Kostas. Powered by Blogger.

Tuesday, April 15, 2014

Iuda









În Miercurea cea Mare și Sfântă vorbim în cumpăna celor două prăznuiri ale zilei : păcătoasa - ucenicul Iuda, este răsturnată de pocăință. Păcătoasa se află în starea cea mai de jos a căderii: desfrânarea, iar Iuda, în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea, pocăința o ridică și o face mironosiță; pe acesta, lipsa ei, îl coboară la cea mai de jos cădere, îl face trădător și-l duce la spânzurătoare. Această răsturnare ne umple de teamă și îngrijorare pentru mântuirea noastră, dar totodată și de mare încredere și nădejde, pentru puterea cea mare a pocăinței, ce ne stă la îndemână.

”Pentru fapta atât de josnică a ucenicului și a poporului iudeu, care s-a lepădat de Mesia Cel atât de mult așteptat, Biserica se va îndolia în toate miercurile din curgerea anului cu post și cu întristare. Căci păcatul vânzării și lepădării de Stăpânul nu s-a consumat cu moartea lui Iuda, ci se continuă peste veacuri și apasă cu aceeași greutate și asupra creștinilor. Fiindcă și aceștia, ca și poporul evreiesc, după ce s-au învrednicit de darurile cele mari ale Stăpânului: răscumpărarea, înfierea, cinstea de ucenic, târguiesc pe Domnul pe bani și pe un preț de nimic, adică pe grijile cele zadarnice ale veacului de acum” (Părintele Petroniu Tănase).

Dar oare cât de vinovat este Iuda? Cât de nevinovat? Avem dreptul să-l judecăm pe Iuda? Care au fost motivele pentru care a ales sã facã ceea ce a fãcut? La asemenea întrebãri au cugetat, de multã vreme,preoții, savantii, poetii, dramaturgii si romancierii.
Mulți recunosc că după căsătorie și –au trădat soțiile fără nici o justificare de care le este rușine toată viața.Dar spre deosebire de Iuda câți s-au spânzurat.
Unii din bunii mei prieteni în timpul studiilor, deveniseră turnători la Securitate și am aflat asta mai ales după 1990.Omul cu care  împărțeam bucatele,gândurile,micile bucurii,glumele și de care eram nedespărțit se ducea și informa despre tot ce făceam sau vorbeam.Și nu erau aleși dintre cei slabi sau proști.
Nu știu câți arginți a primit pentru asta însă niciunul nu s-a spânzurat ba... chiar au fost promovați.Dacă uneori  le-am dat de înțeles că știu...o tăcere amară a căzut peste prietenia noastră.Nimeni la noi nu a răspuns vreodată în fața trădărilor de acest fel.

Câți Iuda trăiesc lângă noi neștiuți și neaflați? Pe câți arginți a fost vândută România și câți de Iuda au împărțit banii între ei? Nu știm. Fiindcă nici unul nu s-a dus să dea banii înapoi și să spună: ”Am păcătuit!”.
Sunt apoi dintre cei care vor să controleze financiar, politic, religios Biserica prin a manipula lucrurile şi a oferi celor din jur gâdilături şi nu adevărul mântuitor.Ori sunt din  cei care au o pretinsă morală, dar care în inima lor au pumnale, bârfesc, produc proorocii şi mârşăvii pentru a-şi exprima dezgustul faţă de alte persoane pe care mai apoi nu doar că le trădează, dar le şi urăsc, le spânzură şi le conferă o lumină de diavoli.
 Și nici unul dintre ei nu s-a spânzurat până acum... 

Vedem că în tradiţia omenirii s- a adunat oroare peste oroare cu privire la moartea omului pe care îl vedea trădător suprem.Chiar spălat pe picioare la Cina cea de Taină,Iuda cu prețul luat se tăinuiește  până și în fața smereniei și a iubirii Domnului Iisus Hristos.
Să ne mai întrebăm atunci fariseic cât preţuieşte Domnul Iisus în ochii noștri?Domnul a preţuit totul în ochii Lui şi pentru noi El şi-a dat viaţa. Dar pentru mulţi, aşa cum a fost şi Iuda, Iisus nu înseamnă mai mult de 30 de arginţi.
Cred că de aceea mai târziu, Dante, în Divina comedie, l-a plasat în locul cel mai adânc al iadului.
Iuda, a folosit lumina artificială a importanţei de sine pentru a trăda pe Cel care a venit să mântuiască lumea. Sinuciderea lui Iuda este şi consecinţa conştientizării rolului său ca unealtă politică folosită de farisei şi cărturari pentru eliminarea Domnului Iisus, care prin predicile sale zguduia din temelii fundamentele religiei mozaice din Ţara Sfântă.

 Descoperind cum s-au născut relatările din Noul Testament, vedem că Biblia nu a voit să se năpustească asupra lui, nici nu a insistat asupra disperării sale, cu atât mai puţin, nu a scos în evidenţă condamnarea sa. Iuda a fost un om care a greşit, ca atâţia alţii în istorie. Noul Testament trage cortina cu privire la el atunci când Petru, în discursul menţionat, spune că Iuda a dezertat, “ca să meargă la locul care i se cuvenea” (Fap 1,25).
Nu ne revine nouă sarcina să spunem care este acest loc. Nu este misiunea Bisericii de a condamna pe cineva, ci de a mântui. Atunci când suntem tentaţi să condamnăm fără milă vreo persoană care a greşit, să ne amintim ce a făcut Noul Testament cu Iuda. În loc să-l condamne, a folosit istoria sa pentru a scoate în evidenţă două aspecte pozitive; în versiunea din Faptele Apostolilor, faptul că Dumnezeu triumfă întotdeauna; şi în cea a Evanghelistului Matei, faptul că Iisus Domnul este adevăratul Mesia, în pofida imperfecțiunilor celor care îl înconjurau. Mîine vom privi mai departe viaţa lui Iuda, şi vom vedea ce alte calităţi de caracter a avut acest om, pe care noi nu trebuie să le avem niciodată.

Să luăm în considerare și că Iuda a fost prea din cale-afara... fața de noi, care doar ”greșim”... când ne “rușinam” (si nu de putine ori) cu Domnul…?!

Pr.Constantin Lupu

0 comments:

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP