugăciunea, să mergem mai des în Casa Domnului, să fim mai atenţi la cei din jurul nostru, să zâmbim, să dăruim bucurie, să iertăm. Să ne rugăm pentru „tot sufletul necăjit şi întristat” şi să ieşim în întâmpinarea lui cu ce putem. O faptă măruntă, ceva de mâncare sau măcar un zâmbet, o rugăciune şi o vorbă bună – asta putem face indiferent cât de săraci am fi. Să nu răspundem la rău cu rău, ci cu tăcere şi binecuvântare a persoanei respective. Să îi binecuvântăm mai des pe cei pe care îi întâlnim în fiecare zi, să mulţumim Domnului pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră. Să ne curăţăm sufletul prin Spovedanie şi să îl împodobim cu gânduri bune, pentru a putea face loc în el lui Dumnezeu.
La ce să mai luăm aminte în Postul Mare?
În perioada postului este o perioada în care oamenii trebuie sa faca exercitii pentru a fi mai buni, mai întelepti, mai blanzi, sa priveasca mai mult la ei si mai putin la cei din jur, sa nu fie lacomi la mancare chiar daca alimentele sunt fara carne sau lactate, pentru ca lacomia este un păcat de moarte.
Unii işi pun problema mâncării de post care este mai bună decât cea de dulce şi le place mai mult.Aici se mai găseşte nevoinţă? Dacă postul este o atitudine sufletească , o luptă duhovnicească vor afla si răspunsul. Altii , se întrebă cum sa postească ca mâncarea de post e mai scumpă decât cea de dulce…Dacă ar alege în locul bucatelor, Cuvântul lui Dumnezeu şi la ogorul ne îngrijit sămînţă bună si ar rezolva si această dilemă.Oamenii puţini credincioşi întodeauna sunt plini de superstiţii zadarnice. Dacă nu ţinem Postul parcă simţim că lăsam Biserica şi ne –am lepădat şi de Dumnzeu.
Totodată se întâmplă şi multe lucruri foarte specifice, unice şi minunate, în aceste câteva săptămâni ale Postului Mare si trebuie să le sesizăm:
* muzica din biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai tânguitoare
* cântările şi imnele amintesc cu deosebire căderea noastră (dar şi putinţa de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu) şi slăbiciunea firii noastre (dar, iarăşi, şi putinţa de a depăşi acestea cu harul lui Dumnezeu)
* slujbele sunt mai lungi şi mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, cum ar fi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite
* veşmintele preoţilor şi odoarele în care este înveşmântată biserica sunt de culoare închisă (neagră sau violet/purpuriu închis, de obicei)
* postul de bucate şi abstinenţă în viaţa sexuală, precum şi reducerea privitului la televizor (de exemplu), sunt o invitaţie de a investi, mai mult decât de obicei, energia noastră fizică în cele spirituale, prin transformarea şi transfigurarea ei (din dragostea fizică faţă de partener în dragostea spirituală către tot aproapele), prin milostenie (din banii ce ar trebui să ne rămână în plus de pe urma postului), prin lecturi din Biblie şi alte cărţi duhovniceşti (din timpul rămas prin faptul că ne uităm mai puţin le televizor, bunăoară) etc.
Ce să facă cei care nu pot posti ?
Să se sfătuiască cu duhovnicul lor iar dacă nu- l au să şi l caute de urgenţă pentru Înviere. Dacă ne e greu să postim, înseamnă că nu postim corect.Foamea ,nesaţiul nu este în stomac ci în mentalul nostru.Tot timpul trupul vrea să fie deasupra sufletului. Practica conştiincioasă a postului contribuie de asemenea la a da unitate persoanei, trup şi suflet, ajutând-o să evite păcatul şi să crească în intimitate cu Domnul. Postul Mare să fie valorizat în fiecare familie şi în fiecare comunitate creştină pentru a îndepărta tot ceea ce distruge duhul şi pentru a intensifica ceea ce hrăneşte sufletul deschizându-l spre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele.

Care sunt duşmanii postului ?
-Diavolul
-Lumea
-Trupul.               

1 comments:

Elena March 27, 2011 at 11:15 PM  

...sa fiti binecuvantat.
Doamne Ajuta!!

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP