Clopotul sau bormasina ?
Sunt unii care, atunci când apare ceva referitor la religie sau credinţă (în special cea creştin-ortodoxă) fac urât. Zici că sunt ăia răi din filmele horror atunci când personajul pozitiv le arată crucea ori îi stropeşte cu aghiasmă. Suduie, înjură, scuipă, protestează.
Îi, vorba aceea, deranjează. Îi deranjează bisericile pentru că sunt prea multe şi nu au loc de parcare pentru rabla luată pe credit ori în leasing. Îi deranjează dangătul clopotelor. Îi deranjează boxele exterioare de unde se aude slujba. Îi deranjează „popii” pentru că sunt popi, credincioşii pentru că cred, icoanele pentru că se închină lumea la ele, moaştele pentru că se fac procesiuni cu ele, procesiunile pentru că perturbează traficul. Îi deranjează religia pentru că nu e cam ce ar vrea ei să fie. Îi deranjează biserica pentru că „nu ajută”. Îi deranjează contribuţiile la biserică pentru că „sunt obligat să dau bani la popi”. Invocă libertatea credinţei lovind tocmai în credinţă şi insultând pe credincioşi. Aţi spune că, OK, fiecare e liber să creadă sau nu, să se închine sau nu, să se roage cum ştie el că e mai bine, să îşi aleagă ce zeu vrea el. Să fie catolic (romano sau greco), evanghelic (lutheran sau calvin), mozaic, musulman şiit sau sunnit, brahman, animist, închinător la vechii zei ai Romei, la Zamolxis, Zarathusra ori Budha.
Da, în principiu e corect, până la momentul când credinţa omului este insultată de părerile cam slobode la gură ale unora. Ale „deranjaţilor”. Care, după cum se vede, sunt extrem de vehemenţi şi ţin neapărat să arate că ei sunt deştepţi, iar restul proşti. Aşa e cool, mai ales pe net. Şi mai ales când scuipi şi faci spume sub protecţia anonimatului.
Biserica nu ajută, cică. Nu, domnilor, toate parohiile ajută, în măsura posibilităţii lor materiale, pe cei aflaţi în dificultăţi: meditaţii, mese ale săracilor, ajutoare materiale chiar. Problema este că nu prea se face „propagandă” pe tema asta, din păcate. „Popii” iau bani la nunţi şi botezuri? Oau! De ce nu se plâng plângăcioşii când sparg banii pe închiriat limuzine de fiţe cu care se dau prin oraş, pe lăutari „de top” ori de banii daţi sclavului ăluia de cameraman? Iar dacă e cheltuiala prea mare banii aceia daţi „la popă”, de ce nu renunţă la cununia de la biserică? Merg numa la primărie, se pozează la arteziană şi apoi, fuga la restaurantul de ţşpe stele. Deranjează clopotele care cheamă lumea la slujbă? Vai. Ce să spună cei care stau în centru `i aud non-stop clopotele de la două ceasuri de biserici (evanghelică şi romano-catolică) ce bat din sfert în sfert de oră? Clopotele deranjează, dar bormaşinile gospodarilor de vecini care bârâie de zici că pică pereţii pe tine, nu. Nici motoarele ori maşinile ambalate ca la raliu. Nici claxoanele nuntaşilor, nici muzica maneloasă ori „de Ardeal” de la chefuri. Îi deranjează sfinţii? Păi să îşi boteze copiii cu nume ne-sfinte, ca nu cumva sfântul protector să le deranjeze ateismul cronic. Să le dea prenume ca Pixel, Google, Eşapament, Audiaseis, ori să le pună doar user şi parolă. Interesant mai este cum vehemenţii atacatori ai credinţei ajung, la un moment dat, cu basca-n mână şi ochii plecaţi, la un preot, să îl roage acolo de o cununie, un botez ori parastas, că „aşa se face”. Şi totuşi, ce alegem între zgomotele „deranjante”? Clopotul credinţei ori bormaşina harnicului? Biserica ori parcarea? Toleranţa religioasă ori insulta credinţei celuilalt?
Articol preluat http://www.tribuna.ro/stiri/editorialul-zilei/....
Îi, vorba aceea, deranjează. Îi deranjează bisericile pentru că sunt prea multe şi nu au loc de parcare pentru rabla luată pe credit ori în leasing. Îi deranjează dangătul clopotelor. Îi deranjează boxele exterioare de unde se aude slujba. Îi deranjează „popii” pentru că sunt popi, credincioşii pentru că cred, icoanele pentru că se închină lumea la ele, moaştele pentru că se fac procesiuni cu ele, procesiunile pentru că perturbează traficul. Îi deranjează religia pentru că nu e cam ce ar vrea ei să fie. Îi deranjează biserica pentru că „nu ajută”. Îi deranjează contribuţiile la biserică pentru că „sunt obligat să dau bani la popi”. Invocă libertatea credinţei lovind tocmai în credinţă şi insultând pe credincioşi. Aţi spune că, OK, fiecare e liber să creadă sau nu, să se închine sau nu, să se roage cum ştie el că e mai bine, să îşi aleagă ce zeu vrea el. Să fie catolic (romano sau greco), evanghelic (lutheran sau calvin), mozaic, musulman şiit sau sunnit, brahman, animist, închinător la vechii zei ai Romei, la Zamolxis, Zarathusra ori Budha.
Da, în principiu e corect, până la momentul când credinţa omului este insultată de părerile cam slobode la gură ale unora. Ale „deranjaţilor”. Care, după cum se vede, sunt extrem de vehemenţi şi ţin neapărat să arate că ei sunt deştepţi, iar restul proşti. Aşa e cool, mai ales pe net. Şi mai ales când scuipi şi faci spume sub protecţia anonimatului.
Biserica nu ajută, cică. Nu, domnilor, toate parohiile ajută, în măsura posibilităţii lor materiale, pe cei aflaţi în dificultăţi: meditaţii, mese ale săracilor, ajutoare materiale chiar. Problema este că nu prea se face „propagandă” pe tema asta, din păcate. „Popii” iau bani la nunţi şi botezuri? Oau! De ce nu se plâng plângăcioşii când sparg banii pe închiriat limuzine de fiţe cu care se dau prin oraş, pe lăutari „de top” ori de banii daţi sclavului ăluia de cameraman? Iar dacă e cheltuiala prea mare banii aceia daţi „la popă”, de ce nu renunţă la cununia de la biserică? Merg numa la primărie, se pozează la arteziană şi apoi, fuga la restaurantul de ţşpe stele. Deranjează clopotele care cheamă lumea la slujbă? Vai. Ce să spună cei care stau în centru `i aud non-stop clopotele de la două ceasuri de biserici (evanghelică şi romano-catolică) ce bat din sfert în sfert de oră? Clopotele deranjează, dar bormaşinile gospodarilor de vecini care bârâie de zici că pică pereţii pe tine, nu. Nici motoarele ori maşinile ambalate ca la raliu. Nici claxoanele nuntaşilor, nici muzica maneloasă ori „de Ardeal” de la chefuri. Îi deranjează sfinţii? Păi să îşi boteze copiii cu nume ne-sfinte, ca nu cumva sfântul protector să le deranjeze ateismul cronic. Să le dea prenume ca Pixel, Google, Eşapament, Audiaseis, ori să le pună doar user şi parolă. Interesant mai este cum vehemenţii atacatori ai credinţei ajung, la un moment dat, cu basca-n mână şi ochii plecaţi, la un preot, să îl roage acolo de o cununie, un botez ori parastas, că „aşa se face”. Şi totuşi, ce alegem între zgomotele „deranjante”? Clopotul credinţei ori bormaşina harnicului? Biserica ori parcarea? Toleranţa religioasă ori insulta credinţei celuilalt?
Articol preluat http://www.tribuna.ro/stiri/editorialul-zilei/....
1 comentarii:
erata: a dstra cea vesnica, constiinta!
Trimiteţi un comentariu