Kostas. Powered by Blogger.

Sunday, June 14, 2015

DOI ANI DE CER A IUBITULUI NOSTRU PĂRINTE IUSTIN- VEŞNICĂ-I FIE POMENIREA !


Părintele, ne-a prilejuit o nouă întâlnire de taina,pace şi bucurie frăţească. A răsunat din nou văzduhul a cantare de Liturghie, pomenire şi de Înviere. O zi obişnuită a devenit pentru cei peste 4000 de pelerini şi nu numai, o zi de sărbătoare, o stare de simţire aleasă.

Adunatu-s-au, monahi,monahii, preoţi,rude,ucenici,prieteni, consăteni,credinciosi,cunoscuţii cei ce-l preţuiau şi toţi cei ce-n gand l-au avut, intr –o asemenea zi. Venit-au cete de cete,din sate şi oraşe,  îndemnaţi de dorinţa fierbinte să împlinească o fiască,creştinească şi românească dorinţă de cinstire a memoriei vrednicului slujitor al Domnului, iar pe de altă parte- adânc pătrunşi în suflete de adevărul cuvintelor :”recunoştinţa e o floare care creşte în inimile cel nobile”. Poate unii au venit din curiozitate, sau aduşi de alţii însă cu toţii am vărsat o lacrimă de durere,regret şi de preţuire pentru cel de care ne legasem multe speranţe.

Fiu de munteni, din aceste ţinuturi ce parcă le întipărise frumuseţea pe chip, Părintele Iustin a păstrat până la moarte în firea sa nu numai o consecvenţă curată a principiilor,hotărârilor,a convingerilor care l-au călăuzit în tinereţe ci şi tactul necesar acestor împliniri într-o lume atât de variată , cu atâtea evenimente(război,gulag,comunism) prin care a trecut şi pe care le-a depăşit prin credinţă,rugă,luptă,răbdare, slujire continuă.

Văzând de fiecare dată steagurile tării noastre în mâinile tinerilor lângă mormântul Părintelui mi-am adus aminte de timpul când a binecuvântat şi înălţat Steagul mare  la intrarea în mănăstire.Avea o bucurie de nedescris deoarece cred că trăia ridicarea de fiecare dată a 

„Stegului”:
-demnităţii sale celei duhovniceşti,
-steagul agerimii spiritului pătrunzator,
steagul- temeinicia şi bogăţia vieţii de împlinire,
-experienţei greutăţilor,necazurilor,ispitelor şi biruinţei lor,
- steagul ascezei,asprimii şi înţelepciunii vieţii duhovniceşti, al iubirii de oameni,
steagul caldului-înflăcărat patriotism şi mai presus de toate
 steagul pecetluirii suferinţelor îndurate în noaptea vieţii făcută de alţii ce i-a iertat.

 
Cine este Părintele Iustin, o spun ce- i păstrează scumpă pomenirea, cuvintele sale rămase în înregistrările  sufleteşti ale oamenilor,în cărţile dedicate şi cu acest prilej,amintim noua carte „CUVIOSUL IUSTIN PÂRVU ÎN PROPRIILE SALE CUVINTE”

Şi dacă Părintele, prin prezenţa arhiereului, PreaSfinţitul Calinic Botoşeneanul a binecuvântat pelerinajul pomenirii sale se va bucura pe deplin ca atunci când îl întâlneam: dacă am gustat rugăciunile acestor momente  înălţătoare, Cuvântul Evangheliei ce ne îndeamnă a rămâne nedespărţiţi de Cruce şi Înviere. Crucea de deasupra steagului nostru este mereu Jerfa care ne aduce Inviere ,învierea neamului nostru românesc. 
 Eroii unui neam sunt una cu sfinţii de care el s-a învrednicit. S-ar cuveni pentru dragostea Părintelui să avem şi noi ambiţia de a fi  pilde vii zilele noastre, pentru ca generaţiile viitoare confruntate cu aceleaşi crize şi presiuni să ne privească la fel cum îi privim şi noi pe eroii,sfinţii istoriei noastre.
Jerfa, pe care trebuie să o depunem fiecare este învierea persoanei ,a sinelui nostru, învierea familiei,a comuniunii, a tradiţiilor sfinte, a vorbelor frumoase,a faptelor bune pentru alţii.

Cuvintele sale, făceau să izvorască întodeauna în sufletele oamenilor puterea de minune a credinţei lor. Izvorau gândurile cele mai  înalte de întoarcere la Hristos, gânduri de despătimire, de schimbare, dorinţă de sfinţire a vieţii în familii întregi şi chiar la locul de muncă sau dorinţă de viaţă monastică.


 Cine se uita în ochii Părintelui Iustin,rămânea cu o bucăţică de cer. El a apartinut unei generatii de mari mărturisitori. Acestia s-au constituit într-o ploaie aleasă, sfântă si curată a neamului nostru. Si parcă Părintele Iustin a fost anume pregătit de Dumnezeu să se grijească pentru a nu se pierde credinta neamului nostru, care s-a curătit în închisorile comuniste, în acele prigoniri, în robie si acele chinuri grele.

Dacă aici au venit mii de oameni şi au văzut cerul senin, cerul Sfinţilor lui Dumnezeu dar şi minunea ploii binecuvântate din jurul orelor 16,  aceştia vor schimba cu duhul Părintelui alte mii…de mii, poate milioane încât să devenim o plămadă bună a sfinţeniei.
 Prin sfinţenie Dumnezeu  ridică Biserica cea vie.” Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului”(Părintele Rafail Noica).
Părintele Justin a fost un om al dragostei. Nimeni nu intra în mănăstirea pe care o conducea, fără a fi binecuvântat cu ceva din darurile pe care Dumnezeu i le dăruia. Părinţii de la Petru Vodă, alături de maicile de la Paltin şi de bunii credincioşi s-au străduit să fie la înălţimea aşteptărilor părintelui Justin. Evenimentul s-a desfăşurat în bună rânduială, după cum Părintele Justin a fost un om al liniştii, al păcii, al dragostei şi al bunei înţelegeri. Considerăm că prin Părintele Justin, avem un rugător în ceruri.

Doamne,Dumnezeul puterii,al milelor şi al îndurării care ne-ai dat atâtea izvoare de apă vie,fă apoi ca din această atmosferă curată şi virtuoasă să răsară cât mai mulţi bărbaţi aleşi şi cât mai multe caractere cu dor de desăvârşire şi sfinţenie ca şi Părintele nostru Iustin ,al cărui suflet,aşează-l în locaşurile măririi Tale!



0 comments:

Adresa E-mail+situl parohiei

kmarinei@gmail.com

http://savinesticolonie.iasi.mmb.ro/

a

Subscribe Now:

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP