Kostas. Powered by Blogger.

Tuesday, December 31, 2013

Anul nou



Noul  an se asterne inaintea noastra ca un volum nescris cu 365 de pagini goale. Vă doresc să le scrieti numai cu lucruri bune, impliniri si fericire pentru ca la sfârșitul Volumului să-l citiți cu bucurie.
 Un An Nou fericit!
Nu vă  doresc ca Noul An să vă aducă in dar îndeplinirea tuturor viselor, ci să aveți  puterea de a le face fața atunci când se vor implini. Să aveți  parte de tot ce e mai bun in viață!

Vechiul an… scris cu amintiri, presărat cu lacrimi, marcat cu trudă, parafat cu vise, semnat cu decizii, îndosariat cu sperantă, capsat cu obișnuintă… Un nou an… 
Pagini albe, fapte nescrise, noi oportunităti, noi prieteni, tărâm necunoscut, file neexplorate, colțuri drepte, șanse, oferte… Priviți inainte, oferiți  zâmbet, scrieți  curat in prefată, luati-l pe Domnul Iisus  ca indrumator și ajutor .... La sfârșit să inchideți  cartea fericiți, cu un final victorios.
 Un an binecuvantat cu Domnul Iisus Hristos!
Gândiți-vă la trecerea dintre ani ca la o poarta. Puteții să trecceți prin aceasta poartă in noul an și sa luați cu voi numai lucrurile bune si apoi sa inchideți poarta in urma voastră, astfel incât grijile si supărările să nu vă poată urma.
 La mulți ani!

Read more...

Wednesday, December 25, 2013

PASTORALA INALTPREASFINTITULUI MITROPOLIT TEOFAN

Read more...

25 decembrie-Naşterea Domnului




E vremea colindelor, vremea bucuriei, când minunea Nasterii Mântuitorului IISUS cuprinde sufletele şi le înnobilează.
In aceasta zi Sfânta de CRĂCIUN, să păstram gândurile bune si frumusetea sufletului ce străluceşte în fiecare dintre noi.
Fie ca Sărbătorile Sfânte ale Crăciunului,Anului nou şi Bobotezei să vă umple casa de dragoste, lumina, fericire şi liniste sufletească!













 CRĂCIUN FERICIT!

Read more...

Sunday, December 15, 2013

IPS Teodosie,Cuvant la Parastasul(6'luni) Parintelui Iustin Parvu,Consta...

Read more...

Saturday, December 14, 2013

Parastas la 6 luni pentru Părintele Justin




Cu strângere de inima ne-am reîntors la Mănăstirea Petru Vodă pentru Părintele nostru Iustin căci timpul zboara .Iată au trecut şase luni de la trecerea la Domnul si parcă "ieri", a fost.
Desi sunt raţional incă nu ma pot impaca cu gandul despărtirii ...asta poate şi din cauza
a tot ce ne este dat a intâlni , a vedea zi de zi , deoarece  vorbesc sufletului  mereu
 florile recunostinţei de la mormântul “Parintelui” venite din împlinire creştinească,fiiască,,româneasca înălţând-se pe fumul de tămâie a călduroasele rugaciuni către Cel milostiv şi Atotputernic.
Nu simt că participa cei intalniti impreună numai din recunostintă  ci si pentru că cineva foarte drag lipseşte.
Asa se explica insufleţirea celor ce mai varsa lacrimi şi glasul de colind duios cântat "Părintelui"în apropierea marei Sărbatori a Naşterii Domnului.
Eram aevea la mormant si totodata în vremea coplariei mele când îl colindam, sorcoveam cu neaua glasurilor noastre.
Nu ştiu de câte ori au răsunat văile muntilor "Haştei" si "Răscoalei" în cânt dar azi am simţit
 ca şi-au deschis ecoul de  întruparea binecuvantarilor celor duhovniceşti.
Aşa se intampla când cineva face totul cu jertfă.Părintele suferea cu cel care suferea sau pătimea
şi se bucura deopotrivă pentru tot cel ce îl intâlnea...
Dacă ne a fost lumină spre Hristos şi s-a mistuit pentru popor si neam
in slujire, să-l pretuim cu veşnică pomenire si ne încetată cinstire!


Read more...

Friday, November 8, 2013

Părintele Justin la primul hram alături de Sfinții Arhangheli, în cer.Primul hram fără Părintele Justin la Mănăstirea Petru Vodă .



Daca luam cuvantul  “hram”care vine din slavonă si înseamnă  casa,atunci  iata -ne, spunem din nou chemaţi  şi anul acesta la casa "Sfinţilor Arhanheli  Mihael si Gabriel" în care locuieste Dumnezeu cu alesii Sai.
Am spus chemati pentru ca este primul hram  la care particip fără Părintele nostru Iustin ca prezenţă  şi totuşi , având aceeaşi râvnă a unei împliniri fără de care se rupea  acel “ceva” care aduce pelerinii din toată ţara, aici. 
momente de la slujba de Priveghere

Ca de fiecare dată am trăit din nou  pacea şi liniştea Sfintelor slujbe , bucuria de  a-i intalni pe toti ceilalti ai obstii mănăstirii dimpreună cu Părintele Stareţ Hariton. 
Deşi mă încerca un sentiment de tristeţe pentru toate celelalte hramuri trăite lângă Părintele Iustin,  până la urmă, nu am plecat de acolo decât împăcat…în gând de implinire!
Doamne e vremea mi -am zis! 
Timpul trece şi ne schimbă,
s-a împlinit şi vrem să ne amintim,
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
 Cerul vrea doar să zâmbim...
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă.



 Suntem deci şi călători chemaţi la viaţă.Calători iubind căci iubirea este şi libertatea de a călători prin sufletul nostru .

M-am si gandit că dacă tot suntem aşa de slabi în “unele”stări de viata aceasta dovedeşte cât de slabi creştini suntem. Ori, Părintele, a ales de protectori ai mănăstirii pe cei netrupeşti Luminători şi mai ales Luptători. Cred că Părintele a dorit dintodeauna a nu  uita care ne este menirea neamului nostru...

la mormântul Părintelui Iustin 7.11.2013

Read more...

Sunday, September 15, 2013

Părintele Justin despre perioada temniţei din mina de la Baia Sprie

Read more...

Părintele Justin despre perioada temniţei din mina de la Baia Sprie

Read more...

Mesajul primarului din Baia Sprie la decernarea titlului de cetatean de ...

Read more...

Friday, June 28, 2013

Parintele Justin - Emisiunea Universul credintei, inchinată trecerii sal...

Read more...

Monday, June 17, 2013

Memorii, mărturisiri, mărturisitori. Părintele Iustin Pârvu a trecut la Domnul.

Avem un nou rugător în cer pentru neamul românesc




        Plecând de la cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul Lui Dumnezeu. Priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” (Evr. 13, 7), spre o privire de ansamblu pentru obștea creștină a neamului românesc, poate părea că astăzi trebuie să fie zi de doliu. Dar pentru faptul că Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu este o personalitate spirituală distinsă a Bisericii Ortodoxe Române, putem spune că astăzi, calendarul ortodox, înscrie o pagină de sărbătoare în istoria Bisericii.
        Ziua de 16 iunie 2013 va fi de acum înainte zi de sfântă pomenire a memoriei și amintirii Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu. Imaginea părintelui este o frescă a Bisericii noastre dar și o icoană vie a literaturii duhovnicești patericale. Cuvintele părintelui nu vor muri niciodată. Scrierile ascetice cuprind de mii de ani învățături de duh care ne cârmuiesc spre izbăvirea de cursele satanei. Ele nu aduc nimic nou, în esența lor, față de puterea cuvintelor Sfintei Scripturi. Totuși, modul în care sunt trăite, spuse, citite, pot plămădi noi înfăptuiri duhovnicești în obștea de creștini (mireni, monahi, clerici) a Bisericii. 
        Personalitatea părintelui Iustin Pârvu s-a conturat în munți și teologie, în Biserică și în familie, în martiriu și în rugăciunea lăuntrică. 
        Veacul al XIX-lea a cunoscut trei mari școli de formare duhovnicească a spiritului românesc: amprenta duhovnicului Arsenie Boca peste Țara Făgărașului; peste Moldova amprenta duhovnicului Ilie Cleopa – izvor de comori spirituale format în umbra marilor trăitori Vichentie Mălău și Antim Găină; și păstorirea părintelui Iachint al Putnei, duhovnicul Bucovinei. Această vatră caldă a Mănăstirii Secu avea să influențeze, alături de Ioanchie Moroi de la Sihăstria, întreaga trăire monahală din Munții Neamțului. 
        Tânărul intrat pe poarta Mănăstirii Durău avea să se formeze de la aceste izvoare de viață veșnică. Toată agoniseala de carte, de duh, de rugăciune și de trăire avea să o pună în practică în umezeala celulelor întunecoase ale închisorilor de la Aiud, Poarta Albă sau Gherla. Trăirile interioare, veșnica imagine a sângelui proaspăt curs din rănile celor chinuiți, imaginea torționarilor, răutatea umanității, aveau să aducă în inima părintelui Iustin veșnicul proces de incriminare a nevinovatului Iisus în fața lui Pilat care, asemenea celor de acum, și-a spălat mâinile: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.” (Mt. 27, 24) Întemnițații - oameni drepți, cinstiți, corecți, conduși după valori morale sănătoase, aveau să fie lepădați de lume, după cuvântul Domnului: „dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (In 15, 19) 
        Anii de pușcărie și de tortură aveau să fie școala de rugăciune a vieții. Așa se face că la începutul veacului al XX-lea, părintele Iustin trecuse prin mai multe examene ale vieții în fața Dreptului Judecător, Care i-a spus: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune” (Mt. 25, 21) Și iată-L la începutul anilor `90, duhovnicul iubit și cunoscut al tuturor nemțenilor și al creștinilor de pretutindeni. Iată-l starețul unei mănăstiri cu renume sub patronajul Arhanghelilor Mihail și Gavriil, cârmuind nenumărate suflete creștine și formând preoți, duhovnici, monahi și monahii pentru armata de geniu a Lui Dumnezeu. 
        Experiența, vârsta, încercările și toate valurile vieții l-au călit duhovnicește în așa măsură încât putem spune că în veacul al XX-lea erau recunoscute trei mari vetre formare spirituală: Arsenie Papacioc în Dobrogea, Adrian Făgețean în Muntenia și Iustin Pârvu în Moldova - preluând totodată și sarcina lăsata de marii duhovnici ai Moldovei, Cleopa al Sihăstriei și Iachint al Putnei. 
        Memoria părintelui Iustin, începând de astăzi, este istorie, este pateric și este scriptură. Memoriile părintelui Iustin sunt roadele muncii sale: mănăstiri, schituri, monahi, monahii și creștini bine formați duhovnicește care sunt de fapt și de drept temelia sănătoasă a nației românești. 
        Părintele Iustin încheie astăzi pleiada duhovnicilor a căror cuvinte sunt profetice și care odată rostite, nu mai pot întoarce voia și mila Lui Dumnezeu de la cei care le-au cerut: „Așa te-am sfătuit, așa faci” – spunea părintele, și cuvântul spus era cuvânt. Aceste lucrări sau monumente spirituale ale operei duhovnicești a părintelui Iustin, nu sunt nici pe departe moștenire lăsată vreunui viitor ucenic sau pretins fiu de taină, ci sunt tezaurul Bisericii Ortodoxe Române, intrând în cartea valorilor spirituale a Lui Dumnezeu. Singur Dumnezeu este stăpânul și păstrătorul fiecărei osteneli, fiecărei rugăciuni, fiecărei lacrimi și oricărei jertfe dăruite de părintele Iustin lumii acesteia trecătoare. 
        „Să nu vă întristaţi ca păgânii care nu au nădejde” (I Tes. 4, 13) Îndemnul părintelui Iustin este îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Rugaţi-vă neîncetat.” (I Tes. 5, 17). Îndemnul părintelui Iustin este îndemnul Sfintei Scripturi „De ce dormiţi ? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.” (Luca 22, 46) chiar dacă vor apărea mulți profeți mincinoși și povestitori mincinoși care vor învia un folclor personalizat la adresa marelui duhovnic arogându-și tot felul de taine, trăiri, cunoașteri, descoperiri sau poate chiar cuvinte testamentare lăsate cu mare pogorământ de însuși părintele. Spune Apostolul: „Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.” (II Cor. 11, 14) Să nu-i credeți ! 
        Părintele Iustin este de fapt și de drept părintele tuturor monahilor și monahiilor care împlinesc voia Lui Dumnezeu și poruncile pe care El le-a dat și le-a lăsat. Este părintele tuturor creștinilor care păzesc legea sfântă a Lui Dumnezeu și o trăiesc deplin prin faptele lor. Folclorul contemporan specific nouă, neamului românesc, istoriile, pietismele, lacrimile și toate cuvintele de suflet inventate cu privire la părintele Iustin nu vor fi decât simple vorbe deșarte: „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii” (Mt. 12, 36) Biserica are prin părintele Iustin, o icoană contemporană a duhovnicului la a cărui măsură puțini sunt cei care ar putea să ajungă. Cine poate spune cât a postit părintele Iustin ? Cine poate spune cât a suferit părintele Iustin ? Cine poate spune câte lacrimi a vărsat pentru ucenici sau fii duhovnicești ? Sau cine poate spune măsura și puterea rugăciunii părintele Iustin ? Avea o vorbă de duh pe care o folosea adesea ca să ne arate nouă, celor de azi, măsura noastră: „Bă, cum să învie el pe cineva dacă el îi mort ?” Aceste cuvinte spun mai mult decât putem gândi sau crede. De aceea, prima rușine din partea oricăruia ar îndrăzni să se numească ucenic apropiat sau fiu duhovnicesc, este să se creadă la măsura părintelui Iustin. 
        Gândind din perspectiva vieților sfinților, dacă ar fi să alcătuim o biografie a părintelui Iustin, am putea spune în câteva cuvinte toată esența vieții marelui duhovnic. Născut într-o familie creștină model, cu o mamă sfântă de care n-a ezitat niciodată să vorbească ori de câte a avut ocazia, trăit într-o Românie sănătoasă, nebătătorită de tăvălugul comunist, format la umbra adevăratelor valori spirituale și duhovnici ai vremii, și-a însușit esența viețuirii monahale încuind-o adânc în inima sa și păstrând-o ca pe o comoară de mare preț. A trăit singur. S-a rugat singur. A vorbit cu Dumnezeu singur. A suferit cu Dumnezeu singur și s-a împăcat pe sine cu Dumnezeu tot în taina sufletului. Cei din jurul lui, implicați sau spectatori, l-au înțeles fiecare după măsura proprie-i minți dar părintele a fost un om la măsura la care a socotit el că-i place Lui Dumnezeu. Valorile sufletești ale părintelui Iustin nu aveau reper în părerile sau sfaturile celor neîncercați. Nici cuvintele grele, nici vorbele de ocară, nici opiniile diferite, nu l-au clintit pe părintele Iustin din idealul minții și inimii sale în drumul spre Dumnezeu. Modul său sufletesc de viață, singur între oameni, nu era o stare de repingere, ci era o stare de înaintare duhovnicească: „Zis-a avva Marcu către avva Arsenie: «Pentru ce fugi de noi ?» Zis-a lui bătrânul: «Dumnezeu ştie că vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu.” (Patericul Egiptean) 
        Pentru toți cei care l-au iubit, l-au cunoscut, l-au prețuit, i-au urmat sfaturile, îndemnurile, trebuie știut faptul că toată suferința din încheierea călătoriei pământești a vieții sale nu au fost pentru păcatele părintelui, ci pentru păcatele și egoismul nostru. Să ceri de la Dumnezeu ca un om cu vârstă deja patriarhală, să viețuiască ani mulți și viață îndelungată, înseamnă să nu-l respecți nici pe el, nici bagajul de valori spirituale pe care l-a dăruit tuturor ucenicilor. Egoismul prelungește suferința dar nu o simte cel care o prelungește, ci o simte cel care o trăiește. Din iubire, din respect, din prețuire, părintele Iustin a mai trăit aceste clipe pământești în suferință și durere personală pentru a fi model de răbdare și lucrare celor care vorbesc despre suferință dar n-o cunosc pe ea. Jertfa durerii și mucenicia bolii sunt cununi nepieritoare pentru cei ce doresc cu adevărat Împărăția Lui Dumnezeu. Indiferent că părintele ar mai fi trăit o zi sau două, valoarea lui duhovnicească este aceeași înaintea Lui Dumnezeu și dacă ar fi murit în temnițele comuniste. Pentru părintele Iustin închisoarea nu au fost numai anii de suferință în Aiud sau Poarta Albă. Toată viața sa a fost o jertfă, a fost o cruce și oricând te-ai fi uitat la crucea personală a părintelui ai fi găsit pe ea sânge sau sudoare din osteneala fiecărei zile trăite și muncite în via Lui Hristos, pentru creștinii și monahii din preajma sa.
        Bucuria de a fi binecuvântat, de a primi dezlegare și rugăciune de la Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, arată prețuirea de care s-a bucurat din partea Întâistătătorului Bisericii acestor părți. Așezarea în pământul din care a fost luat este o binecuvântare pentru cimintirul Mănăstirii Petru Vodă. Acesta va deveni locul unde, de acum înainte, ca și la părintele Cleopa sau Arsenie Boca, creștinii pot să vină să aprindă o lumânare, să facă un parastas și să cinstească memoria Părintelui Arhimandrit Iustin. Cei îndurerați, cei triști să poarte în inimă și în gând puterea lucrătoare a rugăciunii și nădejdea cea întru Duhul Sfânt că plecarea părintelui spre Împărăția Cerească la întâlnirea cu Hristos este de fapt o binecuvântare pentru noi și pentru lume, că părintele va mijloci îndurare, milă, iertare și ajutor nouă celor din lumea aceasta trecătoare. Nu trebuie să privim apocaliptic sau catastrofal trecerea la cele veșnice a părintelui. Dumnezeu l-a chemat la sine spre a sluji pe mai departe în cer Liturghia Cerească. Părintele n-a murit, ci a adormit: „Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.” (I Tes. 4, 14) 
        Fie ca Bunul Dumnezeu să dăruiască iertarea păcatelor, îndurare pentru toate păcatele dezlegate ca duhovnic și sfătuitor la toți fii duhonvicești iar rugăciunea noastră, a celor mulți care l-am cunoscut să-i fie cărare de lumină spre grădina liniștită a Raiului. Veșnică să-i fie odihna !
Părintele Calistrat
Mănăstirea Vlădiceni
16.06.2013
foto :Impreuna cu Parintele Iustin-Manastirea Secu 1975

Read more...

Friday, May 24, 2013

Părintele Iustin-Sfântul Maslu

După o zi, ca aceea de ieri în care preoţi şi popor ne-am suit cu rugă,drag spre Mănăstirile din Petru Vodă spre a îndulci suferinţele Părintelui Iustin cu incredere de minune,întoarcerea spre casă părea un fluviu de pelerini ce nu se mai termina deodată cu răscolirea tuturor peregrinările pentru omul lui Dumnezeu , duhovnicul  ce mereu îl căutăm.

Oamenii îl caută pe Părintele pentru verticalitatea , bunătatea , răbdarea şi puterea rugii căci "nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem."(Paul Evdochimov).
Aşa gustăm şi  din suferinţă şi poate ar fi bine să spunem alături de Părintele Iustin "oare  s-au trezit , încă ,cei ce trebuie să simtă frumuseţea acestui timp" (?).

Probabil pentru a simţi nu-i nevoie decât de  un pic de emoţie...să arzi si să retrăiesti pacea ,încrederea,şi bucuria revederii Părintelui chiar dacă nu pe toţi i-a putut atinge şi mirui ca altădată,dar a  binecuvântare.

Oricum "cercul inimii"i-a  făcut pe toţi să cânte aceeaşi cântare a dragostei pe care în timp Părintele a împărtăşit-o cu prisos celor ce l-au căutat.

Acum ,  cu ochii cerului şi-n glas de şoaptă , Părintele mi-a repetat ca de atâtea ori când făceam vreo ispravă(alintul sufletului) "măi băiete , mulţumesc ...bine că sunteţi aici"!
În aceste cuvinte pentru mine a  vibrat tăria vieţii...balada durerilor ce uneori le ascultam ca-n poveşti pentru că dacă vioara nu ar fi atinsă nu ar cânta aşa cum nici fulgerul care atinge marea nu ar face perla un timp.

Fără a mai căuta în afară , ziua de mâine tot va veni să pătrundă cu lumina ei, Libertatea omului şi toate cele pentru care s-a luptat Părintele Iustin.mai ales în aceşti ultimi ani .
În fiecare zi caută adevărul, spune adevărul, trăieşte adevărul ne aminttea  adesea. Da dar...!Aşa cum scria marele  Dostoievski " de mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul - dacă demonstraţia ar fi incantabilă şi covârşitoare - n-aş sta nicio clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul.".

Uneori mă întreb retoric în locul Părintelui pentru tot ceea ce ştiu din apropierea de el :ce ar fi dacă orice  instrument ar cânta după cum simte sufletul ?
Şi la Părintele Iustin credinţa,  îi aducea raiul în suflet..A înteles de la Origen că sufletul omului este un altar.
La el simţeai că numai faptele fac să ne cunoaştem ceea ce suntem.
"Nu ajunge nici rugăciunea, nici credinţa, nici nădejdea, nici mărturisirea, nici cuminecarea noastră din toate Duminecile. Domnul ne cere fapta dragostei, faptele milei trupeşti către săraci, flămânzi şi goi, streini şi bolnavi, faptele milei sufleteşti, îndreptând pe cel ce greşeşte, învăţând pe cel fără ştiinţă, sfătuind pe îndoielnic, mângâind pe cel întristat, având răbdare, îndelungă iertare şi iertând celor ce ne greşesc nouă, până şi vrăşmaşilor"(Policarp Moruşca).


Read more...

Tuesday, May 14, 2013

Sfintele Paști 2013 alături de Părintele Justin Pârvu

Read more...

Tuesday, March 19, 2013

Parintele Teofil Paraian-Cuvant la inceputul Postului Mare- 1996


Read more...

Monday, January 28, 2013

Din Cuvantul Inaltpreasfintitului Teofan la Dum. XXXI-a dupa Rusalii-Despre rugaciune

video

Read more...

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP